Frica de ace sau tripanofobia: recomandări pentru asistentul medical

Frica de ace, frica de a fi înțepat sau tripanofobia este o fobie des întâlnită, ce poate provoca anxietate, sincopă, stare de greață și vertij. Faza inițială a acestei fobii, care nu este prezentă însă la toate persoanele afectate, apare în perioada de anticipare, chiar înainte ca pacientul să vadă acele utilizate în diferite proceduri medicale. Aceasta este caracterizată printr-o creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Etapa este urmată apoi de o scădere bruscă a tensiunii arteriale și a pulsului, fapt care duce de cele mai multe ori la apariția stării de leșin.

Poate exista și o predispoziție ereditară

Frica de ace poate avea un impact semnificativ asupra persoanelor afectate, limitând accesul acestora la anumite tratamente medicamentoase, evitarea anumitor servicii cum ar fi cele stomatologice sau chiar evitarea efectuării analizelor de laborator necesare.

Îngrijirea persoanelor vârstnice, mic ghid pentru asistenții medicali

În majoritatea cazurilor, această frică apare ca răspuns la evitarea durerii asociate cu înțepătura de ac. Cu toate acestea însă, numeroase studii au evidențiat și o predispoziție ereditară, în care pacienții cu tripanofobie au avut de obicei rude care se confruntau cu aceeași fobie.

Pentru profesioniștii din domeniul medical, cunoașterea fobiei și a metodelor de atenuare a acesteia reprezintă un element-cheie în interacțiunea cu pacienții.

Interacțiunea cu pacienții care prezintă tripanofobie

Primul pas este dialogul. În majoritatea cazurilor, persoanele cu frică de ace se simt stânjenite deoarece fobia lor apare de cele mai multe ori în conversaţii care au ca subiect principal copiii. Din acest motiv, primul pas este acela de a recunoaște frica pacientului ca fiind una validă și reală, câștigându-i astfel. În niciun caz nu trebuie „detensionată” situația prin glume pe seama fobiei sau a pacientului.

Un alt aspect care ține tot de dialog este acela de a afla preferințele pacientului și de a-l liniști. De exemplu, unii pacienți preferă să fie înțepați într-o anumită zonă, iar atunci când este posibil, ar putea ajuta la ameliorarea fricii, aceștia având un sentiment de control asupra situației. În plus, unii pacienți se pot speria de mărimea acului. În acele momente, în funcție de procedura efectuată și dacă este posibil, s-ar putea folosi un ac mai mic, care le-ar crea mai puțin disconfort.

Poziția pacientului

Se recomandă ca pacientul să stea în poziția decubit dorsal – întins pe spate sau în poziția Trendelenburg, aceste poziții ajutând la prevenirea sincopei, în cazul scăderii bruște a tensiunii arteriale.

Având în vedere că majoritatea persoanelor cu această fobie au frică de durere, o posibilă cale de evitare sau măcar ameliorare a fricii o constituie anestezia dermică locală, care poate fi realizată prin folosirea unor creme topice anestezice, la indicația medicului.

Exerciții, tehnici de respirație, atitudine

În cazul persoanelor care prezintă deja un nivel ridicat de anxietate, se pot efectua anumite exerciții și tehnici de respirație menite să calmeze.

Și nu în ultimul rând, contează limbajul trupului și atitudinea personală. Neîndemânarea, suspinele și oftatul, chiar și din motive personale sau încruntarea în momentul palpării venelor, toate acestea pot amplifica starea de anxietate și de frică a pacientului cu tripanofobie.

Febra: când trebuie să ne îngrijorăm?

Trebuie menționat că aceste intervenții și strategii nu vor face ca fobia să dispară complet. Obiectivul acestora este de a liniști pacientul cât mai mult posibil, astfel încât situația să fie controlată și să se evite posibilele complicații.

ASISTENT MEDICAL, DGASPC

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate