Fractura de radius la adulți: simptome, diagnostic și recuperare

Fractura de radius este o ruptură a osului radius, frecvent în porțiunea distală, în apropierea articulației pumnului. La adulți apare după căderea pe mâna întinsă sau după traumatismele cu energie mare, severitatea fiind raportată la deplasare, afectarea articulară și statusul părților moi.

În practica medicală fractura de radius este una din cele mai frecvente fracturi ale membrului superior la adulți și impactează funcția mâinii, priza și autonomia pacientului. În cazul personalului medical, un algoritm clar de evaluare- diagnostic- recuperare reduce complicațiile și scade timpul de recuperare.

Fractura de radius – anatomie și context clinic esențial

Fractura de radius afectează osul situat pe partea policelui, iar în unele cazuri poate fi însoțită de o fractură a ulnei distale. Majoritatea cazurilor clinice sunt cu fracturi distale de radius- aproape de pumn, cu potențial de afectare intraarticulară.

Clasificare utilă în practică:

• extraarticulară vs intraarticulară;
• nedeplasată vs deplasată;
• închisă vs deschisă;
• simplă vs cominutivă.

Tipul de fractură de radius influențează alegerea conduitei terapeutice și prognosticul funcțional.

Mecanism de producere și factori de risc fractură de radius

• Cel mai frecvent mecanism pentru fractura de radius este căderea pe mână întinsă.
• La persoanele vârstnice osteoporoza crește riscul ca un traumatism minor să producă fractură de radius.
• La adulții tineri, fractura de radius apare mai des în traumatisme cu energie mare- accidente rutiere, sport, cădere de la înălțime.
• Factorii de risc pentru fractura de radius sunt:
• cominuție importantă;
• extensie intraarticulară;
• deplasare semnificativă;
• fractură deschisă;
• afectare neurovasculară;
• complianță scăzută la imobilizare/ recuperare.

Fractura de radius – simptome și semne clinice

Fractura de radius este asociată frecvent cu:

• durere rapidă la nivelul pumnului;
• tumefacție și echimoză;
• sensibilitate locală marcată;
• mobilitate limitată;
• deformare vizibilă – în unele cazuri.

Semne de alarmă cu trimitere rapidă la urgențe:

• amorțeală în degete;
• paloare sau degete reci;
• deficit motor;
• durere disproporționată;
• plagă cu expunere osoasă.

O fractură de radius aparent simplă poate ascunde instabilitate sau afectare articulară, deci examenul clinic trebuie asociat cu investigații imagistice.

Evaluarea inițială a fracturi de radius în UPU/ ambulator

• Obiectivele imediate la pacientul cu fractură de radius sunt:

o   controlul durerii;

o   imobilizarea provizorie;

o   excluderea fracturii deschise;

o   evaluarea statusului neurovascular distal.

• Se recomandă examinarea clinică:

o   inspecție – deformare, edem, echimoză, plăgi;

o   palpare – punct dureros maxim;

o   vascular – puls, reumplere capilară, temperatură;

o   neurologic – sensibilitate și funcție motorie distală;

o   funcțional – mobilitatea degetelor.

Dacă există deficit senzitiv/ motor, extremitatea fără puls sau suspiciune de sindrom de compartiment, fractura de radius devine urgență ortopedică.

Diagnostic imagistic fractură de radius

• Investigația de primă linie pentru fractura de radius este radiografia.
• Pentru traumatismele de pumn, radiografiile în 3 incidențe sunt uzuale și cresc randamentul diagnostic- PA, profil, oblică.
• CT-ul este util când:

o   există extensie intraarticulară;

o   radiografia nu clarifică anatomia;

o   se planifică tratament chirurgical.

• Dacă radiografiile inițiale sunt negative, dar suspiciunea clinică rămâne mare, se recomandă reevaluarea imagistică- radiografii repetate/ CT/ MRI în funcție de context.
• Diagnosticul complet al unei fracturi de radius include: tipul de fractură, gradul de deplasare, stabilitatea și leziunile asociate.

Principii de tratament fractură de radius

• Regula de bază: fragmentele trebuie aliniate și menținute stabile până la consolidare.

Opțiuni uzuale în fractura de radius

• Tratament conservator – atelă/ gips dacă alinierea este acceptabilă.
• Reducere închisă și imobilizare pentru fracturi deplasate, dar reductibile.
• Tratament chirurgical- K-wire, placă și șuruburi, fixator extern- pentru instabilitate, afectare articulară nerecuperabilă sau redeplasare.
• NICE – National Institute for Health and Care Excellence – recomandă la adulții cu fracturi distale de radius deplasate dorsal: reducere + aparat gipsat ca opțiune de bază. Când este nevoie de fixare, alegerea K-wire vs ORIF depinde de reductibilitatea suprafeței articulare.
• Pentru fractura de radius deschisă, conduita include debridare și stabilizare precoce, plus profilaxie antiinfecțioasă conform protocolului local.

Repere de timp utile în fluxul clinic

NICE recomandă în cazurile de indicație operatorie pentru fractura distală de radius:

• intervenția în 72 de ore pentru fracturi intraarticulare;
• intervenția în 7 zile pentru fracturi extraarticulare;
• pentru re-deplasare intervenția în 72 de ore de la decizie.

BOAST – British Orthopaedic Association Standards for Trauma – recomandă evaluarea fracturii în maxim 72 de ore și mobilizare precoce din suport detașabil, când fractura este stabilă și durerea permite.

Reperele sunt esențiale pentru prioritizarea cazurilor cu fractură de radius între UPU, ortopedie și recuperare.

Monitorizare și vindecare fractură de radius

• În tratamentul conservator al unei fracturi de radius monitorizarea radiologică este importantă în special în primele săptămâni.
• AAOS – American Academy of Orthopaedic Surgeons – precizează importanța controalelor radiologice frecvente la început- săptămânal în primele 3 săptămâni, apoi în jur de 6 săptămâni, cu adaptare după stabilitate.
• În fractura de radius tratată nechirurgical, gipsul se scoate frecvent în jur de 6 săptămâni, urmând perioada de recuperare- între ședințe se recomandă orteză detașabilă.
• Vindecarea osoasă și recuperarea funcțională nu sunt simultane: fractura de radius poate fi consolidată radiologic înainte de revenirea completă a mobilității și forței.

Recuperarea funcțională după fractura de radius

Pentru prevenirea redorii și pierderea forței recuperarea după fractura de radius se face urmând etapele:

• în imobilizare – controlul edemului, mobilizarea degetelor, poziționare, educație;
• după scoaterea gipsului/ postoperator – se controlează nivelul de mobilitate al pumnului și prono-supinația progresivă;
• faza de consolidare funcțională – forță, dexteritate, activități specifice profesiei.
• Educația pacientului este esențială: redoarea și durerea moderată sunt frecvent întâlnite, dar agravarea durerii, edemul important sau scăderea funcției necesită reevaluare.
• AAOS arată că revenirea la activități ușoare apare frecvent la 1-2 luni după scoaterea gipsului/ intervenție, iar recuperarea completă poate dura până la un an, în funcție de tipul de fractură de radius.

Complicații ce trebuie urmărite în fractura de radius

Complcații precoce

• Re-deplasare
• Compresie nervoasă
• Complicații vasculare
• Sindromde compartiment
• Infecție – în cazul fracturilor deschise sau postoperator.

Complicații tardive

• Redoare persistentă
• Durere cronică
• Maluniune
• Limitarea prono-supinației
• Sindrom dureros regional complex – CRPS.
• Fracturile de radius cu durere severă persistentă sau scăderea progresivă a mobilității degetelor trebuie reevaluate prompt.

Pacienților li se vor transmite clar următoarele informații:

• durata imobilizării;
• data controlului următor;
• semnele de alarmă;
• momentul începerii recuperării.

Managementul unei fracturi de radius este ideal a fi făcut interdisciplinar: UPU, ortopedie, radiologie, recuperare și medic de familie.

Foto: Shutterstock

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby