Infecția cu norovirus – întrebări și răspunsuri

Norovirusul uman este, în prezent, principalul agent etiologic de natură virală responsabil de apariția gastroenteritei acute. La aproape 50 de ani de la descoperirea „virusului Norwalk” de către Kapikian și colegii săi, comunitatea științifică și medicală continuă să descopere tot mai multe detalii privitoare la întregul spectru biologic și patologic al infecției cu norovirus. Cu toate acestea, cercetările rămân limitate și deficitare, în primul rând din cauza posibilității limitate de a replica și propaga eficient virusul. Este recunoscut faptul că virusurile suferă mutații periodice, proces care le asigură supraviețuirea în interiorul și în afara gazdei, ducând chiar la manifestarea unor simptome diferite și necesitatea unui tratament actualizat.

Norovirusul (NoV), denumit anterior „virusul Norwalk”, este un virus endemic care circulă în populația umană de aproximativ 50 de ani. Încă din momentul descoperirii, acest norovirus este recunoscut ca fiind principalul agent etiologic al gastroenteritelor și a reprezentat cauza a peste 200.000 de decese anual, în special în țările subdezvoltate. Infecțiile cu norovirus tind să fie mult mai frecvente în timpul iernii, datorită capacității virusului de a se dezvolta la temperaturi mai scăzute. Are o perioadă de incubație de 10-51 ore, iar persoana infectată manifestă mai multe simptome primare care constau în crampe stomacale, diaree, vărsături, cu necesitatea de a se instaura urgent, în timp util, un tratament specific.

Ce este norovirusul?

Norovirusul este un ribovirus aparținând familiei Caliciviridae, fiind un agent patogen deosebit de violent care provoacă gastroenterită. Virulența sa crescută se datorează mai ales faptului că este necesară o cantitate redusă de inocul (sub 100 de particule de norovirus) pentru a produce infecția gazdei. Infecția cu norovirus este o cauză comună a bolilor gastrointestinale acute. Iar în țările dezvoltate cu program de vaccinare împotriva rotavirusului, norovirusul se consideră a fi cea mai frecventă cauză a gastroenteritei la copii. În momentul de față, există 7 genogrupuri cunoscute de norovirus, însă numai genogrupurile I și II sunt responsabile de infecțiile umane. Anumite simptome asociate și protocoale de tratament sunt în legătură strictă cu tulpina virală.

Cauzele infecției cu norovirus

De cele mai multe ori, o persoană se infectează cu norovirus în urma consumului de lichide și alimente contaminate. Transmiterea se realizează și prin contactul direct cu o persoană infectată sau cu o suprafață contaminată. O problemă majoră o reprezintă focarele infecțioase și cunoscut este faptul că norovirusul provoacă focare de gastroenterită în spitale și alte instituții medicale. De asemenea, pot apărea focare și în școli, cămine, stațiuni, transmiterea de la persoană bolnavă la persoană sănătoasă fiind cea mai comună forme de transmitere. Importanța unei igienizări și spălări corecte a mâinilor și suprafețelor este vitală în focarele de norovirus, studiile sugerând o incidență mai scăzută a dezvoltării bolii și simptomelor aferente infecției.

Deși toate grupele de vârstă sunt expuse riscului de a contracta norovirus, este cunoscut faptul că persoanele cu vârstă înaintată și cele imunocompromise au cel mai nefavorabil prognostic. Pacienții vârstnici prezintă un risc crescut de mortalitate, unele studii indicând o rată a acesteia de 7%, pe o perioadă de 30 de zile. În mod similar, nou-născuții care prezintă simptome, nefiind tratați în timp util, au o rată crescută de a dezvolta complicații grave (enterocolita necrozantă). Dintre toate grupele de vârstă, copiii prezintă cea mai ridicată incidență a infecției. Astfel, estimările actuale sugerează o incidență anuală a infecției cu norovirus de 21.400 la 100.000 în cazul copiilor cu vârsta sub 5 ani, infecțiile fiind mai răspândite în țările în curs de dezvoltare.

Simptome ale infecției cu norovirus

Anamneza și examenul fizic sunt importante în evaluarea tuturor pacienților care se prezintă la medic cu dureri abdominale și simptome gastrointestinale. Infecția cu norovirus se prezintă de obicei prin simptome compatibile cu gastroenterita. Acestea includ:

• greață și vărsături;
• diaree;
• crampe și dureri abdominale;
• mialgii (dureri ale mușchilor);
• dureri de cap;
• frisoane;
• febră.

Anumiți pacienți raportează predominanța diareei, alții – greață și vărsături, ca simptome primare. Simptomele asociate infecției persistă de obicei timp de 1-3 zile. Examenul fizic prin care trece pacientul este, de obicei, în concordanță cu diagnosticul de gastroenterită, iar examenul abdominal poate evidenția sensibilitate nespecifică, nefocalizată. Pacienții pot prezenta semne de deshidratare, cum ar fi tahicardie, hipotensiune ortostatică, mucoase uscate. În cazuri destul de rare, s-a raportat că pacienții infectați cu norovirus pot prezenta convulsii sau encefalopatie.

În timp ce marea majoritate a pacienților nu experimentează complicații majore ale infecției cu norovirus, pacienții cu vârste foarte înaintate sau nou-născuții și pacienții imunocompromiși, cu comorbidități, prezintă riscuri semnificative de reacții adverse violente, inclusiv deces. Cei cu un sistem imunitar deficitar prezintă riscuri de severitate crescută a bolii, cu simptome dintre cele mai puternice, precum și o evoluție clinică prelungită a bolii. Printre complicațiile asociate infecției cu norovirus se numără:

• deshidratare severă;
• hipokaliemie (scăderea concentrației potasiului din plasmă);
• hiponatremie (scăderea concentrației sodiului din plasmă);
• alcaloză metabolică;
• insuficiență renală;
• sindromul hemolitic uremic.

Metode de diagnosticare ale infecției cu norovirus

Multe cazuri de infecție cu norovirus rămân nediagnosticate, deoarece mulți pacienți nu solicită asistență medicală pentru tratament. Persoanele care se prezintă la medicul specialist primesc un diagnostic pe baza simptomelor, evaluarea fiind similară cu cea pentru pacienții care suferă de gastroenterită. În cazurile în care se suspectează infecția cu norovirus, sunt disponibile o serie de imunoteste enzimatice, precum și protocoale RT-PCR care pot fi aplicate. Deși de obicei nu sunt indicate pentru cazuri individuale de gasatroenterită, aceste teste pot fi utile pentru a putea detecta în timp util focarele de norovirus. Există și teste de laborator pentru a identifica prezența antigenului norovirus din proba de scaun a pacientului, prin protocoale de coprocultură.

Diagnosticarea infecției cu norovirus se face de medicul specialist pe baza simptomelor, însă acesta poate recomanda și o serie de teste de laborator care identifică antigenul Norovirus dintr-o probă de scaun (coprocultură).

Tratament recomandat în cazul infecției cu norovirus

Tratamentul gastroenteritei provocate de infecția cu norovirus este unul de susținere, implicând în primul rând inversarea efectelor deshidratării și restabilirea homeostaziei electrolitice. Acest tratament igieno-dietetic presupune rehidratarea cu soluții îmbunătățite, alături de o alimentație corespunzătoare. Antiemeticele (antivomitivele) și agenții antimotilitate se pot dovedi eficienți la anumiți pacienți. La pacienții cu simptome persistente, în special nou-născuții, persoanele în vârstă și persoanele imunocompromise, disponibilitatea terapiei specifice ar fi benefică.

Totuși, nicio terapie nu s-a dovedit a fi, în mod clar, eficace. Prin urmare, cei mai mulți dintre pacienții infectați se vindecă fără a urma vreun tratament clar, specific, întrucât în momentul de față nu există niciun fel de tratament medicamentos prescris în cazul infecțiilor cu norovirus. Tratamentul și diminuarea simptomelor asociate infecției este primul pas în îmbunătățirea calității vieții pacientului.

Modalități de prevenire a infecției cu norovirus

Cea mai simplă și eficientă metodă de a preveni infecția cu norovirus este aceea de a ne spăla mâinile de fiecare dată după ce intrăm în contact cu alte persoane și suprafețe. Spălatul cu apă și săpun, pentru cel puțin 20 de secunde, reprezintă modalitatea principală de a preveni infecția. În timp ce eforturile comunității științifice de a dezvolta un vaccin sunt în curs de desfășurare, igiena mâinilor, curățarea suprafețelor și prevenirea expunerii la lichide corporale contaminate reprezintă principala modalitate de control a infecțiilor.

Alte metode de luat în considerare pentru a preveni infecția virală sunt reprezentate de:

• o igienă alimentară corespunzătoare (consumul doar de fructe și legume spălate, consumul de apă doar din surse cunoscute, sigure);
• evitarea, pe cât posibil, a spațiilor închise aglomerate, în special în timpul sezonului rece;
• prepararea termică corespunzătoare a alimentelor consumate;
• purtarea măștii de protecție, care acoperă nasul și gura, în spațiile aglomerate, în special în timpul sezonului rece;
• administrarea de suplimente pe bază de minerale și vitamine care îmbunătățesc și fortifică sistemul imunitar;
• evitarea călătoriilor în țările în curs de dezvoltare, unde incidența infecției este ridicată.

În cazul în care o persoană manifestă simptome asociate infecției, se recomandă consultul rapid la un medic specialist. Acesta va prescrie un tratament medicamentos specific pentru a diminua manifestarea simptomelor gastrointestinale.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Andrei Cioată