Herpes zoster: de la erupție cutanată la declanșator al bolilor sistemice

Rezumat

Herpes zoster reprezintă reactivarea virusului varicelo-zosterian latent, manifestată tipic prin erupție veziculară și durere neuropată acută. În plus, reactivarea virală are implicații sistemice semnificative, în special la vârstnici și persoane imunocompromise. Virusul poate induce complicații cardiovasculare, cerebrovasculare, neurodegenerative, autoimune și oculare severe. Mecanismele principale includ vasculita, neuroinflamația și dereglarea imună. O abordare terapeutică rapidă și multidisciplinară este esențială pentru reducerea morbidității asociate.

Virusurile de tip herpes fac parte din familia Herpesviridae, o grupă largă de virusuri ADN care au capacitatea de a stabili infecții latente și de a persista pe termen lung în organismul gazdei. Există opt tipuri principale de virusuri herpetice umane (HSV-1, HSV-2, VZV, EBV, CMV, HHV-6, HHV-7 și HHV-8), fiecare asociat cu boli specifice. De exemplu, HSV-1 cauzează în principal herpes oral, iar HSV-2 este responsabil de herpesul genital. Virusul varicelo-zosterian (VZV) provoacă varicelă la infecția primară și zona zoster la reactivare. Virusul Epstein-Barr (EBV) este implicat în mononucleoza infecțioasă și unele tipuri de limfoame, în timp ce citomegalovirusul este o cauză importantă de infecții congenitale și oportuniste la persoanele imunodeprimate. Virusurile HHV-6 și HHV-7 sunt asociate cu roseola infantilă (exantemul subit), iar HHV-8 este legat de sarcomul Kaposi. Aceste virusuri au în comun abilitatea de a rămâne inactive în organism și se pot reactiva, mai ales în condiții de imunodepresie sau stres [1].

Fiziopatologia herpesului zoster [4]

Fiziopatologia herpesului zoster implică reactivarea VZV latent, care persistă în ganglioni după infecția primară (varicelă). Latența virală este menținută printr-un echilibru precar între replicarea virală subclinică și supravegherea imunologică mediată predominant de limfocitele T CD4+ și CD8+. Scăderea imunității celulare – prin imunosenescență, tratamente imunosupresoare, infecție HIV, neoplazii hematologice sau stres fiziologic sever – determină pierderea controlului imun, facilitând reactivarea virală.

După reactivare, VZV migrează centrifug prin axonul neuronal aferent, determinând inflamație neurogenă segmentară și necroză ganglionară (ganglionită). Această inflamație este caracterizată prin infiltrat limfocitar, edem și degenerare neuronală, ceea ce explică prodromul dureros neuropatic (artralgii, disestezii, hiperestezie). Extinderea virusului la nivelul dermei și epidermei generează leziuni veziculo-buloase, mediate prin citoliză directă și răspuns imun inflamator local. Persistența inflamației neuro-axiale, asociată cu degenerescența Walleriană și sensibilizare centrală a nociceptorilor, contribuie la dezvoltarea nevralgiei postherpetice – o complicație tardivă frecventă, cauzată de remodelare maladaptativă a sistemului nervos periferic și central.

Pe lângă manifestările periferice, reactivarea VZV poate induce complicații neuroinflamatorii și vasculitice sistemice (encefalită, mielită, arteriopatie granulomatoasă), în special la gazdele imunocompromise, prin diseminare hematogenă sau directă în sistemul nervos central.

Implicații sistemice ale herpesului zoster

Complicații cardiovasculare

Mai multe studii epidemiologice ample au asociat zona zoster cu o incidență crescută a evenimentelor cardiovasculare, în special a sindroamelor coronariene acute. Pacienții cu un episod recent de zona zoster au un risc mai mare de infarct miocardic în lunile ulterioare infecției. O analiză cuprinzătoare din 2019, a 15 studii, a constatat că zona zoster a fost asociată cu un risc de infarct cu 59% mai mare în anul de după instalarea zonei zoster, chiar și după ajustarea pentru factorii de risc tradiționali [8].

Complicații cerebrovasculare

Similar inimii, vascularizația cerebrală este o țintă bine documentată a reactivării VZV. Herpesul zoster a apărut ca un factor de risc semnificativ pentru accident vascular cerebral și atac ischemic tranzitoriu, în special în săptămânile care urmează erupției cutanate. O serie de studii populaționale și metaanalize confirmă faptul că pacienții prezintă o creștere tranzitorie a incidenței accidentului vascular cerebral după zona zoster. De exemplu, un studiu din Regatul Unit a raportat că riscul de accident vascular cerebral a fost de ~ 2,4 ori mai mare în prima săptămână după un episod de herpes zoster, scăzând apoi treptat după 6 luni de la episodul infecțios [10].

Boli neurodegenerative (declin cognitiv și demență)

Dincolo de evenimentele vasculare acute, cercetătorii au explorat dacă zona zoster ar putea contribui și la procese neurodegenerative cronice, cum ar fi declinul cognitiv și demența. Studii recente de înaltă calitate sugerează o legătură între zona zoster și un risc crescut de demență. Într-o analiză din 2024, a trei cohorte prospective mari (peste 149.000 de persoane), antecedentele de zona zoster au fost asociate cu o creștere pe termen lung a riscului de declin cognitiv subiectiv (probleme de memorie și gândire timpurii), comparativ cu absența antecedentelor de zona zoster.

Riscul de demență a crescut semnificativ la pacienții cu această patologie:

• hazard ratio ajustat = 1,13 (CI 95%: 1,07 – 1,19), comparativ cu populația generală;
• hazard ratio ajustat = 1,08 (CI 95%: 1,03 – 1,14), comparativ cu alte persoane spitalizate, care nu aveau herpes zoster.

            Riscul crescut este evident în toate subgrupurile de vârstă, inclusiv la grupa 50 – 65 de ani. Riscul maxim apare în primul an după episodul de herpes zoster sever (hazard ratio ~ 2,43). Persistența acestuia se observă timp de până la 23 de ani de la expunere [15].

Tulburări autoimune și inflamatorii

Herpes zoster a fost implicat și ca factor declanșator pentru anumite boli autoimune, în care disfuncția imună indusă de virus poate iniția autoimunitate patologică la indivizi predispuși. Herpes zoster a fost asociat cu apariția sclerozei multiple, o boală autoimună demielinizantă a sistemului nervos central. Un studiu de cohortă din Taiwan (1,26 de milioane de subiecți) a arătat că adulții cu antecedente de zona zoster au avut un risc de aproape 4 ori mai mare de a dezvolta scleroză multiplă în anul următor, comparativ cu cei fără zona zoster [19]. Latența medie de aproximativ 3 – 4 luni între episodul de zoster și debutul sclerozei multiple în studiu sugerează un posibil factor cauzal, prin care reactivarea VZV inițiază autoimunitatea SNC.

O asociere tot mai bine documentată este cea dintre herpes zoster (în special forma oftalmică) și arterita cu celule gigante, o vasculită granulomatoasă autoimună a arterelor de calibru mare. La vârstnici – populația cu cel mai mare risc de zoster –, capacitatea VZV de a infecta pereții arteriali cranieni poate acționa ca factor declanșator al inflamației mediate imun, caracteristică acestei vasculite [20]. Dincolo de scleroza multiplă și arterita cu celule gigante, cercetările au observat că reactivarea herpesului zoster precede sau coincide frecvent cu debutul lupusului eritematos, sugerând că stresul fiziologic și dereglările imune induse de zoster pot revela afecțiuni autoimune subclinice.

Manifestări gastrointestinale în herpes zoster

Deși mai puțin frecvent decât complicațiile neurologice sau vasculare, reactivarea VZV poate afecta tractul gastrointestinal prin două mecanisme principale: disfuncție neurală viscerală și infecție directă a mucoasei. Reactivarea virusului în ganglionii toracici sau abdominali poate implica nu doar fibrele senzitive, ci și fibrele nervoase autonome care inervează tubul digestiv. Acest fenomen poate determina tulburări de motilitate gastrointestinală, cum ar fi pseudo-obstrucția colonică acută (sindromul Ogilvie). Pacienții pot prezenta distensie abdominală, constipație și dilatație colonică severă, consecință a unei neuropatii zosteriene a plexului enteric.

De exemplu, Tsukita și colaboratorii săi au raportat un caz de afectare T11 – T12, cu paralizie tranzitorie a peretelui abdominal (pseudohernie laterală) și hipomotilitate colonică severă, care s-au remis treptat sub tratament antiviral și măsuri suportive. Astfel de cazuri ilustrează capacitatea virusului de a se extinde către nervii motori și autonomi, perturbând funcția gastrointestinală și determinând simptome precum ileus, constipație, retenție urinară sau simulări de abdomen acut, în absența unei obstrucții mecanice. Aceste complicații sunt de obicei reversibile, odată cu recuperarea funcției nervoase sub terapie adecvată [22].

Complicații oculare în herpes zoster oftalmic [23,24]

Herpesul zoster oftalmic implică ramura oftalmică a nervului trigemen și se caracterizează prin multiple complicații oculare. Apare în aproximativ 10 – 20% dintre cazurile de zoster. Cheratita este cea mai frecventă complicație a herpesului zoster oftalmic, apărând la o proporție mare de pacienți și conducând adesea la cicatrici corneene sau cheratopatie neurotrofică (scăderea sensibilității corneene și a capacității de vindecare). Aceasta poate cauza scăderea persistentă a acuității vizuale.

O altă complicație frecventă este uveita, în special uveita anterioară, care se manifestă prin roșeață, durere, fotofobie și poate evolua către hipertensiune intraoculară și glaucom, dacă nu este tratată. Studiile indică faptul că uveita herpetică se dezvoltă la un subset semnificativ de pacienți cu herpes zoster oftalmic și se corelează adesea cu un prognostic mai nefavorabil. Alte manifestări oftalmologice includ conjunctivita, episclerita sau sclerita (inflamația albului ocular) și, rar, nevrita optică sau pareze ale nervilor cranieni.

O complicație devastatoare a herpesului zoster oftalmic (mai ales la gazdele imunocompromise) este necroza retiniană acută, o retinită virală fulminantă, caracterizată prin necroza retinei periferice, vasculită ocluzivă și un risc crescut de dezlipire a retinei. VZV este una dintre cauzele principale de necroză retiniană acută, care apare de regulă la câteva săptămâni după erupția zosteriană, cu fotopsii/corpusculi plutitori, scăderea vederii și durere oculară. Fără terapie antivirală promptă, aceasta poate duce la orbire permanentă a ochiului afectat. Prin urmare, reactivarea herpesului zoster la nivel ocular sau periorbital impune evaluare urgentă oftalmologică și tratament agresiv (antivirale sistemice, uneori corticosteroizi), pentru a preveni aceste evoluții.

Concluzii

Herpes zoster nu este doar o infecție cutanată localizată, ci un eveniment sistemic cu impact semnificativ asupra sănătății generale. Reactivarea VZV poate declanșa complicații cardiovasculare și cerebrovasculare grave, precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral, prin mecanisme de vasculită și inflamație endotelială. Dovezi recente sugerează, de asemenea, o asociere cu declin cognitiv și demență, mediată de neuroinflamație și lezare microvasculară.

Zosterul poate, de asemenea, precipita boli autoimune precum scleroza multiplă sau arterita cu celule gigante, mai ales la indivizii predispuși. Alte complicații sistemice includ neuropatii enterice, infecții viscerale severe la imunodeprimați și afectări oculare prevenibile doar prin intervenție rapidă. Impactul psihosocial al durerii acute și al nevralgiei postherpetice este, de asemenea, major, contribuind la depresie și scăderea calității vieții.

Aceste constatări subliniază necesitatea de a privi herpesul zoster ca pe un factor de risc pentru multiple patologii sistemice și de a promova prevenția prin vaccinare. Terapia antivirală promptă și abordarea multidisciplinară sunt esențiale pentru reducerea complicațiilor, mai ales la pacienții vârstnici sau imunocompromiși.

Articolul integral poate fi citit în revista Galenus, ediţia 194, noiembrie 2025.

Referințe bibliografice:

1. Mettenleiter, T. C., Klupp, B. G., Müller, T., Yoon, K. J., Teifke, J. P., & Ehlers, B. (2025). Herpesviruses. Diseases of swine, 615–644;
2. Andrei, G., & Snoeck, R. (2021). Advances and perspectives in the management of varicella-zoster virus infections. Molecules, 26(4), 1132;
3. Huang, J., Wu, Y., Wang, M., Jiang, J., Zhu, Y., Kumar, R., & Lin, S. (2022). The global disease burden of varicella‐zoster virus infection from 1990 to 2019. Journal of medical virology, 94(6), 2736–2746;
4. Muralinath, E., Srinivas, G., Ramanjaneyulu, D. V., Guruprasad, M., Sai, S. Y. P., & Balaji, D. G. S. (2025). A Fundamental Parameters of Herpes Simplex Virus Type-I Include Etiology, Epidemiology, Patho Physiology, Histo Pathology, Diagnosis, Different Diagnosis, Treatment and Prognosis. Patho Physiology, Histo Pathology, Diagnosis, Differential Diagnosis and Treatment of Viral Diseases, Volume II, 1, 118;
5. Patil, A., Goldust, M., & Wollina, U. (2022). Herpes zoster: a review of clinical manifestations and management. Viruses, 14(2), 192;
6. Tang, J., Zhang, Y., Liu, C., Zeng, A., & Song, L. (2023). Therapeutic strategies for postherpetic neuralgia: mechanisms, treatments, and perspectives. Current pain and headache reports, 27(9), 307–319;
7. Niemeyer, C. S., Harlander-Locke, M., Bubak, A. N., Rzasa-Lynn, R., & Birlea, M. (2024). Trigeminal postherpetic neuralgia: from pathophysiology to treatment. Current Pain and Headache Reports, 28(4), 295–306;
8. Wu, P. H., Chuang, Y. S., & Lin, Y. T. (2019). Does herpes zoster increase the risk of stroke and myocardial infarction? A comprehensive review. Journal of Clinical Medicine, 8(4), 547;
9. Yawn, B. P., Wollan, P. C., Nagel, M. A., Gilden, D. Risk of stroke and myocardial infarction after herpes zoster in older adults in a us community population. Mayo Clin. Proc.2016, 91, 33–44;
10. Minassian, C., Thomas, S. L., Smeeth, L., Douglas, I., Brauer, R., Langan, S. M. Acute cardiovascular events after herpes zoster: A self-controlled case series analysis in vaccinated and unvaccinated older residents of the United States. PLoS Med.2015, 12, e1001919;
11. Lin, H. C., Chien, C. W., Ho, J. D. Herpes zoster ophthalmicus and the risk of stroke: A population-based follow-up study. Neurology,2010, 74, 792–797;
12. Sreenivasan, N., Basit, S., Wohlfahrt, J., Pasternak, B., Munch, T. N., Nielsen, L. P., Melbye, M. The short-and long-term risk of stroke after herpes zoster-a nationwide population-based cohort study. PLoS ONE,2013, 8, e69156;
13. Nagel, M. A. (2014). Varicella zoster virus vasculopathy: clinical features and pathogenesis. Journal of neurovirology, 20(2), 157–163;
14. Elhalag, R. H., Motawea, K. R., Talat, N. E., Rouzan, S. S., Reyad, S. M., Elsayed, S. M., … & Shah, J. (2023). Herpes Zoster virus infection and the risk of developing dementia: A systematic review and meta-analysis. Medicine, 102(43), e34503;
15. Blandi, L., Bertuccio, P., Signorelli, C., Brand, H., Clemens, T., Renzi, C., & Odone, A. (2025). Herpes zoster as risk factor for dementia: a matched cohort study over 20 years in a 10 million population in Italy. The Journal of Prevention of Alzheimer’s Disease, 100167;
16. Eyting, M., Xie, M., Michalik, F., Heß, S., Chung, S., & Geldsetzer, P. (2025). A natural experiment on the effect of herpes zoster vaccination on dementia. Nature, 1–9;
17. Yeh, T. S., Curhan, G. C., Yawn, B. P., Willett, W. C., & Curhan, S. G. (2024). Herpes zoster and long-term risk of subjective cognitive decline. Alzheimer’s Research & Therapy, 16(1), 180;
18. Linard, M., Letenneur, L., Garrigue, I., Doize, A., Dartigues, J. F., Helmer, C. Interaction between APOE4 and herpes simplex virus type 1 in Alzheimer’s disease. Alzheimers Dement. 2020; 16(1):200–8;
19. Kang, J. H., Sheu, J. J., Kao, S., & Lin, H. C. (2011). Increased risk of multiple sclerosis following herpes zoster: a nationwide, population-based study. Journal of Infectious Diseases, 204(2), 188–192;
20. England, B. R., Mikuls, T. R., Xie, F., Yang, S., Chen, L., & Curtis, J. R. (2017). Herpes zoster as a risk factor for incident giant cell arteritis. Arthritis & Rheumatology, 69(12), 2351–2358;
21. Maguire, C., Wang, C., Ramasamy, A., Fonken, C., Morse, B., Lopez, N., … & Melamed, E. (2024). Molecular mimicry as a mechanism of viral immune evasion and autoimmunity. Nature Communications, 15(1), 9403;
22. Tsukita, K., & Sakamaki-Tsukita, H. (2019). Abdominal wall pseudohernia and colonic pseudo-obstruction as complications of herpes zoster. Clinical Gastroenterology and Hepatology, 17(4), A26;
23. Litt, J., Cunningham, A. L., Arnalich-Montiel, F., & Parikh, R. (2024). Herpes zoster ophthalmicus: presentation, complications, treatment, and prevention. Infectious Diseases and Therapy, 13(7), 1439–1459;
24. Pupic–Bakrač, A., Pupić–Bakrač, J., Gabrić, I., Vukojević, N., & Jukić, T. (2022). Herpes Zoster Opthalmicus Related Ophthalmoplegia: Anatomical, Pathogenetic, and Therapeutic Perspectives. Journal of Craniofacial Surgery, 33(8), 2463–2467.

Conf. Dr. Farm. Anca Zanfirescu

șef lucrări, Catedra de Farmacologie și Farmacie Clinică
Facultatea de Farmacie,Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București