Lipsa simptomelor la pacienții infectați cu SARS-CoV-2

În urma infecției cu virusul SARS-CoV-2, unii pacienți sunt asimptomatici. Există oameni de știință care cred că răspunsul agresiv al sistemului imunitar la infecție reprezintă doar o parte a poveștii, iar COVID-19 s-a răspândit atât de repede pe tot globul și din cauza faptului că, în primele zile după ce s-au infectat, unele persoane se simt bine din punct de vedere fizic. Astfel, în loc să rămână acasă în autoizolare, ies afară și fără să știe transmit virusul. Dar pe lângă acești pacienți pre-simptomatici, răspândirea virusului este „favorizată” și de un grup de oameni, așa-numiții asimptomatici.

Cuprins

Cazurile asimptomatice de COVID-19

Toleranța la boli

Punctul de vedere științific general

Studiile realizate

Bibliografie

Cazurile asimptomatice de COVID-19

Potrivit unui studiu recent al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, între 20 și 45% dintre persoanele care se infectează cu virusul SARS-CoV-2 trec prin boală fără să știe că au avut-o. Nu au febră, frisoane, nu-și pierd gustul sau mirosul, nu prezintă dificultăți de respirație [1,2,3].

Cazurile asimptomatice nu sunt frecvente doar în ceea ce privește COVID-19. Acestea sunt întâlnite și în cazul gripei obișnuite și, probabil, așa s-a întâmplat și în pandemia din 1918, potrivit epidemiologului Neil Ferguson de la Imperial College, Londra. Oamenii de știință nu sunt încă siguri de ce anumite persoane trec prin boală fără a prezenta simptome. „Acesta este un mister extraordinar în acest moment”, a declarat Donald Thea, expert în boli infecțioase în cadrul Școlii de Sănătate Publică a Universității din Boston.

Teoria predominantă este că sistemul imunitar al acestora luptă cu virusul atât de eficient, încât nu se îmbolnăvesc. Unii oameni de știință cred că răspunsul agresiv al sistemului imunitar, eliminarea anticorpilor și a altor molecule pentru a lupta împotriva infecției reprezintă doar o parte a poveștii [4].

Acești experți au descoperit că este posibil ca organismul uman să nu ducă întotdeauna un război complet împotriva virusurilor și a altor agenți patogeni. Acesta poate fi capabil să facă față unei infecții, astfel încât să nu apară simptome. Acest fenomen, numit toleranță la boli, este bine cunoscut la plante, dar a fost documentat doar pe animale în ultimii 15 ani [5].

Toleranța la boli

Toleranța la boli este capacitatea unui individ, datorită unei predispoziții genetice sau a unui aspect al comportamentului sau stilului de viață, de a se simți bine, în ciuda faptului că este infectat cu o cantitate de agent patogen care îi poate îmbolnăvi pe alții. Toleranța poate lua diferite forme, în funcție de infecție. De exemplu, în cazul holerei care provoacă diaree apoasă și poate duce la deces rapid prin deshidratare, organismul ar putea mobiliza mecanisme care mențin echilibrul fluidelor și al electroliților. În cazul altor infecții, organismul poate modifica metabolismul sau poate activa microbii intestinali – orice ajustare internă este necesară pentru a preveni sau repara leziunile tisulare sau pentru ca un germen să fie mai puțin agresiv.

Cercetătorii care studiază aceste procese se bazează pe experimente invazive, ce nu pot fi făcute pe oameni. Cu toate acestea, ei consideră infecțiile asimptomatice drept dovezi că toleranța la boli apare și la om. Cel puțin 90% dintre cei care au fost infectați cu tuberculoză nu se îmbolnăvesc [6]. Același lucru este valabil pentru mulți dintre cei 1,5 miliarde de oameni la nivel global care au în intestin paraziți numiți helminți. „În ciuda faptului că acești viermi sunt organisme foarte mari și practic migrează prin țesuturi și pot cauza multe probleme, mulți oameni sunt asimptomatici. Nici măcar nu știu că sunt infectați”, spune Irah King, profesor de imunologie la Universitatea McGill. „Și atunci apare întrebarea – ce face organismul pentru a tolera aceste tipuri de infecții?”, a completat acesta.

Oamenii de știință observă de zeci de ani procesele fiziologice care reduc la minimum deteriorarea țesuturilor în timpul infecțiilor la animale, doar că, abia recent, au început să se gândească la ele în ceea ce privește toleranța la boli. De exemplu, King și colegii săi au identificat celule imune specifice la șoareci care cresc rezistența vaselor de sânge în timpul unei infecții cu helminți, aspect ce duce la mai puține sângerări intestinale, chiar dacă este prezent același număr de paraziți [7].

„Acest lucru a fost demonstrat la plante, bacterii și alte specii de mamifere”, a spus King. „De ce am crede că oamenii nu ar fi dezvoltat aceste tipuri de mecanisme pentru a-și stimula și menține sănătatea în fața infecției?”, a adăugat acesta.

Într-un editorial recent publicat în Frontiers in Immunology, King și colegul său de Universitatea McGill, Maziar Divangahi, vorbesc despre speranțele pe termen lung în acest domeniu – o înțelegere mai profundă a toleranței la boli, spun ei, ar putea duce la „o nouă epocă de aur a cercetării și descoperirii bolilor infecțioase.”

Oamenii de știință au considerat mereu germenii ca fiind dușmanul principal, abordare care a dus la apariția antibioticelor și vaccinurilor. Dar recent cercetătorii au înțeles că organismul uman este colonizat de miliarde de microbi, care sunt esențiali pentru sănătate, și că relația dintre oameni și germeni este mai nuanțată.

Populația de virusuri și bacterii există dintotdeauna, așa că este logic că animalele au dezvoltat modalități de a le gestiona și a le combate. Atacarea unui agent patogen poate fi eficientă, dar poate, de asemenea, să fie și un dezavantaj. În primul rând, agenții infecțioși găsesc modalități de a se sustrage sistemului imunitar. Mai mult, răspunsul imunitar în sine, dacă nu este activat, poate deveni letal, aplicând o forța distructivă asupra propriilor organe [8].

„Cu infecții precum COVID-19, cred că va fi foarte asemănător cu TBC-ul, unde avem această situație bazată pe principiul Goldilocks”, a declarat Andrew Olive, imunolog la Universitatea de Stat din Michigan, „[…] unde este nevoie de acel nivel de inflamație pentru a controla virusul, astfel încât să nu afecteze plămânii”. Unele dintre mecanismele-cheie de toleranță la boli pe care oamenii de știință le-au identificat au scopul de a limita inflamația. De exemplu, celulele imune numite macrofage alveolare din plămâni suprimă inflamația odată cu diminuarea amenințării reprezentate de agentul patogen [9].

Punctul de vedere științific general

Încă nu se cunosc foarte multe aspecte referitoare la răspunsurile diferite în ceea ce privește COVID-19, de la asimptomatic, simptome ușoare, repaus la domiciliu săptămâni la rând, până la cedarea completă a organelor. „Este foarte, foarte devreme”, spune Andrew Read, expert în boli infecțioase la Universitatea de Stat din Pennsylvania, care a ajutat la identificarea toleranței la boli pe animale. Read consideră că toleranța la boli poate explica cel puțin parțial de ce unele persoane infectate prezintă simptome ușoare sau absența acestora. Acest lucru se poate datora faptului că pot să elimine mai bine subprodusele toxice, spune el, „sau să-și refacă țesuturile pulmonare într-un ritm mai rapid”.

Punctul de vedere științific general în ceea ce privește asimptomaticii este acela că sistemele lor imunitare sunt deosebit de bine reglate. Acest lucru ar putea explica de ce copiii și adulții tineri reprezintă majoritatea persoanelor fără simptome [10], deoarece sistemul imunitar se deteriorează în mod natural odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, este posibil ca sistemul imunitar al asimptomaticilor să fi fost pregătit de o infecție anterioară cu un coronavirus mai ușor, precum cele care provoacă răceala obișnuită [11].

Cazurile asimptomaticilor nu au fost privite cu prea multă atenție de către cercetători, în parte deoarece acești oameni nu merg la medic și, prin urmare, sunt greu de depistat. Dar Janelle Ayres, fiziolog și expert în boli infecțioase la Institutul de Studii Biologice Salk, lider în cercetarea toleranței la boli, studiază exact șoarecii care nu se îmbolnăvesc.

Esența acestei cercetări este așa-numitul test al „dozei letale 50”, care constă în inocularea unui grup de șoareci suficient agent patogen pentru a ucide jumătate din lot. Prin compararea șoarecilor care trăiesc cu cei care suferă un decese, ea identifică aspectele specifice ale fiziologiei care le permit să supraviețuiască infecției. Janelle a efectuat de multe ori acest experiment folosind o gamă largă de agenți patogeni. Scopul este de a afla cum să activeze răspunsurile imunitare care să ajute animalele să rămână într-o stare bună de sănătate.

O caracteristică distinctivă a acestor experimente este că jumătatea care supraviețuiește dozei letale este „plină de viață”. Această jumătate nu a fost deloc perturbată de cantitatea egală de agent patogen care a omorât cealaltă jumătate. „Am constatat că jumătate din grup s-a îmbolnăvit și a murit, iar cealaltă jumătate nu”.

Ayres a observat că ceva similar se întâmplă și în cazul COVID-19. La fel ca șoarecii ei, asimptomaticii par să aibă cantități similare de virus în organism, similar cu persoanele care prezintă simptome, dar din anumite motive boala nu se manifestă [12,13]. Studiile arată că plămânii acestora prezintă deseori modificări la examenul CT, deși nu prezintă probleme de respirație (rămâne însă de văzut dacă vor scăpa complet de impactul pe termen lung) [14].

Mai mult, un mic studiu recent sugerează că asimptomaticii generează un răspuns imun mai slab decât persoanele care se îmbolnăvesc – sugerând că funcționează mecanisme care nu au nimic de-a face cu combaterea infecției [15]. „De ce, dacă prezintă aceste anomalii, sunt sănătoși?” se întreabă Ayres. „Probabil pentru ca au activate mecanismele de toleranță la boli. Aceștia sunt oamenii pe care trebuie să-i studiem”.

Obiectivul cercetării toleranței la boli este de a descifra mecanismele care mențin sănătatea persoanelor infectate și de a le transforma în terapii de care să beneficieze toată lumea. „Vrem să avem plante rezistente la secetă, evident, așa că de ce nu am vrea să avem și oameni rezistenți la virusuri?”, se întreabă Reads.

Studiile realizate

Un studiu realizat în 2018 în laboratorul lui Ayres a oferit dovezi ce vin în sprijinul acestei idei. Echipa a provocat șoarecilor o infecție cauzatoare de diaree într-un studiu letal cu doză 50, apoi a comparat țesutul de la șoarecii care au murit cu cel provenit de la cei care supraviețuit, căutând diferențe.

Au descoperit că șoarecii asimptomatici utilizaseră depozitele de fier pentru a direcționa glucoza suplimentară către bacterii și germeni, astfel nu mai reprezentau o amenințare. Echipa a transformat ulterior această descoperire într-un tratament. În alte experimente, aceștia au administrat suplimente de fier șoarecilor și toți au supraviețuit, chiar și atunci când doza de agent patogen a crescut de o mie de ori.

Când a apărut pandemia, Ayres studia deja șoarecii cu pneumonie și sindrom de detresă respiratorie acută, ce poate fi declanșat de diferite infecții. În laborator s-au identificat markeri ce pot indica o cale către tratamentul-țintă. Următorul pas este de a compara asimptomaticii cu pacienții în stadii severe ale COVID-19, pentru a observa dacă apar markeri care seamănă cu cei identificați la șoareci.

Dacă s-ar dezvolta un medicament, acesta ar funcționa diferit de orice este în prezent pe piață, deoarece ar avea specific pulmonar, nu specificul bolii, și ar ușura suferința respiratorie, indiferent de agentul patogen responsabil.

Dar oricât de interesantă ar fi această perspectivă, majoritatea experților avertizează că toleranța la boli este un domeniu nou, iar beneficiile tangibile sunt probabil la mulți ani distanță. Lucrarea implică măsurarea nu doar a simptomelor, ci și a nivelurilor agentului patogen, ceea ce presupune investigarea țesuturilor unui animal. „Nu poți face cu adevărat experimente biologice controlate la oameni”, a declarat Olive.

În plus, există nenumărate căi de toleranță la boli. „De fiecare dată când ne dăm seama de ceva, descoperim că mai avem încă 10 lucruri pe care nu le înțelegem”, spune King. „Lucrurile diferă în funcție de fiecare boală, astfel că devine un pic copleșitor”, a adăugat el. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de experți este de acord că cercetarea privind toleranța la boli ar putea avea implicații profunde pentru tratarea bolilor infecțioase în viitor.

Microbiologia și cercetarea bolilor infecțioase s-au concentrat „pe agentul patogen ca un invadator ce trebuie eliminat într-un fel”, spune virusologul Jeremy Luban de la Universitatea din Massachusetts. Și, așa cum arată și Ayres, acesta spune: „Înainte de toate ar trebui să ne gândim cu adevărat cum putem preveni îmbolnăvirea unei persoane”.

Bibliografie:

  1. https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2020.04.25.20079103v3;
  2. https://www.acpjournals.org/doi/10.7326/M20-3012;
  3. https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/fullarticle;
  4. https://www.washingtonpost.com/health/2020/08/08/asymptomatic coronavirus-covid/;
  5. https://science.sciencemag.org/content/318/5851/812.abstract;
  6. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fimmu.2018.02094/ful;
  7. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31776431/;
  8. https://www.nytimes.com/2020/08/11/magazine/covidcytokine-furtuni.html;
  9. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fimmu.2018.01777/full;
  10. https://www.nature.com/articles/s41591-020-0962-9;
  11. https://www.washingtonpost.com/health/2020/08/08/asymptomaticcoronavirus-covid/;
  12. https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/fullarticle/2;
  13. https: //www.ncbi.nlm. nih.gov/pmc/articles/PMC7152865/;
  14. https://www.nature.com/articles/s41591-020- 0965-6.pdf;
  15. https://www.nature.com/articles/s41591-020-0965-6;
  16. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30100182.

 

Cuvinte-cheie: , , , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate