Depresia și anxietatea în contextul pandemiei de COVID-19

Pandemia de COVID-19 reprezintă un fenomen biologic complex, care antrenează schimbări masive la nivel sanitar, economic, social, educațional și personal, schimbări negative care produc inevitabil un stres psihologic. Manifestările acestei suferințe psihice îmbracă în mod frecvent forma simptomelor de anxietate, depresie, ale tulburării de stres posttraumatice sau tulburării acute de stres. Metaanalizele recente și studiile extinse transnațional arată în mod univoc că ratele acestor afecțiuni s-au triplat (sau chiar mai mult) odată cu declanșarea pandemiei, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă pentru autorități, indicând nevoia imperioasă de a implementa programe de asistență medicală și socială pentru populația aflată în dificultate.

Depresia și anxietatea – introducere

Izbucnirea pandemiei de COVID-19 a reprezentat și reprezintă în continuare, o provocare uriașă pentru omenire, un fenomen biologic care, prin amploarea sa, antrenează schimbări majore la nivel sanitar, economic, social și educațional. Măsurile de distanțare socială, dezinfectare și protecție personală, izolarea, accesul dificil la serviciile de asistență medicală, închiderea unor locuri de muncă, modificările programului școlar, trecerea activităților din mediul real în cel virtual, dar mai înainte de toate, riscul de îmbolnăvire (individual sau a persoanelor dragi), suferința fizică, decesul sau vindecarea cu sechele a celor apropiați, reprezintă tot atâtea încărcături emoționale și solicitări ale sistemului nervos central, angajat în procesul de adaptare a organismului la vicisitudinile naturale.

Evident, toate aceste evenimente negative se vor traduce în final în grade variabile ale suferinței psihice. Cele mai afectate sunt persoanele vulnerabile, cu o condiție fragilă și antecedente psihiatrice, dar nici persoanele aparent sănătoase/funcționale până în acest moment nu sunt deloc ferite. Este la îndemână să presupunem că stresul psihologic în astfel de condiții se manifestă rapid prin anxietate și depresie, două entități nosologice larg răspândite chiar și înaintea declanșării epidemiei.

Din punctul de vedere al cercetării științifice, amploarea largă a acestui fenomen a reprezentat până la urmă un avantaj. Fiind ajutate și de mijloacele de comunicare și de posibilitățile informatice de prelucrare a datelor, echipele de cercetare medicală au putut să desfășoare studii transnaționale și să evalueze, uneori în timp real, evoluția și complicațiile stresului psihic.

Metaanalize recente

Accesul la bazele de date din regiuni diferite ale globului a permis desfășurarea unor metaanalize de mari dimensiuni [6], care pot să ateste și să lămurească în detaliu recrudescența anxioasă și depresivă de la începutul pandemiei. Într-una dintre cele mai mari metaanalize recente, care a cuprins 43 de studii de pe întreg mapamondul, prevalența generală a anxietății a fost estimată la 25%, cu variații mari în funcție de metoda de evaluare folosită. Dincolo de aceste aspecte metodologice și de particularitățile culturale, factorii de risc cei mai frecvent incriminați au fost legați de momentul inițial și valurile ascendente ale pandemiei, sexul feminin, vârsta tânără, mariajul, izolarea socială, șomajul și diminuarea veniturilor, nivelul educațional scăzut, înțelegerea insuficientă a infecției cu SARS-CoV-2, riscul individual de infectare și condițiile medicale preexistente. Având în vedere că prevalența generală a anxietății este evaluată în mod uzual la 7,3%, rezultatele acestei metaanalize extinse arată că rata de dezvoltare a afecțiunii menționate s-a triplat de la declanșarea pandemiei [6]. Mai departe, anxietatea întreținută de izolare socială și de alte condiții defavorabile se poate complica sau însoți de alte tulburări psihice ori de comportamente cum ar fi depresia, insomnia, consumul abuziv de substanțe psihoactive, manifestările autodistructive și chiar suicidul. 

Într-un alt studiu, desfășurat de US Census Bureau în 2020, mai mult de 42% din populația urmărită a declarat simptome semnificative pentru anxietate și stres, simptome declanșate după debutul pandemiei și punerea în aplicare a primelor măsuri de carantinare și restricții. Acest procent raportat în anul 2020 este cu 11% mai mare decât prevalența acelorași simptome cu un an înainte [1]. Această creștere a suferinței psihice în rândul populației se confirmă peste tot pe glob. Adulții din Marea Britanie au avut, de asemenea, o creștere a frecvenței simptomelor depresive, de la 10% în perioada iulie 2019 – martie 2020 la 19% în luna iunie 2020 [1].

Mai departe, studiile detaliate arată că persoanele tinere sunt mai vulnerabile la efectele negative ale distanțării sociale și restricțiilor de interacțiune și, în consecință, mai predispuse la a dezvolta simptome din spectrul anxios. De asemenea, printre grupele de risc se află și femeile tinere, în comparație cu bărbații de aceeași vârstă, persoanele cu copii mici în îngrijire și, bineînțeles, persoanele cu afecțiuni psihice preexistente.

Un studiu extins, efectuat în perioada 20 ianuarie 2020 – 13 decembrie 2020, a căutat să identifice cele mai frecvente sechele neurologice și psihice ale pacienților care au supraviețuit bolii COVID-19 în S.U.A. Pentru aceasta, au fost examinate fișierele medicale a 236.379 de pacienți internați în sistemul național de sănătate și au fost analizate diagnosticele secundare la externare. Astfel, au fost identificate următoarele afecțiuni puse în legătură cauzală cu infecția cu SARS-CoV-2, dar și cu spitalizarea, măsurile de intervenție în secțiile de ATI: hemoragia intracraniană, accidentul ischemic, manifestările parkinsoniene, sindromul Guillain-Barré, tulburările neuronale de plexuri nervoase, demența, encefalita, psihoza, tulburările depresive și de anxietate [8,9]. Per total, incidența afecțiunilor neuropsihiatrice la 6 luni de la diagnosticarea bolii COVID-19, într-o unitate spitalicească, a fost de 33,62%, dintre care în 12,84% din cazuri, pacienții au primit un astfel de diagnostic pentru prima dată în viață. Incidența punctuală a tulburării de anxietate a fost de 1,40% în lotul total de pacienți studiați, dar a devenit aproape dublă (2,7%) pentru cei care au avut nevoie de internarea la o secție de ATI [8]. Rezultatele acestui studiu extins arată corelația dintre severitatea afecțiunii infecțioase, măsurile medicale și perioada de spitalizare și impactul lor psihologic asupra persoanelor atinse de virusul SARS-CoV-2 [9].

Din răspunsurile colectate între 19 august 2020 și 1 februarie 2021, de la 800.000 de adulți americani, a reieșit că raportările stărilor de anxietate și depresie au urmat același trend ascendent și același ritm de creștere cu cel al ratei de infectare a populației generale [7]. Pentru a urmări caracterul evolutiv al afecțiunii, studiile au cerut date suplimentare dacă respondenții au fost diagnosticați în prealabil cu o tulburare de acest gen, dacă au urmat vreun tratament psihiatric țintit pe aceste simptome, dacă au solicitat asistență medicală în lunile anterioare și dacă s-a întâmplat să nu aibă acces la serviciile de sănătate. Astfel, a reieșit că afecțiunile preexistente s-au înrăutățit. Numărul persoanelor care a avut nevoie de medicație psihiatrică a crescut de la 22 la 25%, acest lucru fiind valabil și pentru numărul celor care au solicitat consiliere psihologică. Persoanele tinere și cele fără diplomă de BAC au fost categoriile populaționale cele mai afectate [7].

Pentru o analiză corectă a rezultatelor și pentru a putea lua deciziile medicale și sociale corespunzătoare, trebuie bineînțeles luate în calcul particularitățile individuale și comunitare, dar și metodele diferite de studiu, scalele psihometrice, datele obținute din foile de observație sau din anamneză. Limitările studiilor țin și de metodologia folosită, de accesul populației la servicii medicale, de modalitatea de raportare a datelor. Este evident că anumite zone ale globului, cum ar fi regiuni din Asia și Africa, nu au fost la fel de mult și la fel de amănunțit cercetate în perioada pandemiei, așa cum au fost țările din Europa și din America de Nord.

Fiind vorba de simptome psihice la nivel global, trebuie ținut cont de marea variabilitate individuală, de contextul social și diferitele nuanțe culturale care fac ca fiecare persoană să se raporteze diferit la o boală gravă cu potențial letal. Cele mai multe date au fost obținute prin utilizarea chestionarelor autoadministrate, cum ar fi PHQ9 sau GAD7, ceea ce duce și mai mult la diferențe între studiile efectuate în lume.

Pe lângă acestea, deja existente, cercetătorii din domeniu au elaborat mai multe scale psihometrice adaptate situației actuale, printre care Fear of COVID-19 Scale, Coronavirus Anxiety Scale, Perceived Coronavirus Threat Scale, COVID Stress Scale sau COVID Anxiety Syndrome Scale. Acestea surprind în feluri diferite stresul psihologic indus de apariția acestui nou virus, indiferent dacă este vorba despre anxietate, stres nediferențiat, tulburare posttraumatică de stres sau comportamente de evitare [2,4]. Numeroase articole au evidențiat deja că aceste tulburări, având la bază șocul psihic al noii realități biologice, afectează pe termen nedefinit starea de sănătate mintală și comportamentul oamenilor. Chiar și după eliminarea măsurilor de carantină și/sau a distanțării sociale, sau după diminuarea curbelor ascendente de infectare, cei mai mulți respondenți din Marea Britanie au declarat că le este și le va fi greu în continuare să își reia viața și activitățile ca înainte de declanșarea pandemiei, fapt confirmat de studiile din alte țări [4].

Aceste aspecte au dus la formularea ipotezei clinice conform căreia pandemia de COVID-19 a dus la apariția unei forme de anxietate particulare, care poate funcționa nosologic, ca un sindrom de sine stătător. Acest sindrom este caracterizat prin comportamente de evitare, supraverificare, îngrijorare și monitorizare a amenințărilor posibile [4]. Mai departe, această constelație de factori poate duce la întărirea fenomenului de izolare și la agravarea suferinței psihice, aceasta devenind o veritabilă afecțiune cronică. Având în vedere aspectele menționate, unii autori consideră că acest sindrom de anxietate vizavi de COVID-19 trebuie diferențiat de frică, îngrijorare sau aprehensiune legată de infectare [2,4].

Bineînțeles, prima sursă de anxietate o reprezintă însăși raportarea la boală și/sau la moarte. Teama de contaminare și fobia de germeni sunt alte câteva colaterale ale fenomenului de infectare. Cei mai mulți respondenți ai studiilor medicale au descris un caracter ondulant al anxietății instalate odată cu aflarea informațiilor legate de răspândirea pandemiei: perioadele de stres intens și/sau de panică alternau cu perioade de acalmie sau de bună dispoziție, în care cei afectați își desfășurau ca de obicei activitățile și interacțiunile, pentru ca apoi să o ia de la capăt [10]. Intensitatea și evoluția anxietății legate de alertele medicale și/sau sociale sunt corelate cu gradul de expunere al subiectului la canalele de informare, conținutul și calitatea știrilor, imaginile vehiculate și impactul emoțional al acestora, precum și nivelul de instruire prealabilă a fiecărui individ și structura sa de personalitate premorbidă.

Imediat după declanșarea pandemiei și instaurarea măsurilor sanitare, cele mai multe state au elaborat programe de asistență psihologică și/sau psihiatrică, pentru a veni în ajutorul persoanelor afectate de stres, fie că este vorba de elaborarea unor ghiduri practice și a liniilor de asistență telefonică, fie de înlesnirea accesului la serviciile medicale de specialitate. Ca fenomen secundar al răspândirii infecției, izolarea socială a fost unul dintre factorii cei mai incriminați pentru declanșarea depresiei la persoanele vulnerabile. Oamenii prin definiție sunt ființe sociale. Prin contactul social, se îndeplinesc nevoile fundamentale de interacțiune, competență și control și se stabilesc relații sentimentale și profesionale. De aceea, perioadele de carantină sau de limitare a accesului la diverse spații, destinate muncii sau divertismentului, au contribuit în mod decisiv la instalarea depresiei.

În perioadele de distanțare socială, unele persoane s-au găsit în imposibilitatea de trăi alături de familie și de cei dragi sau, din contră, au fost nevoite să se adune în număr mare, în spații mici. Cei care și-au pierdut locul de muncă, și-au redus programul de lucru sau au suportat reduceri de venituri de orice fel reprezintă o categorie cu risc crescut. E valabil și pentru indivizii care au în îngrijire copii sau vârstnici, afectați de criza economică ce a decurs din criza sanitară.

Programele de consiliere psihologică au ca țintă reorientarea atenției (aceasta fiind distrasă de la situația stresantă și concentrată asupra surselor potențiale ale stării de bine) și corectarea comportamentelor dăunătoare care nu fac decât să agraveze criza. Persoanele prinse în izolare sunt sfătuite să-și organizeze altfel timpul și să aleagă activități relaxante sau care le pot îmbunătăți performanța. Pot astfel să se orienteze către învățarea unei limbi străine, utilizarea unui instrument sau urmarea altor cursuri online care nu sunt costisitoare și favorizează interacțiunea cu ceilalți. Pentru cei care au la dispoziție un spațiu verde este, de asemenea, posibilă desfășurarea unei activități de îngrijire a plantelor, cum ar fi grădinăritul sau cultivarea legumelor.

Limitarea expunerii la stres

Limitarea expunerii la știrile stresante și alegerea cu judiciozitate a buletinelor de știri relevante, evitarea capcanelor știrilor false și urmărirea înștiințărilor din partea autorităților sunt măsuri cu viză cognitivă, care astfel sunt menite să țină sub control cascada afectivă ce se poate declanșa prin stimularea greșită sau exagerată a judecăților ce țin de integritate și securitate personală, mecanisme de altfel normale și ancestrale, necesare supraviețuirii, dar care pot avea de suferit din cauza proceselor de distorsiune cognitivă, antrenate de panică.

Programul de viață trebuie să fie unul echilibrat în orice condiții, prin implementarea unor măsuri simple. Este adevărat că în asemenea situații, autodisciplina și automotivarea sunt parametrii funcționali cei mai solicitați, care pot pune în dificultate în special persoanele singure sau foarte tinere. Totuși, rutina zilnică este absolut necesară în perioadele de izolare, când reperele oferite de interacțiunea obișnuită sunt anulate sau puse între paranteze. Cei care lucrează de acasă sau rămân în perimetrul locuinței trebuie să continue același program de trezire, activități și somn ca și înainte, neavând alt suport decât propria persoană. Motivarea poate să fie întărită prin interacțiunile virtuale sau cu ajutorul aplicațiilor oferite recent în mediul online. O dietă echilibrată și continuarea activității fizice, chiar și în spații restrânse sau în intervale orare restricționate, trebuie de asemenea continuate, fiind parametrii indispensabili ai stării de sănătate. Activitățile de relaxare sunt astăzi oferite alternativ în programe online, indiferent dacă este vorba despre concerte, spectacole, filme sau literatură.

pandemie

Interacțiunile cu ceilalți sunt în mod deosebit afectate și ar trebui adaptate noului context, de altfel fluctuant și fără o predictibilitate clară. Odată cu instalarea pandemiei, societatea deja fragmentată a cunoscut noi diviziuni care pot accentua faliile sociale, fie că este vorba de separarea persoanelor infectate de cele neinfectate, deosebirea celor care aleg să respecte măsurile de protecție de restul indivizilor, fie că este vorba de acceptarea vaccinării sau nu, ceea ce conduce mai departe la seturi de credințe, valori și emoții adânc înrădăcinate, ce pot duce la dinamitarea grupurilor de prieteni, de colegi de muncă sau a familiilor. Oricare ar fi situația, tot mai multe studii psihologice evidențiază rolul terapeutic al empatiei, resort afectiv care nu doar propagă un mediu de înțelegere și manifestare a suportului, dar funcționează în sine pentru calmarea persoanei care o exersează, conferindu-i o stare de bine. Alte mecanisme de adaptare, susținute de psihologi și psihiatri, sunt cele legate de manifestarea gratitudinii și a bunăvoinței [10].

Consilierii de pe rețelele de socializare încurajează găsirea interacțiunilor benefice și resurselor psihologice care pot fi utilizate în mediul online, atrăgând totodată atenția asupra riscurilor pe care le presupune folosirea în exces a rețelelor respective.

Avantajele interacțiunii în mediul online

  • Posibilitatea de a comunica și de a rămâne la curent cu familia și prietenii din întreaga lume.
  • Găsirea unor noi prieteni și comunități, a rețelelor formate din alți oameni care împărtășesc interese sau ambiții similare.
  • Oportunitatea de a susține cauze valoroase și sensibilizarea cu privire la problemele importante (cum ar fi chiar cele legate de respectarea măsurilor sanitare și a recomandărilor medicale ale autorităților).
  • Posibilitatea de a găsi sau de a oferi rapid sprijin emoțional în momentele grele.
  • Ocazia de a găsi o conexiune socială vitală, de exemplu, dacă locuiți într-o zonă îndepărtată, aveți independență limitată ori anxietate socială sau dacă faceți parte dintr-un grup marginalizat.
  • Oportunități noi pentru creativitate și exprimarea de sine.
  • Accesul facil la surse de informații și de învățare valoroase.

Bineînțeles, folosirea în exces a interacțiunilor virtuale, așa cum se întâmplă de la declanșarea pandemiei, poate să atragă și câteva efecte nedorite, care să agraveze stările de anxietate și depresie deja instalate. Expunerea prelungită la mediul virtual poate să ducă la întărirea comportamentelor de evitare, izolare, precum și la neglijarea organismului, prin suprimarea activităților fizice, a felului normal de a lua masa sau de a dormi [3]. Tot mai des vehiculată în ultimii ani, în epoca internetului, teama de „a rămâne pe dinafară” (Fear of missing out/FOMO), de a nu fi la curent sau antrenat în fluxul de informații de pe internet, este o amenințarea serioasă pentru persoanele care au deja trăsături obsesiv-compulsive, anxioase sau fobii sociale [5]. Pentru acești indivizi, necesitatea de a rămâne în permanență conectați reprezintă o presiune psihologică sub care se ascund angoase deseori destructurante. Conectorii interacțiunilor din mediul real sunt în mod deosebit afectați odată cu fenomenul de distanțare socială, fie că este vorba de măsurile impuse de autorități, fie doar de comportamentul de protecție pus în funcțiune de fiecare persoană în parte, odată cu declanșarea pandemiei, ceea ce favorizează agravarea stărilor de izolare și orientarea atenției asupra sinelui [3,5].

Izbucnirea unei noi boli, cu mecanisme patogenice necunoscute, cu modalități de transmitere care sunt elucidate pe parcurs și cu reactivități individuale și evoluții imprevizibile a fost o provocare în plus pentru persoanele care sufereau în prealabil de o tulburare hipocondriacă. Această tulburare are o prevalență generală de 4 – 6%, dar există numeroase variante subclinice sau trăsături izolate care au fost exacerbate de apariția acest nou virus [3]. Sistemul Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS UK) a lansat cu această ocazie un ghid prin care se adresează direct acestor persoane, în mod particular greu încercate, pentru a veni în ajutorul lor [10].

Printre recomandărilor ghidurilor terapeutice, se numără următoarele:

  • completarea unui jurnal cu privire la modul în care se prezintă obsesiile, de exemplu, frecvența verificării simptomelor și apelurile la medici sau la personalul sanitar pentru asigurare și reasigurare;
  • notarea acestora în fiecare săptămână și încercarea de a reduce frecvența după fiecare asigurare;
  • notarea gândurilor echilibrate/rezonabile, lângă lista de probleme de sănătate;
  • ieșitul la plimbare, desfășurarea unor activități precum grădinăritul sau joggingul;
  • practicarea exercițiilor de relaxare și mindfulness [5].

Preocupările legate de starea de sănătate nu se ameliorează, ci se întețesc odată cu introducerea vaccinurilor, despre care cele mai multe persoane nu sunt informate sau nu au posibilitatea de a înțelege în profunzime mecanismul lor de acțiune. Lista de efecte adverse, unele cu potențial grav, și mediatizarea în exces sau tendențios a cazurilor particulare au dus la reactivarea unor credințe, superstiții sau idiosincrazii care vizau deja industria farmaceutică a vaccinurilor. Consilierea psihologică a acestor persoane trebuie să includă și o consiliere medicală, precum și elaborarea unor programe de informare țintită și precisă a populației, cu privire la posibilitățile de tratament și necesitatea administrării vaccinului.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

  1. Abott A. – COVID`s Mental Health toll: how scientist are tracking a surge in depression, The Nature, 590, 194-195, 3 februarie 2021, nature.com, ultima accesare: 08 noiembrie 2021;
  2. Allington D., Duffy B., Meyer C., Moxham-Hall V., Murkin G., Rubin J., Strang L., Wessely S., 2020b. The Accepting, the Suffering and the Resisting: the different reactions to life under lockdown. King’s College London Policy Institute. https://www.kcl.ac.uk/policy-institute/assets/Coronavirus-in-the-UK-cluster-analysis.pdf;
  3. Ettman C. K., Abdalla S. M., Cohen G. H., Sampson L., Vivier P. M., & Galea S. – Prevalence of Depression Symptoms in US Adults Before and During the COVID-19 Pandemic. JAMA Network Open, 3(9), e2019686. https://doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2020.19686;
  4. Nikcevic A., Marcantonio M. – The COVID19 anxiety syndrome scale: Development and psychometric properties, Psychiatric Research 292 (2020) 113322;
  5. Robinson L., Smith M. – Social Media and Mental Health – helpguide.org, ultima accesare: 10 noiembrie 2021;
  6. Santabarbara J. et al. – Prevalence of the anxiety in the COVID-19 Pandemic: an updated meta-analysis of comunity based studies, Progress in Neuropsychopharmacology & Biological Psychiatry 109 (2021) 110207;
  7. Stephenson J. – CDC Study finds worsening depression and anxiety, especially in young adults, during COVID-19 Pandemic, JAMA Heath Forum, jamanetwork.org, ultima accesare: 07 noiembrie 2021;
  8. Taquet M., Geddes J. R., Husain M., Luciano S., Harrison P. J. – 6-month neurological and psychiatric outcomes in 236 379 survivors of COVID-19: a retrospective cohort study using electronic health studies;
  9. Taquet M., Holmes E. A., Harrison P. – Depression and anxiety disorder during COVID-19, The Lancet, vol. 398, 1666-68, 6 noiembrie 2021;
  10. Watts E. – The mental health effects of the pandemics, 1 year on, themedicalnewstoday.com, 11 octombrie 2021, ultima accesare: 8 noiembrie 2021.

 

medic specialist psihiatru

Cuvinte-cheie: , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.