Gripa de tip C: mai puţin cunoscută şi studiată

Gripa de tip C, determinată de virusul Influenza C, reprezintă o formă mai puțin cunoscută de infecție gripală, dar și mai puțin studiată, chiar dacă răspândirea sa globală este una majoră. Spre deosebire de virusurile gripale de tip A și B, responsabile de epidemii și chiar de pandemii sezoniere, Influenza C provoacă, în general, infecții respiratorii ușoare, fidel asemănătoare unei răceli comune. Totuși, în anumite circumstanțe – în special la copiii sub 2 ani, seniori, pacienții cu comorbidități respiratorii, imunitate scăzută – infecția se poate extinde și în tractul respirator inferior, cauzând inclusiv bronșiolită sau pneumonie.

Interesant este că studiile seroepidemiologice ne arată că peste 90% dintre indivizi au anticorpi specifici pentru Influenza C până la vârsta de 7-10 ani, ceea ce sugerează expunerea universală la infecție în copilăria timpurie. Infecțiile recurente pot apărea ulterior, dar de obicei au caracter ușor. De interes, de asemenea, este că virusul a fost identificat și la alte specii, inclusiv la porci, câini și bovine, ba chiar au fost documentate cazuri sporadice de transmitere de la animale (mai ales porci) la om. În ultimul deceniu, un virus înrudit – Influenza D – a fost descoperit la porcine și bovine, dar fără a exista dovezi concludente privind infecția productivă în rândul oamenilor.

Particularitățile virusului Influenza C

Virusul Influenza C a fost descoperit în anul 1947, când a fost izolat din secreția nazofaringiană a unui copil cu infecție respiratorie acută. Cu toate că tulpina virală a fost identificată de peste șapte decenii, datele în ceea ce privește impactul clinic și epidemiologic al speciei au fost, până în prezent, limitate – principalul motiv fiind dificultatea de a cultiva specia în laborator. Odată cu dezvoltarea tehnicilor moderne de diagnostic molecular, în special a reacției de polimerizare în lanț cu transcripție inversă (RT-PCR), s-a reușit caracterizarea mai detaliată a tulpinei care duce la gripa de tip C.

Virusul Influenza C aparține familiei Orthomyxoviridae. Este un virus ARN-monocatenar cu genomul segmentat, dar spre deosebire de celelalte tipuri gripale, genomul său conține șapte segmente (nu opt). O particularitate distinctă este existența unei glicoproteine de suprafață unice – hemaglutinină-esterază-fuziune (HEF), care, simultan, îndeplinește funcțiile hemaglutininei (atașarea la receptorii celulari), ale neuraminidazei (adică detașarea virionilor noi formați) și ale proteinei de fuziune (penetrarea membranei celulare).

Virusul este monotipic, adică nu are subtipuri antigenice multiple, ceea ce explică, de altfel, și stabilitatea sa genetică relativă (spre deosebire de celelalte tulpini) și caracterul epidemic, deci nu pandemic. Totuși, la nivel molecular, se diferențiază mai multe linii genetice, dar și așa-zise „clade cocirculante” (variații genetice), ceea ce permite reinfecția, mai ales la persoanele tinere.

În ceea ce privește gazdele naturale, Influenza C este predominant un patogen uman, ducând la gripa de tip C, dar a fost izolat și de la porcine și câini, ceea ce sugerează o potențială circulație între specii. Spre deosebire de Influenza A, care are un vast rezervor animal (păsări, mamifere, suine), Influenza C prezintă un spectru restrâns de gazde, iar adaptabilitatea zoonotică specifică este, prin urmare, limitată.

Structural, virusul are o capsidă elipsoidală învelită într-o membrană lipidică, iar replicarea are loc în nucleul celulei infectate. Stabilitatea virală este mai mare la temperaturi joase, lucru care explică, de altfel, incidența crescută a cazurilor de gripă de tip C, și nu numai, în lunile reci, de iarnă.

Gripa de tip C – cauze, factori de risc și contagiozitate

Gripa de tip C este, după cum și denumirea o spune, cauzată de virusul Influenza C. Virusul se transmite prin contact direct sau indirect cu secreții respiratorii infectate. Virusul se răspândește pe calea aerului, prin picături respiratorii pe care persoana cu gripă de tip C le transmite când vorbește, strănută, tușește, dar și prin contact cu suprafețele contaminate.

Perioada de contagiozitate începe cu aproximativ 24 de ore înainte apariției simptomelor și, de obicei, persistă până la 5-7 zile după debut. Deși gripa de tip C este mai puțin contagioasă decât cea provocată de tipurile A și B, poate duce la focare în colectivitățile de copii și în unitățile de îngrijire. Factorii de risc pentru gripa de tip C simptomatică sau potențial severă includ:

• vârsta mică (copii sub 2 ani);
• vârstnici și pacienți cu afecțiuni cronice respiratorii (astm, BPOC);
• imunodepresia (HIV, tratamente imunosupresoare, diabet, tratamente oncologice).

La nivel global, infecțiile cu Influenza C se înregistrează sporadic pe tot parcursul anului, însă cu o creștere a incidenței cazurilor de gripă de tip C în lunile de iarnă și la începutul primăverii. Spre deosebire de Influenza A, care produce epidemii sezoniere distincte, Influenza C tinde să aibă o circulație endemică și o variabilitate geografică limitată.

Gripa de tip C – particularități simptomatologice

Tabloul clinic al pacientului cu gripă de tip C poate varia: de la forme complet asimptomatice, până la infecții respiratorii moderate, ușor asemănătoare răcelii comune. Perioada de incubație este de 1-3 zile. Debutul este, de regulă, progresiv, iar simptomele asociate cu gripa de tip C se confundă adesea cu cele ale unei viroze respiratorii comune. Simptomele generale includ:

• febră moderată (rareori peste 38°C);
• rinoree seroasă, congestie nazală;
• tuse seacă sau productivă ușoară;
• durere faringiană;
• stare de oboseală, mialgii ușoare;
• în unele cazuri, conjunctivită ușoară.

La copiii mici, pe de altă parte, gripa de tip C poate evolua cu febră mai înaltă, tuse persistentă, respirație șuierătoare și dispnee, semne care pot sugera afectarea tractului respirator inferior. În general, gripa de tip C este ușoară, dar au fost raportate și cazuri de bronșiolită, laringotraheită sau pneumonie virală asociată cu Influenza C, în special la sugari și copiii cu boli cronice.

La adulți, gripa de tip C este de obicei autolimitată, cu o durată medie de 5-7 zile. Simptomele tind să dispară complet fără tratament specific și fără risc de sechele. În schimb, la vârstnici și la pacienții imunocompromiși, gripa de tip C poate duce la complicații serioase, cum ar fi spre exemplu exacerbarea bolilor cronice respiratorii sau suprainfecția bacteriană secundară.

Studii recente efectuate cu ajutorul RT-PCR au evidențiat că Influenza C poate coexista cu alte virusuri respiratorii – virusul sincițial respirator, adenovirusuri, coronavirusuri umane –, aspect care complică tabloul clinic și poate agrava gripa de tip C.

Gripa de tip C – abordări terapeutice actuale

Gripa de tip C este abordată în principal simptomatic. Ghidurile actuale nu confirmă siguranța și eficiența antiviralelor specifice în contextul infecției cu Influenza C. Majoritatea cazurilor se remit spontan, fără complicații. Prin urmare, abordarea în gripa de tip C este tipică și implică:

Măsuri generale

Repaus fizic și hidratare adecvată, antipiretice și analgezice pentru a asigura controlul febrei (rareori necesare). Decongestionantele nazale și soluțiile saline ajută la ameliorarea congestiei nazale. Antitusivele sau mucoliticele pot fi de ajutor în situațiile în care tusea este deranjantă. Totuși, de obicei gripa de tip C nu necesită tratament medicamentos și va trece de la sine.

Tratament antiviral

Este important să facem, și în acest caz, niște observații. Deși inhibitorii de neuraminidază sunt eficienți în infecțiile cu Influenza A și B, aceștia nu sunt activi în gripa de tip C, întrucât virusul Influenza C nu conține neuraminidaza distinctă. Glicoproteina HEF prezentată dispune de alte caracteristici enzimatice, ceea ce explică rezistența naturală la aceste antivirale. Cel puțin până în momentul redactătii acestui articol, nu există terapii specifice aprobate pentru gripa de tip C.

Gripa de tip C – sfaturi pentru prevenție

Pentru a preveni gripa de tip C, întrucât nu există un vaccin aprobat în această direcție, măsurile generale de igienă și control al infecțiilor respiratorii sunt cele mai importante. Se recomandă:

• spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, timp de cel puțin 20 de secunde;
• utilizarea soluțiilor dezinfectante virucide;
• evitarea atingerii feței, nasului și gurii cu mâinile nespălate;
• acoperirea gurii și nasului în timpul tusei sau strănutului, preferabil cu un șervețel de unică folosință și aruncarea acestuia;
• evitarea contactului apropiat cu persoane care prezintă simptomele unei infecții;
• purtarea măștii de protecție în mijloacele de transport în comun și unde există un flux mare de oameni.

Bineînțeles, întărirea imunității – alimentație echilibrată, sport, hidratare optimă – joacă un rol foarte important în prevenirea infecțiilor respiratorii, și nu numai.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Sederdahl BK, Williams JV. Epidemiology and Clinical Characteristics of Influenza C Virus. Viruses. 2020 Jan 13;12(1):89. doi: 10.3390/v12010089. PMID: 31941041; PMCID: PMC7019359. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7019359/;
2. Lee HS, Noh JY, Cheong HJ. Influenza C virus in humans and animals. Clin Exp Vaccine Res. 2025 Jul;14(3):203-209. doi: 10.7774/cevr.2025.14.e32. Epub 2025 Jul 8. PMID: 40741060; PMCID: PMC12303707. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12303707/;
3. Bouvier NM, Palese P. The biology of influenza viruses. Vaccine. 2008 Sep 12;26 Suppl 4(Suppl 4):D49-53. doi: 10.1016/j.vaccine.2008.07.039. PMID: 19230160; PMCID: PMC3074182. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3074182/;
4. Sreenivasan CC, Liu R, Gao R, Guo Y, Hause BM, Thomas M, Naveed A, Clement T, Rausch D, Christopher-Hennings J, Nelson E, Druce J, Zhao M,Kaushik RS, Li Q,Sheng Z, Wang D, Li F. 2023. Influenza C and D Viruses Demonstrated a Differential Respiratory Tissue Tropism in a Comparative Pathogenesis Study in Guinea Pigs. J Virol 97:e00356-23. Link: https://journals.asm.org/doi/10.1128/jvi.00356-23.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată