Hipertensiunea la vârstnici: efecte și management

Rezumat:

În cazul vârstnicilor, hipertensiunea arterială este o afecțiune care apare frecvent. Riscul de apariție a bolii arteriale coronariene, accidentului vascular cerebral, insuficienței cardiace congestive, insuficienței renale și a demenței este mai crescut în cazul vârstnicilor hipertensivi. Este necesară evaluarea corectă și inițierea sau ajustarea tratamentului medicamentos în funcție de valorile hipertensiunii arteriale, dar și de comorbiditățile asociate. Eficacitatea tratamentului poate scădea riscul de apariție a evenimentelor cardiovasculare și, prin urmare, poate îmbunătăți calitatea vieții.

Cuvinte-cheie: vârstnici, hipertensiune arterială, boală arterială coronariană

Abstract:

In elderly, high blood pressure is a frequent disease. The risk of coronarian arterial disease, stroke, heart failure, kidney failure and dementia is higher in elderly with hypertension. It’s necessary to asses, prescribe and adjust the initial treatment correctly, depending on blood pressure values, but also on co-existed comorbidities. Treatment good result can lower the risk of cardiovascular events and improve the life quality.

Keywords: elderly, high blood pressure, coronarian arterial disease

Cuprins

Introducere

Reglarea tensiunii arteriale

Patofiziologie

Efectele hipertensiunii arteriale la vârstnici

Managementul hipertensiunii arteriale la pacienții vârstnici

Managementul non-farmacologic al hipertensiunii arteriale la pacienții vârstnici

Managementul farmacologic al hipertensiunii arteriale la pacienții vârstnici

Concluzie

Bibliografie

Introducere

Îmbătrânirea este un proces normal inevitabil care aduce cu sine două evenimente: declinul fiziologic și starea de boală. Hipertensiunea arterială este un factor de risc important pentru morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară, în special în cazul pacienților vârstnici. De cele mai multe ori, este o afecțiune cronică asimptomatică, ce necesită un management optim constant al medicației pentru a reduce complicațiile cardiovasculare, cerebrovasculare și renale [1,2].

Reglarea tensiunii arteriale

Reglarea tensiunii arteriale se face prin intermediul mai multor mecanisme fiziologice pentru a asigura fluxul sangvin. Tensiunea arterială este determinată de rata fluxului sangvin produs de inimă și de rezistența vaselor de sânge la acesta. Rezistența este produsă în principiu la nivelul arteriolelor.

Există mai multe mecanisme fiziologice care controlează tensiunea arterială:

  • sistemul nervos vegetativ răspunde cel mai rapid la reglarea tensiunii arteriale, primind continuu informații de la nivelul baroreceptorilor situați la nivelul sinusului carotidian și al arcului aortic. O scădere a tensiunii arteriale determină activarea sistemului nervos simpatic, ce crește contractilitatea miocardului și vasoconstricția venelor și arterelor [1];
  • schimbul de fluide dintre membranele capilarelor și fluidul interstițial. Mișcarea fluidelor este controlată de tensiunea arterială capilară, presiunea lichidului interstițial, precum și presiunea coloid osmotică a plasmei [3];
  • mecanismele hormonale acționează în mai multe moduri, precum vasodilatația și vasoconstricția. Principalii hormoni care cresc tensiunea arterială sunt reprezentați de adrenalină și noradrenalină ca răspuns la stimularea sistemului nervos simpatic. Producerea de renină-angiotensină-aldosteron este crescută la nivel renal în cazul hipotensiunii arteriale. Angiotensina este convertită în angiotensină II, fiind un puternic vasoconstrictor. În plus, acești hormoni stimulează producerea aldosteronului ce descrește pierderea fluidelor urinare din corp. Acest sistem este responsabil pentru menținerea pe termen lung a tensiunii arteriale, însă este și rapid activat în cazul hipertensiunii[4];
  • rinichii intervin în reglarea tensiunii arteriale prin creșterea volumului sangvin, dar și prin sistemul renină-angiotensină. Rinichii reprezintă cele mai importante organe implicate în controlarea pe termen lung a tensiunii arteriale[4].

Patofiziologie

Rigiditatea arterială

Elasticitatea arterelor prezintă două schimbări fizice majore odată cu înaintarea în vârstă: dilatarea și rigiditatea. Rezultatul acestor modificări constă în inadaptarea la schimbările ce au loc în timpul ciclului cardiac. Apoi, în timpul sistolei, pereții arteriali aterosclerotici trec de limita superioară a expansiunii, rezultând creșterea presiunii sistolice [5]. În opoziție cu adulții tineri cu hipertensiune arterială determinată mai ales de creșterea rezistenței periferice, la vârstnici hipertensiunea arterială este cauzată în special de rigiditatea arterială [6].

Hipertensiunea arterială asociată sindromului Cushing

Tulburările neurohormonale

Mecanismele neurohormonale suferă un declin odată cu înaintarea în vârstă. Activitatea plasmatică a reninei la persoanele cu vârsta mai mare de 60 de ani este mai mică cu 40-60%, în comparație cu adulții tineri [7]. De asemenea, și nivelul aldosteronului plasmatic scade odată cu vârsta. Concentrația norepinefrinei la vârstnici este dublă față de nivelul găsit la pacienții tineri [8]. Acest lucru este considerat un mecanism compensatoriu pentru scăderea răspunsului beta-adrenergic odată cu vârsta[8].

Îmbătrânirea rinichilor

Acest proces este caracterizat prin dezvoltarea progresivă a glomerulosclerozei și a fibrozei interstițiale, fiind asociată cu un declin al RFG și scăderea mecanismelor homeostatice. Creșterea sensibilității la sodiu caracterizată de creșterea tensiunii arteriale ca răspuns la supraîncărcarea cu sodiu apare la vârstnici ca rezultat al inabilității renale de excreție a sodiului [9].

Efectele hipertensiunii arteriale la vârstnici

Bolile cerebrovasculare și demența

Hipertensiunea arterială la vârstnici este un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral ischemic și hemoragia cerebrală. Hipertensiunea sistemică izolată este un component important al riscului de accident vascular cerebral asociat cu hipertensiunea arterială[10]. Atât prevalența hipertensiunii arteriale, cât și a demenței, cresc odată cu vârsta avansată. Hipertensiunea arterială este un important factor de risc pentru demența vasculară și pentru boala Alzheimer. Gestionarea insuficientă a hipertensiunii arteriale este asociată cu un declin cognitiv și mai mare [11,12].

Boala arterială coronariană

Cele mai multe dintre decesele la vârstnici apar după vârsta de 65 de ani, în special din cauza bolii arteriele coronariene. Pacienții vârstnici cu hipertensiune arterială au o prevalență mai mare de infarct miocardic, în comparație cu cei care nu suferă de hipertensiune. Este importantă reducerea valorilor acesteia pentru prevenirea infarctului miocardic [13,14].

Boala cronică renală

Atât boala renală, cât și vârsta au impact asupra funcției renale. Pacienții vârstnici sunt mai predispuși la boala renală cronică, definită ca fiind o rată de filtrare glomerurală ≤ 60 mL/min pe 1.73 m2. Aproximativ 75% din populația cu boală renală cronică are o vârstă mai mare de 65 de ani [15].

Cuvinte-cheie: , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate