Panarițiu, infecţie acută cu risc de cronicizare

Panarițiul, afecțiune cunoscută și drept „paronichie”, este o infecţie acută, cu risc de cronicizare, a țesuturilor periunghiale, îndeosebi a cuticulei degetului. În mod uzual, se dezvoltă la nivelul mâinilor, dar poate apărea și la nivelul picioarelor. Procesul patologic are la bază afectarea barierei naturale de protecție dintre unghie și pliul unghial proximal, respectiv cuticula, barieră cu rol esențial în prevenirea colonizării microbiene a spațiului subunghial.

Odată compromisă această structură – colțul unghiei crescut în apropiere, lezarea cuticulei sau onicofagia –, agenții patogeni (frecvent bacterii, dar nu numai) pot pătrunde și se pot multiplica într-un mediu favorabil, cu umiditate și temperatură potrivite, determinând reacția inflamatorie cu manifestări clinice sugestive. Panarițiul tinde să aibă un prognostic foarte favorabil, în mod obișnuit fiind autolimitat. Totuși, în contextul imunității foarte scăzute și expunerii continue la factorii de risc, panarițiul poate evolua spre complicații, unele dintre ele foarte severe.

Panarițiu – considerente fiziopatologice

Panarițiul se grefează pe pierderea integrității și continuității cuticulei și a barierei unghiale, ceea ce permite accesul microorganismelor în spațiul sub- și periunghial. Panarițiul acut are la bază în special factori traumatici – ruperea cuticulei cu dinții, mușcatul unghiilor, manipularea foarte agresivă în contextul manichiurii sau pedichiurii, purtarea unghiilor artificiale și prezența unor corpi străini reținuți în țesut (așchii). În acest context, bacteriile pătrund în spațiul lezat unde se multiplică progresivă.

Principala bacterie implicată în panarițiul acut este Staphylococcus aureus, dar pot fi implicate și specii de streptococi sau Pseudomonas aeruginosa, mai ales în forme cronice. Agenți relativ mai puțin comuni includ bacteriile Gram-negative, dermatofiții, virusul herpetic și drojdiile de tip Candida. La copii, mușcarea unghiilor și introducerea degetelor în gură susțin inocularea în această zonă cu flora orală, bogată în bacterii aerobe – Staphylococcus aureus, specii specifice de streptococi și Eikenella corrodens –, dar și anaerobe (Fusobacterium, Porphyromonas, însă și Peptostreptococcus și Prevotella).

Această particularitate explică, de altfel, de ce la populația pediatrică infecțiile pot fi mult mai extinse și, de altfel, mai rezistente la tratamentul convențional.

Panarițiu – cauze și factori de risc

Panarițiul se clasifică în forma acută și cronică, în funcție de durata și evoluție inflamației. Spre exemplu, panarițiul acut, cu durată mai mică de șase săptămâni, se caracterizează prin debutul brusc și dureros, purulent, fiind determinat cel mai frecvent de infecții bacteriene, în special cu Staphylococcus aureus.

Panarițiul cronic, cu evoluție lentă, persistentă și recurentă, este adesea favorizat de factorii de natură mecanică sau chimică și are frecvent etiologie fungică, Candida albicans fiind cea mai frecvent izolată specie. Panarițiul viral este mai rar, de obicei cauzat de Herpes simplex. Există și cazuri de panarițiu neinfecțios, cauzat de expunerea la iritanți de contact, umiditate excesivă sau chiar secundar administrării anumitor medicamente.

Printre factorii de risc importanți se numără expunerea profesională la umezeală și la substanțe iritante (spălători de vase, barmani, personal de curățenie), diabetul zaharat, infecția HIV și alte stări de imunosupresie, tratamentele imunosupresoare și utilizarea prelungită a substanțelor cu efect asupra troficității cutanate. Obiceiurile individuale – onicofagia, traumatizarea repetată a unghiilor, igiena locală inadecvată – contribuie la apariția și întreținerea infecției.

Panarițiu – simptome și manifestări clinice

Panarițiul se caracterizează printr-un debut rapid, cu eritem, tumefiere și durere foarte puternică (descrisă ca arzătoare, usturătoare) la nivelul pliului unghial lateral. În unele cazuri, se dezvoltă și abcesul, uneori dificil de detectat clinic, dar sugerat de testul de presiune digitală aplicată pe fața volară a degetului afectat, care va evidenția o zonă extinsă de albire a degetului (specifică colecției purulente).

În panarițiul cronic, semnele inflamatorii acute sunt mai puțin evidente, dar pliul unghial tinde să rămână edemațiat, roșiatic și sensibil, iar cuticula este absentă. Unghia poate prezenta o serie de modificări trofice – îngroșare, decolorare și distrofie, iar reacția pliului unghial proximal de obicei constituie un semn caracteristic. Evoluția de lungă durată poate genera aspecte potențial invalidante, prin deformări persistente ale plăcii unghiale.

Panarițiu – protocol de diagnostic

Diagnosticul este în principal clinic și se bazează pe anamneza detaliată a pacientului și examen obiectiv minuțios. Identificarea factorilor declanșatori – traumatisme, manipulări cosmetice și, uneori, boli inflamatorii asociate – are o valoare importantă pentru stabilirea etiologiei. În boala tipică, investigațiile paraclinice nu sunt necesare, dar în cazurile atipice sau recalcitrante se pot efectua culturi bacterio- sau micologice pentru identificarea agentului cauzal. Abcesul se poate identifica cu ușurință prin testul de presiune digitală, iar imagistica se recomandă doar în cazul în care se suspectează extinderea în profunzime a infecției (deși cazurile sunt foarte rare).

Diagnosticul diferențial pentru panarițiu ar trebui să includă următoarele:

1. Celulita (infecție superficială, asociază eritem și tumefierea porțiunii afectate, dar fără zone de fluctuație);
2. Onicomicoza (infecția fungică a unghiei, care provoacă decolorarea alb-gălbuie a acesteia);
3. Psoriazisul unghial (provoacă îngroșarea unghiilor cu zone cu gropițe, creste, conturul neregulat și chiar ridicarea unghiei de pe patul unghial).

În panarițiul atipic, carcinomul scuamos trebuie exclus. Chiar dacă acesta este principalul tip de cancer al pielii, poate afecta și patul unghial. Este o tumoră subunghială malignă extrem de rară, dar în foarte multe cazuri se diagnostichează drept panarițiu cronic. Suspiciunea trebuie ridicată mai ales în formele atipice, foarte severe și care nu răspund la tratament obișnuit, mai ales la pacienții cu factori de risc asociați (în special cazuri de carcinom scuamos în familie).

Panarițiu – alternative de tratament

Panarițiul acut fără abces se tratează conservator, de obicei prin igienizare cu soluții antiseptice precum clorhexidină sau povidon-iodinat, în asociere cu antibiotice topice cu spectru în special anti-stafilococic. În cazurile mai severe sau la pacienții imucompromiși se recomandă terapie sistemică cu antibiotice orale. În cazul în care există suspiciune de inoculare orală, se indică asocieri cu spectru anti-anaerob. În situațiile cu risc de MRSA, se administrează agenți antibiotici precum trimetoprim-sulfametoxazol, clindamicină sau doxiciclină.

Prezența abcesului necesită incizie și drenaj sub anestezie locală, cu obiectivul de a se asigura evacuarea completă a colecției purulente. Incizia se realizează cu lamă fină (#11). Ulterior, este necesar lavajul abundent al zonei cu ser fiziologic. În cazurile extinse sau asociate cu unghiile încarnate, se poate impune îndepărtarea parțială sau totală a plăcii unghiale. Chiar și după ce a fost drenată colecția purulentă, se recomandă băile locale cu soluții antiseptice pentru a preveni suprainfecția secundară.

Panarițiul cronic necesită în primul rând adoptarea măsurilor de prevenție – protejarea mâinilor cu mănuși și evitarea contactului prelungit cu umezeala sau substanțe potențial iritante. Terapia antifungică, topică sau sistemică, este indicată în formele determinate de Candida. În contextul cazurilor severe, persistente sau cu aspect atipic, ar trebui luată în calcul posibilitatea unei boli subiacente precum psoriazisul sau chiar a unei neoplazii.

Panarițiu – prognostic, complicații și riscuri asociate

Panarițiul are un prognostic foarte bun în majoritatea cazurilor, cu remisiune completă după ce s-a inițiat tratamentul corespunzător. Formele acute se rezolvă, de regulă, în câteva zile, cu risc foarte mic de recurență la pacienții altfel sănătoși. Panarițiul cronic, pe de altă parte, evoluează pe parcursul mai multor luni și are tendință de recurență, mai ales în prezența factorilor de risc predispozanți.

Complicațiile apar în special în cazurile neglijate sau incorect tratate. De exemplu, forma acută se poate extinde către țesuturile profunde ale mâinii, determinând infecții grave: osteomielitele, flegmoanele sau tenosinovitele, situații ce impun intervenția chirurgicală și tratamente invazive complexe. În formele cronice, complicația principală este distrofia unghială permanentă, foarte severă, care asociază fragilizare, deformare și decolorarea plăcii unghiale.

Panarițiu – sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul de a dezvolta această afecțiune, se recomandă în primul rând să se poarte mănuși de protecție, mai ales dacă se lucrează cu degetele în apă sau cu substanțe iritante. Mai mult, procedurile cosmetice la nivelul unghiilor ar trebui evitate în timpul infecției active. Dacă pacientul are onicofagie, se recomandă intervențiile psihoterapeutice. Părinții, de asemenea, ar trebui să le spună copiilor de ce nu este bine să își bage degetele în gură și care sunt riscurile.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Dulski A, Edwards CW. Paronychia. [Updated 2023 Aug 7]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK544307/;
2. Relhan V, Bansal A. Acute and Chronic Paronychia Revisited: A Narrative Review. J Cutan Aesthet Surg. 2022 Jan-Mar;15(1):1-16. doi: 10.4103/JCAS.JCAS_30_21. PMID: 35655642; PMCID: PMC9153310. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9153310/;
3. Macneal P, Milroy C. Paronychia Drainage. [Updated 2023 Jun 5]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559146/;
4. Relhan V, Goel K, Bansal S, Garg VK. Management of chronic paronychia. Indian J Dermatol. 2014 Jan;59(1):15-20. doi: 10.4103/0019-5154.123482. PMID: 24470654; PMCID: PMC3884921;
5. Jeffrey C. Leggit, MD. Acute and Chronic Paronychia. Am Fam Physician. 2017;96(1):44-51. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2017/0701/p44.html.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată