Prediabet: valori de diagnostic, simptome, riscuri, management și prevenție

Glicemia reprezintă concentrația glucozei din sânge, o importantă sursă de energie pentru organism. Valorile glicemiei situate peste limitele normale, dar sub cele specifice diabetului zaharat, pot indica prediabetul.

De cele mai multe ori, prediabetul este descoperit în urma analizelor de rutină, deoarece poate evolua fără simptome evidente. Identificarea precoce și adoptarea unui stil de viață sănătos pot ajuta la controlul glicemiei și la reducerea riscului de diabet zaharat de tip 2.

Prediabet – valori pentru diagnostic

Glucoza este o importantă sursă de energie pentru organism, iar insulina ajută la pătrunderea acesteia în celule. La persoanele cu prediabet, acest proces poate fi afectat de rezistența la insulină.

Țesuturile nu mai răspund suficient de eficient la acțiunea insulinei, iar pancreasul încearcă să compenseze prin producerea unei cantități mai mari de hormon. În timp, această compensare poate deveni insuficientă, iar glicemia începe să crească.

Diagnosticul de prediabet se bazează pe analize de sânge. Printre testele utilizate se numără glicemia à jeun, hemoglobina glicozilată (HbA1c) și testul de toleranță orală la glucoză.

Conform criteriilor utilizate de American Diabetes Association, o glicemie à jeun cuprinsă între 100 și 125 mg/dl se încadrează în intervalul caracteristic pentru prediabet. Analiza se efectuează după cel puțin opt ore în care persoana nu consumă alimente. Pentru diabet, valoarea glicemiei à jeun este de cel puțin 126 mg/dl, diagnosticul necesitând evaluarea și, atunci când este cazul, confirmarea medicală.

Hemoglobina glicozilată oferă informații despre nivelul mediu al glicemiei din ultimele aproximativ două-trei luni. O valoare HbA1c cuprinsă între 5,7% și 6,4% poate indica prezenta prediabetului, în timp ce o valoare de cel puțin 6,5% se încadrează în criteriile utilizate pentru diabet.

În cadrul testului de toleranță orală la glucoză, glicemia este măsurată înainte și la două ore după administrarea unei soluții care conține glucoză. O valoare la două ore cuprinsă între 140 și 199 mg/dl indică toleranță alterată la glucoză și se încadrează în categoria de prediabet. Valorile analizelor trebuie interpretate de medic, deoarece anumite boli, tratamente sau situații particulare pot influența rezultatele.

Prediabet – simptome asociate

Una dintre dificultățile în identificarea prediabetului este faptul că, de cele mai multe ori, acesta nu provoacă simptome. O persoană se poate simți bine și își poate desfășura activitățile obișnuite fără să știe că valorile glicemiei au început să depășească limitele normale.

Atunci când există manifestări, acestea pot fi discrete și nespecifice. Unele persoane cu prediabet pot observa o senzație mai accentuată de sete sau modificări ale nivelului de energie, însă asemenea manifestări nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului. Setea intensă, urinările frecvente, vederea încețoșată sau scăderea neintenționată în greutate necesită evaluare medicală, deoarece pot apărea atunci când valorile glicemiei cresc mai mult.

Rezistența la insulină poate fi asociată și cu apariția unor zone de piele mai închisă la culoare și cu aspect îngroșat, în special la nivelul gâtului, axilelor sau zonei inghinale. Această modificare este cunoscută sub numele de acanthosis nigricans și poate fi întâlnită la unele persoane cu prediabet.

Absența manifestărilor evidente explică de ce analizele periodice sunt importante. Testarea poate fi recomandată în special persoanelor cu exces ponderal, antecedente familiale de diabet sau alți factori de risc metabolic.

Riscuri în prediabet

Probabilitatea de a dezvolta prediabet este influențată de mai mulți factori. Excesul ponderal și obezitatea, în special acumularea grăsimii în zona abdominală, sunt asociate frecvent cu rezistența la insulină și cu dificultatea organismului de a menține glicemia în limite normale.

Sedentarismul poate contribui, de asemenea, la apariția prediabetului. Mușchii utilizează glucoza pentru producerea energiei, iar activitatea fizică regulată poate crește sensibilitatea organismului la insulină. În schimb, perioadele lungi de inactivitate pot favoriza creșterea în greutate și deteriorarea controlului glicemic.

Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, însă prediabetul poate apărea și la adulții tineri, adolescenți sau copii, în special atunci când există obezitate și alți factori metabolici. Antecedentele familiale de diabet zaharat de tip 2 reprezintă un alt factor important.

Femeile care au avut diabet gestațional prezintă ulterior un risc mai mare de prediabet și diabet zaharat de tip 2. De asemenea, sindromul ovarelor polichistice este asociat cu rezistența la insulină și poate crește probabilitatea apariției modificărilor glicemice.

Hipertensiunea arterială, nivelul redus al colesterolului HDL și valorile crescute ale trigliceridelor sunt alți factori care pot apărea împreună cu tulburările metabolismului glucozei. Din acest motiv, evaluarea unei persoane cu prediabet poate include, pe lângă glicemie, măsurarea tensiunii arteriale, profilul lipidic și aprecierea greutății corporale.

Principalul risc pe termen lung îl reprezintă progresia către diabet zaharat de tip 2. Totuși, prediabetul nu reprezintă o etapă care evoluează obligatoriu spre diabet. Prin intervenții adecvate asupra stilului de viață, glicemia se poate îmbunătăți, iar evoluția bolii poate fi întârziată sau chiar prevenită.

În același timp, persoanele cu prediabet pot avea un risc cardiovascular mai mare, mai ales atunci când sunt prezente hipertensiunea, dislipidemia, obezitatea sau fumatul. Controlul acestor factori este important pentru protejarea sănătății pe termen lung.

Management

Managementul prediabetului se bazează în primul rând pe schimbarea stilului de viață. Recomandările trebuie adaptate în funcție de greutate, obiceiurile alimentare, nivelul activității fizice, rezultatele analizelor și eventualele afecțiuni asociate.

Pentru persoanele supraponderale sau cu obezitate, reducerea greutății poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină. Chiar și o scădere moderată a greutății corporale poate contribui la un control mai bun al glicemiei și poate reduce riscul ca prediabetul să progreseze către diabet zaharat de tip 2. Obiectivele trebuie stabilite realist, astfel încât schimbările să poată fi menținute pe termen lung.

Alimentația are un rol important, însă nu există un singur regim potrivit tuturor persoanelor cu prediabet. În general, sunt recomandate legumele, leguminoasele, cerealele integrale, alimentele bogate în fibre și sursele adecvate de proteine. Este utilă limitarea băuturilor îndulcite, dulciurilor, produselor cu un conținut ridicat de carbohidrați rafinați și alimentelor intens procesate. Contează și cantitatea consumată. Porțiile adaptate necesarului individual pot facilita controlul aportului caloric și al greutății. Nu este necesară eliminarea completă a carbohidraților, ci alegerea surselor potrivite și integrarea lor într-o alimentație echilibrată.

Activitatea fizică regulată reprezintă o altă componentă importantă în managementul prediabetului. Pentru majoritatea adulților sunt recomandate cel puțin 150 de minute de activitate fizică aerobă de intensitate moderată pe săptămână. Mersul alert, ciclismul sau înotul sunt câteva dintre variantele accesibile. La acestea pot fi adăugate exerciții pentru dezvoltarea forței musculare.

În anumite situații, medicul poate lua în considerare administrarea metforminului persoanelor cu prediabet, în special atunci când riscul de progresie către diabet este ridicat. Medicația nu înlocuiește însă măsurile privind alimentația, activitatea fizică și controlul greutății.

Monitorizarea este, de asemenea, importantă. Persoanele diagnosticate cu prediabet au nevoie de verificarea periodică a glicemiei, la intervalele recomandate de medic, pentru a urmări evoluția și eficiența măsurilor adoptate.

Măsuri de prevenție

Măsurile care ajută la prevenirea prediabetului sunt strâns legate de adoptarea unui stil de viață sănătos. Menținerea unei greutăți adecvate, alimentația echilibrată și activitatea fizică regulată pot reduce riscul apariției tulburărilor glicemice.

Reducerea sedentarismului este importantă. Mersul alert, ciclismul, înotul, exercițiile efectuate acasă sau alte activități practicate constant pot contribui la prevenirea prediabetului. Nu este necesar un efort fizic foarte intens; consecvența și integrarea mișcării în programul zilnic sunt mai importante.

Alimentația poate fi îmbunătățită prin consumul mai frecvent de legume, alimente bogate în fibre și cereale integrale, precum și prin reducerea produselor cu mult zahăr adăugat. În prevenirea unui prediabet, este important și controlul porțiilor, pentru menținerea unei greutăți adecvate, precum și înlocuirea băuturilor îndulcite cu apă.

Somnul suficient și gestionarea stresului completează aceste măsuri. Pentru persoanele care prezintă factori de risc, efectuarea periodică a analizelor permite identificarea prediabetului înainte ca glicemia să atingă valorile caracteristice diabetului.

Concluzii

Descoperirea unor valori crescute ale glicemiei nu înseamnă că evoluția către diabet este inevitabilă. Identificat la timp, prediabetul oferă posibilitatea de a interveni înainte ca modificările metabolice să avanseze. Schimbările realiste, menținute pe termen lung, împreună cu monitorizarea medicală, pot îmbunătăți controlul glicemiei și pot reduce riscul de diabet zaharat de tip 2 și de afecțiuni cardiovasculare.

Referințe bibliografice:

1. https://diabetes.org/about-diabetes/diagnosis;
2. https://www.niddk.nih.gov/health-information/diabetes/overview/what-is-diabetes/prediabetes-insulin-resistance;
3. https://www.cdc.gov/diabetes/prevention-type-2/index.html;
4. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/diabetes;
5. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/prediabetes/diagnosis-treatment/drc-20355284;
6. https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/glucose-tolerance-test/about/pac-20394296.

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic