Tulburarea afectivă sezonieră – depresia de iarnă

A venit sezonul rece, iar pacienții care trec pragul farmaciei sau al cabinetului medical acuză adesea stări de depresie pe care le pun pe seama zilelor mai scurte și fără soare? În aceste situații poate fi vorba de tulburarea afectivă sezonieră, cunoscută și ca depresia de iarnă.

Depresia de iarnă este o formă specifică a depresiei definită pentru prima dată în 1984, iar conform Manualului de diagnostic și statistică al bolilor mentale, ediția V – DSM V – tulburarea afectivă sezonieră (Seasonal Affective Disorders) este identificată ca tulburare depresivă majoră recurentă cu tipar sezonier.

Acest tip de depresie apare recurent în anotimpurile reci (toamnă-iarnă), cu declanșarea simptomelor la sfârșit de toamnă- început de iarnă și cu remiterea lor primăvara.

Simptomele depresiei de iarnă

Simptomele caracteristice depresiei de iarnă sunt:

• poftă crescută pentru carbohidrați/ dulciuri;
• stare de somnolență cu somn în exces;
• schimbări de apetit, cu mâncat în exces;
• creștere în greutate;
• oboseală sau energie scăzută;
• retragere socială (dorință scăzută de a petrece timp în afara casei cu prietenii sau familia);
• scăderea libidoului;
• iritabilitate, irascibilitate, anxietate, dificultăți în luarea deciziilor;
• tulburări de concentrare și de atenție;
• scăderea stimei de sine sau idei de culpabilizare – se simt lipsite de speranță sau fără valoare;
• lentoare psihomotorie.

În cazul în care simptomele durează mai mult de 10 zile este recomandat ca pacientul să ia legătura cu un medic specialist, altfel simptomele se pot agrava și pot duce la probleme precum:

• abuz de substanțe;
• gânduri sau comportamente suicidare;
• scăderea nivelului de concentrare la serviciu/ școală.

Abordarea medicală din timp a depresiei sezoniere duce la prevenirea complicațiilor.
Persoanele tinere cu vârsta între 18 și 30 de ani au risc mai mare de a dezvolta episode sezoniere de depresie, iar femeile sunt de patru ori mai afectate decât bărbații.

Factori declanșatori ai depresiei de iarnă

Enumerăm cei mai importanți factori declanșatori în depresia de iarnă, în funcție de frecvența lor.

1. Principalul factor declanșator al depresiei de iarnă este considerat a fi sensibilitatea provocată de expunerea deficitară la lumina naturală a soarelui, deci cu scăderea absorbției vitaminei D – nivelul deficitar de vitamina D este asociat cu prezența simptomelor depresiei.
2. Când durata zilei scade și cea a nopții crește secreția de melatonină (responsabilă cu reglarea somnului) crește și ea, ducând la stare de somnolență, letargie, oboseală accentuată pe perioada întregii zile.
3. Scăderea nivelului de serotonină este un alt element ce este în relație directă cu lumina, iar pe perioada iernii secreția de serotonină scade și astfel pot apărea primele semne ale depresiei.
4. Modificarea ritmului circadian dat de nivelul scăzut al luminii solare toamna și în special iarna, poate fi un factor declanșator al depresiei sezoniere.

Diagnosticarea depresiei de iarnă

În cazul diagnosticării trebuie făcută diferența între astenie sau o dispoziție mai proastă data de venirea sezonului rece și depresia sezonieră. Conform clasificării tulburărilor mentale și de comportament pacientul diagnosticat cu depresie trebuie să prezinte minim unul din următoarele trei simptome:

• dispoziție depresivă;
• lipsă de energie sau anhedonie;
• lipsa plăcerii pentru lucrurile pe care înainte le considera plăcute.

Alte criterii de diagnosticare sunt:

• existența unei relații temporale regulate între apariția simptomelor de depresie și un moment specific din an (lunile ianuarie și februarie par a fi cele în care simptomele se manifestă cel mai intens);
• remiterea complete a asimptomelor tot într-o perioadă anume din an (primăvara);
• în ultimii doi ani au apărut două episode de depresie majoră care “susține” relația dintre depresie și o perioadă specifică din an.

Abordarea terapeutică a depresiei de iarnă

Există recomandări în vederea ameliorării simptomelor:

• terapia cu lumină este prima recomandare în cazul tulburărilor afective sezoniere; simptomele se ameliorează după trei zile de la momentul începerii terapiei cu lumina. Această terapie se recomandă pe termen lung, odată întreruptă terapia simptomele reapar. Există două tipuri de astfel de terapii:
  • tratamentul cu lumină intensă – pacientul stă în fața unei lămpi pentru o anumită perioadă de timp;
  • simularea răsăritului – o sursă de lumina scăzută se programează să pornească dimineața înainte de trezirea pacientului și crește în intensitate.
• activitatea fizică – în timpul dimineții, contribuie la creșterea nivelului de energie și la îmbunătățirea stării de spirit;
• psihoterapia – ajută la identificarea cauzelor ce au dus la declanșarea depresiei, la cum pot fi gestionate episoadele depresive și la învățarea tehnicilor de management al emoțiilor, gândurilor, situațiilor, etc. din viața pacientului, care declanșează depresia;
• echilibrarea alimentației și aportul de alimente ce conțin triptofan pentru susținerea secreției de serotonină (ouăle, carnea, peștele, nucile, cajuul, migdalele și avocado, semințele de chia/ dovleac, germenii de grâu, fasolea, lintea, spanacul);
• tratament antidepresiv, doar la recomandarea medicului psihiatru, în funcție de gravitatea episodului depresiv.

Îndrumați-vă pacienții cu semne de depresie către psihoterapie și/sau medicul psihiatru.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Sursa foto: Shutterstock

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby