Microbiomul cutanat și dezechilibrele dermatologice

Pielea reprezintă un ecosistem microbian complex, populat de bacterii, fungi, virusuri și acarieni, care coexistă în echilibru cu gazda și contribuie la menținerea homeostaziei cutanate. Microbiomul cutanat este dominat de bacterii din filumurile Actinobacteria, Firmicutes, Proteobacteria și Bacteroidetes, cu genuri precum Cutibacterium, Staphylococcus și Corynebacterium, a căror distribuție variază în funcție de regiunea anatomică și caracteristicile locale ale pielii. Microorganismele comensale și mutualiste susțin integritatea barierei cutanate, inhibă agenții patogeni și modulează răspunsul imun. Dezechilibrul acestui ecosistem (disbioza) este implicat în patogeneza unor afecțiuni dermatologice frecvente, precum dermatita atopică, psoriazisul, acneea, rozaceea și dermatita seboreică. Interacțiunea dintre microbiom și sistemul imun, precum și implicarea axei intestin – creier – piele, evidențiază rolul microbiotei intestinale și al factorilor neuroendocrini în reglarea inflamației cutanate. În acest context, intervențiile bazate pe microbiom, precum probioticele și prebioticele, reprezintă strategii terapeutice promițătoare pentru restabilirea echilibrului microbian și ameliorarea afecțiunilor cutanate.

Microbiomul cutanat: compoziție, funcții și factori determinanți

Microbiomul cutanat este alcătuit dintr-o varietate de microorganisme care, în funcție de relația cu gazda, pot fi clasificate în comensale, mutualiste și patogene, fiecare având un impact distinct asupra sănătății cutanate.

Microbiomul cutanat are un rol esențial în menținerea homeostaziei pielii, prin [2]:

• intervenția lor în menținerea integrității barierei cutanate și intrarea în competiție cu agenți patogeni, pentru spațiu și nutrienți;
• producerea de substanțe antimicrobiene (de exemplu, proteaze, peroxid de hidrogen), care conferă rezistență la colonizare, în special împotriva Staphylococcus aureus;
• inhibarea directă a agenților patogeni și stimularea keratinocitelor de către epidermidis, pentru producerea peptidelor antimicrobiene (AMPs);
• modularea răspunsului imun local prin inducerea eliberării de citokine (de exemplu, IL-1α), contribuind la reglarea activității limfocitelor T și la menținerea toleranței imune față de microorganismele comensale.

Factorii legați de gazdă, precum vârsta, localizarea anatomică și sexul, contribuie semnificativ la variabilitatea microbiomului cutanat. De exemplu, în perioada intrauterină, pielea fătului este considerată sterilă, colonizarea microbiană inițiindu-se imediat după naștere, fie în timpul nașterii vaginale, fie ulterior, în cazul operației cezariene. În perioada pubertății, modificările producției de sebum se corelează cu creșterea abundenței bacteriilor lipofile la nivel cutanat. De asemenea, factorii de mediu, precum temperatura, umiditatea, ocupația, vestimentația, utilizarea antibioticelor și a produselor cosmetice sau de igienă, influențează compoziția microbiotei cutanate [1].

Disbioza cutanată și patologia cutanată

Dezechilibrul microbiotei cutanate (disbioza) joacă un rol important în diverse afecțiuni dermatologice, fiecare fiind asociată cu proliferarea unui microorganism dominant. Afecțiuni precum dermatita atopică, psoriazisul, rozaceea, acneea și dermatita seboreică se caracterizează prin leziuni recurente, având o patogeneză multifactorială ce implică factori genetici și de mediu, alterarea barierei cutanate, disbioza și disfuncții ale sistemului imun [7].

Axa intestin – creier – piele

Atât pielea, cât și intestinul sunt organe active și complexe, cu rol imunologic și neuroendocrin, expuse frecvent mediului extern și colonizate de o varietate largă de microorganisme. Afectarea integrității intestinale și dezechilibrul comunităților microbiene pot avea un impact semnificativ asupra homeostaziei pielii. Anumiți metaboliți produși de microorganismele intestinale pot influența direct procesele fiziologice normale și mecanismele bolii [10].

Axa intestin – creier – piele este o rețea de comunicare complexă, în care aceste 3 componente se influențează reciproc. Stresul poate să modifice componența microbiotei intestinale, ceea ce determină alterarea răspunsului imun și favorizează apariția unui dezechilibru inflamator, cu impact asupra sănătății pielii. Există cercetători care susțin că modificările microflorei intestinale, induse de stres, pot crește permeabilitatea intestinală, ceea ce favorizează apariția inflamației sistemice și cutanate [11].

Concluzii

Microbiomul cutanat joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei pielii, contribuind la integritatea barierei cutanate și la reglarea răspunsului imun. Dezechilibrul acestui ecosistem (disbioza) este implicat în patogeneza principalelor afecțiuni dermatologice inflamatorii, fiind caracterizat prin alterarea diversității microbiene și creșterea sau scăderea numărului unor microorganisme specifice. În acest context, intervențiile care vizează modularea microbiomului cutanat reprezintă o direcție promițătoare pentru ameliorarea și controlul acestor afecțiuni.

Articolul şi bibliografia integrale în revista Galenus, ediţia 199

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Foto: Shutterstock

Dr. Raluca Elena Drăgan Pretorian