Principalele afecțiuni neuroinflamatorii – lupta cu inflamația sistemului nervos

Afecțiunile neuroinflamatorii reprezintă un grup divers de boli care afectează sistemul nervos central (SNC) și sunt caracterizate de procese prin intermediul cărora se declanșează răspunsul imun la nivel SNC cu modificări inflamatorii ulterioare. Aceste afecțiuni pot avea impact negativ semnificativ asupra calității vieții pacienților și necesită o abordare specializată și integrativa din partea medicilor neurologi.

Scleroza multiplă

Scleroza multiplă este cea mai frecventă afecțiune neurologică non-traumatică invalidantă a adultului tânăr. Această boală autoimună este caracterizată prin inflamația SNC cu distrugerea progresivă focală la nivel cerebral și spinal a mielinei, stratul nervilor cu rol de izolator electric, precum și procese de distrugere axonală și disfuncție neurologică progresivă. Are de obicei caracter evolutiv cu pusee și remisiuni, deficitele neurologice fiind rezultatul proceselor de demielinizare imun-mediată, care modifică conducerea neuronală. Datorită localizărilor multiple ale leziunilor în cadrul SNC, semnele și simptomele sunt variate și pot include: nevrită optică retrobulbară cu afectarea acuității vizuale, deficite motorii, spasticitate, parestezii, tulburare de coordonare, oboseală, depresie, anxietate, afectare cognitivă, și tulburări sfincteriene.

Diagnosticul se stabilește prin integrarea concomitentă a manifestărilor clinice, paraclinice (modificări evidențiate imagistic prin rezonanță magnetică – RMN, examinarea lichidului cefalorahidian – LCR) și excluderea altor patologii care intră în discuția diagnosticului diferențial.

Nu sunt necesare schimbări majore în stilul de viață, recomandarea fiind aceea a unui stil de viată echilibrat, cu alimentație sănătoasă, bogată în fructe, legume și grăsimi sănătoase, precum și de un program de exerciții fizice adaptat capacităților lor, renunțarea la fumat și menținerea unui indice de masă corporală în intervalul de referință.

Boli autoimune inflamatorii sistemice cu afectare neurologica – lupus eritematos sistemic

În cadrul patologiilor inflamatorii autoimune sistemice cu afectare neurologică, lupusul este printre ele mai cunoscute, fiind o afecțiune autoimună cronică ce poate afecta multiple organe și țesuturi, inclusiv sistemul nervos central. Tabloul clinic poate fi caracterizat de sindroame neurologice precum: evenimente vasculare de tip accident vascular cerebral, crize epileptice, status confuzional, tulburare cognitivă, nevrită optică, mielită, dureri de cap sau oboseală, datorate proceselor inflamatorii.

Schimbări în stilul de viață

Se recomandă o abordare de tip preventiv prin: evitarea expunerii la soare, fotoprotecție, renunțarea la fumat, imunizări active, screening pentru afecțiuni cardiovasculare, osteoporoză sau neoplazii, precum și dieta alimentară echilibrată, și evitarea expunerii cronice la factori stresori pentru optimizarea managementului simptomelor. Un stil de viață sănătos, incluzând o alimentație echilibrată și exerciții fizice regulate, contribuie benefic la menținerea unui status general optimal și la managementul simptomelor în cadrul acestei afecțiuni.

Tulburarea din spectrul neuromielitei optice (NMOSD)

NMO este o afecțiune neuroinflamatorie caracterizată prin demielinizări severe imun mediate și afectare axonală țintind în principal nervii optici și măduva spinării, determinând secundar nevrită optică și mielită transversă, cu impact semnificativ asupra acuității vederii și mobilității pacientului. Are de obicei un caracter evolutiv cu exacerbări si remisiuni și deteriorare graduală secundar acumulării deficitelor neurologice (tulburare de vedere, sensibilitate, sfincteriene sau deficite motorii) remise incomplet/parțial. Planul terapeutic are 2 abordări: managementul terapeutic al exacerbărilor și variantele de tratament de prevenție (imunoterapie).

Schimbări în stilul de viață

Sunt în corelație cu efectele imunoterapiei ce pot afecta statusul imun, cu creșterea susceptibilității la infecții. Se recomandă imunizări active și evitarea pe cât posibil a expunerii la episoade infecțioase.

Encefalomielita diseminată acută (ADEM)

ADEM este o afecțiune demielinizantă a SNC care se prezintă tipic monofazic, asociind deficite neurologice multifocale și/sau encefalopatie. Este o afecțiune autoimună declanșată de anumiți factori externi la o persoana susceptibilă genetic, frecvent asociată temporal cu episoade infecțioase/imunizări, numeroși patogeni fiind asociați cu această patologie (virus Epstein-Barr, Herpes simplex, virus hepatitic A, HIV, Haemophilus Influenza, rujeola, virus varicelo-zosterian, etc). Episoade febrile și/sau simptomatologie infecțioasă preced în ~75% cazuri manifestările ADEM care se succed tipic la 1-2 săptămâni post infecție/vaccinare și includ: cefalee, febră, episoade de vărsătura, meningism, encefalopatia fiind caracteristică ADEM pediatric. Are un caracter evolutiv în progresie, ajungând la un maxim de severitate în câteva zile cu manifestări precum hemipareza, tulburare de coordonare, nevrita optică/ alte afectări de nervi cranieni, mielita, iar 1/3 pot asocia și crize epileptice.

Schimbări în stilul de viață

Pacienții cu ADEM au nevoie de odihnă adecvată, de reducerea stresului și de adoptarea unui stil de viață sănătos pentru a sprijini sistemul lor imunitar.

Concluzii

Afecțiunile neuroinflamatorii pot avea un impact semnificativ asupra vieții pacienților și necesită management complex, frecvent cu monitorizări de follow-up și plan terapeutic adaptat. Diagnosticul precoce și inițierea promptă a tratamentului sunt cardinale în controlul simptomelor și în încetinirea progresiei bolii. Așadar, dacă pacienții acuză simptome neurologice persistente sau îngrijorătoare, este recomandată o vizită cât mai rapidă la un medic neurolog pentru evaluare și management adecvat.