Prescrierea exercițiului fizic pacienților oncologici

Cancerul reprezintă un grup extins de patologii, extrem de variabil ca evoluție și modalități de tratament. Pacientul oncologic necesită o abordare multidisciplinară, intervențiile privind nivelul de activitate fizică putând avea numeroase beneficii, în condițiile respectării măsurilor de siguranță. Pacienții cu cancer pot avea numeroase condiții ce le limitează activitatea fizică, precum sechele postchirurgicale, postmedicamentoase. De aceea, prescrierea unui program de exerciții fizice trebuie să țină cont de o serie de considerente individualizate pentru fiecare pacient în parte. Prezenta lucrare își propune o scurtă trecere în revistă a ghidurilor de prescriere a exercițiului fizic, conform [1,2].

Prescrierea exercițiului fizic pacienților oncologici – introducere

Cancerul reprezintă un grup de aproape 200 de patologii caracterizate prin creșterea și răspândirea necontrolată a celulelor anormale, care rezultă din deteriorarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) de către factori interni (de exemplu, mutații genetice) și expuneri la mediu (de exemplu, fumul de tutun). Majoritatea cancerelor sunt clasificate în funcție de tipul celulelor din care provin. Carcinoamele se dezvoltă din celulele epiteliale ale organelor și compun cel puțin 80% din toate cancerele. Alte tipuri de cancer apar din celulele sangvine (leucemie), din sistemul imunitar (limfom) și din țesuturile conjunctive (sarcom). Prevalența cancerului pe parcursul vieții este de unul din doi pentru bărbați și de una din trei pentru femei [3]. Cancerul afectează toate vârstele, dar este cel mai frecvent la adulții în vârstă. Aproximativ 78% dintre toate tipurile de cancer sunt diagnosticate la indivizi ≥ 55 de ani; prin urmare, există o probabilitate mare ca persoanele diagnosticate cu cancer să aibă și alte comorbidități (de exemplu, boli cardiopulmonare, diabet zaharat, osteoporoză, artroză) [3].

Tratamentul cancerului poate implica intervenții chirurgicale, radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie și imunoterapie. În procesul de distrugere a celulelor canceroase, unele tratamente dăunează și țesutului sănătos. Pacienții pot prezenta reacții adverse care le limitează capacitatea de a efectua activitate fizică în timpul și după tratament. În plus, capacitatea fizică generală este de cele mai multe ori diminuată. Chiar și printre supraviețuitorii de cancer care au 5 ani sau mai mult de la finalizarea tratamentului, mai mult de jumătate raportează limitări ale performanței fizice pentru activități precum genuflexiuni, ortostatismul prelungit timp de două ore, ridicarea unei greutăți de 4,5 kg și mersul pe jos 0,4 km [4]. În secțiunile următoare, folosim definiția de supraviețuitor de cancer din cadrul Coaliției Naționale pentru Supraviețuirea Pacienților Bolnavi de Cancer; adică de la momentul diagnosticării până la restul vieții, inclusiv tratamentul cancerului [5].

Prescrierea exerciţiului fizic pacienţilor cu BPOC

Evaluarea pacienților înaintea prescrierii programului de exerciții fizice

Un diagnostic de cancer și tratamentele curative pentru acesta reprezintă provocări pentru multiple sisteme ale organismului, implicate în efectuarea exercițiilor fizice sau afectate de efort. De exemplu, supraviețuitorii cancerului de sân, cărora li s-au îndepărtat ganglionii limfatici, pot răspunde diferit la inflamații și leziuni pe partea corpului care a suferit o intervenție chirurgicală, având implicații pentru testele de efort și pentru prescrierea exercițiilor fizice. Cancerul și terapia anticanceroasă au potențialul de a afecta componentele legate de gradul aptitudinii fizice (de exemplu, fitnessul cardiovascular, forța și rezistența musculară, compoziția corporală și flexibilitatea), precum și funcția neuromotorie.

Înțelegerea modului în care o persoană a fost afectată de experiența sa oncologică este importantă înainte de testarea de efort și de elaborarea programului de exerciții fizice, pentru supraviețuitorii cancerului în timpul și după tratament. Fiecare persoană cu cancer poate avea o experiență și un răspuns unic. Din cauza diversității în rândul acestei populații de pacienți, recomandările de evaluare a profilului de siguranță, înainte de prescrierea exercițiului supraviețuitorilor de cancer, se concentrează pe recomandările generale, precum și pe cele specifice localizării cancerului, recomandări ilustrate în tabelul 1 [6].

Localizarea cancerului

Sân

Prostată

Colon

Hematologic

Adulți

Ginecologic

Recomandări generale

·  Se recomandă evaluarea pentru neuropatii periferice și patologii musculoscheletale secundare tratamentului, indiferent de timpul trecut de la tratament.

·  Dacă pacientul a beneficiat de tratament hormonal, se recomandă evaluarea riscului de fracturi.

·  Pacienții cunoscuți cu metastaze osoase necesită evidențierea tipurilor de exerciții care pot fi realizate în condiții de siguranță.

·  Pacienții cunoscuți cu patologie cardiacă (secundară cancerului sau nu) necesită consult cardiologic.

·  Trebuie avut în vedere faptul că există întotdeauna riscul ca metastazele osoase sau cardiotoxicitatea tratamentului să fie subdiagnosticate.

Recomandări speciale, în funcție de localizarea cancerului

Se recomandă evaluarea mobilității umerilor și a integrității morfo-funcționale a membrelor superioare înaintea exercițiilor care implică trenul superior.

Se recomandă evaluarea forței și gradului de atrofie musculară.

Pacienții cu colostomă trebuie investigați cu privire la riscul infecțios, înaintea începerii programului de exerciții.

Fără recomandări speciale.

La pacienții cu obezitate morbidă trebuie evaluat riscul cardiovascular suplimentar.

Se recomandă evaluarea limfedemului membrelor inferioare, înaintea începerii exercițiilor care implică trenul inferior.

Tabelul 1. Evaluarea medicală a pacienților oncologici înainte de prescrierea programului de exerciții fizice, conform [1,2,6]

Metodele standard de testare de efort sunt, în general, adecvate pentru pacienții cu cancer care au fost evaluați din punct de vedere medical și declarați apți pentru efort fizic, cu următoarele considerații:

  • în mod ideal, pacienții cu cancer ar trebui să primească o evaluare cuprinzătoare a tuturor componentelor aptitudinii fizice. Cu toate acestea, necesitatea unei evaluări cuprinzătoare a capacității fizice înainte de a începe exercițiul poate crea o barieră inutilă în calea începerii activității. Din acest motiv, la majoritatea supraviețuitorilor nu sunt necesare evaluări pentru a începe cu activități precum mers la intensitate ușoară, antrenament progresiv de forță sau program de flexibilitate;
  • trebuie ținut cont de istoricul medical al supraviețuitorului, bolile cronice comorbide și condițiile de sănătate, precum și orice contraindicație privind exercițiile fizice, înainte de a începe prescrierea programului de exerciții fizice. În tabelul 2, sunt ilustrați schematic pașii care trebuie urmați în anamneza și examenul clinic al pacientului, conform [1,2,5];
  • este necesară evaluarea gradului în care fitnessul cardiovascular, forța și rezistența musculoscheletală au fost afectate de patologie sau tratament;
  • testele de efort trebuie să fie diferite pentru pacienții cu cancer decât pentru alte persoane. Pentru aspecte detaliate, se recomandă studierea bibliografiei [1,2];

Este important ca profesioniștii în domeniu să înțeleagă cele mai frecvente toxicități asociate cu tratamentul pentru cancer, inclusiv riscul crescut de fracturi, evenimente cardiovasculare și neuropatii legate de tipuri specifice de tratament și comorbidități musculoscheletice secundare tratamentului.

Anamneză medico-sportivă privind gradul de activitate fizică în care este/a fost implicat pacientul până în momentul de față

Examen clinic complet

·         Greutate și indice de masă corporală

·         Tensiune arterială

·         Istoric de anemie (de avut în vedere efectuarea unei hemoleucograme complete)

·         Status funcțional

·         Stabilirea barierelor activității fizice percepute de pacient, cu privire la locul desfășurării (la domiciliu, la sală, în aer liber), bariere financiare, fizice, suport social

·         Examen clinic complet pe aparate și sisteme

·         Evaluarea statusului patologiei oncologice

Evaluarea și managementul factorilor modificabili

·         Durere

·         Astenie

·         Disconfort emoțional

·         Deficiențe nutriționale, tulburări de alimentație

·         Tratament medicamentos

Evaluarea comorbidităților și a reacțiilor secundare tratamentului

·         Patologii cardiovasculare, inclusiv cardiomiopatii

·         Patologii pulmonare

·         Artrite, artroze sau alte patologii musculoscheletale

·         Limfedem

·         Neuropatie periferică

·         Evaluarea integrității sistemului osos, inclusiv prezența metastazelor

·         Prezența colostomei

·         Evaluarea riscului de cădere

·         Evaluarea necesității dispozitivelor de asistență pentru mers (cârje, cărucior)

·         Istoric sau prezența anemiei, trombocitopeniei

·         Miopatie cortizonică

Evaluarea nivelului de risc pentru posibile evenimente induse de efort fizic

Tabelul 2. Recomandări privind evaluarea pacienților cu istoric de cancer, înaintea prescrierii programului de exerciții fizice, conform [1,2,5]

Prescrierea exercițiului fizic pacienților oncologici

Supraviețuitorii cancerului ar trebui să evite inactivitatea fizică în timpul și după tratament. O singură recomandare precisă cu privire la componente ale prescrierii exercițiului fizic, precum frecvență, intensitate, tip, durată, nu este posibilă, având în vedere diversitatea populației afectate de cancer. Grupul de experți ai Colegiului American de Medicină Sportivă (ACSM) privind liniile directoare pentru exerciții fizice la adulții supraviețuitori ai cancerului a concluzionat că există ample dovezi că exercițiul este sigur atât în ​​timpul, cât și după tratamentul pentru toate tipurile de cancer analizate (sân, prostată, colon, hematologic și cancere ginecologice) [6]. Recomandările generale pentru supraviețuitorii cancerului sunt în concordanță cu liniile directoare furnizate de Colegiul American de Medicină Sportivă și sunt ilustrate în tabelul 3 [1,2]. Recomandările adecvate vor varia în funcție de pacient și patologiile acestuia și necesită întotdeauna individualizarea prescrierii exercițiilor fizice.

 

Aerob

Forță

Flexibilitate

 

 

 

 

Frecvență

3 – 5 zile/săptămână

2 – 3 zile/săptămână

≥ 2 – 3 zile/săptămână, preferabil zilnic

Intensitate

Intensitate moderată:

VO2R: 40 – 59%

FCmax: 64 – 74%

RPE: 12 – 13

 

Intensitate crescută:

VO2R: 60 – 89%

FCmax: 76 – 95%

RPE: 14 – 17

Se începe cu exerciții de intensitate scăzută:

< 30% 1-RM și se progresează lent, cu creșteri minimale ale procentului din 1-RM

 

 

Până la senzația subiectivă de disconfort, în funcție de ROM

Durată

150 minute/săptămână, la intensitate moderată

 

75 minute/săptămână, la intensitate crescută

 

Sau combinații echivalente între cele două

Cel puțin 1 set a câte 8 – 12 repetări

 

 

 

10 – 30 secunde pentru stretchingul static

 

 

Tip

Eforturi fizice ritmice, prelungite, utilizând marile mase musculare (mers, înot, bicicletă)

Echipament sigur și confortabil pentru pacient, exerciții ce țintesc toate grupele musculare majore

 

Exerciții cu greutăți libere și aparate cu rezistență

 

Exerciții cu propria greutate

Stretching static și dinamic pentru grupele musculare majore

 

Exerciții pentru îmbunătățirea ROM

 

Tehnica facilitării neuromusculare proprioceptive

 

Ariile musculare și articulare care au fost afectate în urma intervențiilor chirurgicale, radioterapiei sau tratamentului cu steroizi trebuie abordate prioritar.

VO2R = Oxygen Uptake Reserve; RPE = Rating of Perceived Exertion; RM = repetiție maximală; FCmax = Frecvența cardiacă maximă; ROM = range of motion

Tabelul 3. Prescrierea exercițiului fizic la pacienții oncologici, conform [1,2]

Considerații privind prescrierea programului de exerciții fizice:

  • este necesară conștientizarea impactului extrem de variabil al exercițiilor fizice asupra simptomelor la cei care urmează tratament [7];
  • poate fi necesară o progresie mai lentă în comparație cu adulții sănătoși. Dacă progresia exercițiului duce la o creștere a oboselii sau a altor simptome adverse comune, ca urmare a exercițiilor prescrise, principiile frecvenței, duratei, intensității și tipului exercițiilor ar trebui reduse la un nivel care este mai bine tolerat;
  • supraviețuitorii care au terminat tratamentul pot crește treptat durata exercițiului atunci când efortul este bine tolerat;
  • frecvența exercițiilor de tip aerob ar trebui crescută treptat de la nivelul actual de activitate fizică până la 3 – 5 zile/săptămână;
  • există un indiciu recent că rezerva frecvenței cardiace poate fi mai puțin fiabilă pentru monitorizarea intensității exercițiilor aerobe pentru supraviețuitorii de cancer care urmează în prezent tratament sau imediat după tratament, din cauza diferențelor între valorile de repaus și cele ale frecvenței cardiace maxime. De aceea, poate fi recomandabilă educarea supraviețuitorilor să utilizeze efortul perceput (RPE) pentru a monitoriza intensitatea sau utilizarea unui procent din frecvența cardiacă maximă (HRmax) [8];
  • persoanele cu limfedem ar trebui să poarte o manșetă de compresie în timpul activității antrenamentului de forță [5];
  • supraviețuitorii cancerului mamar și ginecologic ar trebui să ia în considerare începerea unui program de antrenament de forță supravegheat [9];
  • exercițiile de flexibilitate pot fi implementate chiar și în timpul tratamentului activ. Se recomandă abordarea cu prioritate a articulațiilor la care a apărut o pierdere a ROM din cauza intervenției chirurgicale, utilizării corticosteroizilor și/sau radioterapiei [10];
  • mai multe sesiuni scurte pe zi, mai degrabă decât una singură, pot fi utile, în special în timpul tratamentului activ;
  • recomandările adecvate vor varia în funcție de experiența cancerului și necesită individualizarea prescrierii. Considerații speciale, necesare pentru a asigura siguranța acestui potențial la populația vulnerabilă, se află în tabelele 4 – 7, conform [1,2,6]. Până în prezent, nu există o bază de dovezi din care să se facă recomandări cu privire la supravegherea exercițiilor fizice pe tot parcursul supraviețuirii. Profesioniștii în exerciții ar trebui să folosească o bună judecată în a decide nivelul de supraveghere a exercițiului necesar, pe o bază individuală.

 

Cancerul de sân

Dispoziții generale

Evitați inactivitatea, reveniți la activitățile zilnice normale cât mai repede posibil după operație. Continuați activitățile zilnice normale și faceți exerciții cât mai mult posibil, în timpul și după tratamentele nechirurgicale. Pacienții cunoscuți cu metastaze osoase vor necesita modificări pentru a evita fracturile. Pacienții cu afecțiuni cardiace (secundare cancerului sau nu) pot avea nevoie de modificări și pot necesita o supraveghere mai atentă, pentru siguranță.

Antrenament aerob

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Mențiuni speciale privind antrenamentul aerob

Atenție la riscul de fracturi.

Antrenament anaerob

Recomandări modificate.
Vedeți mai jos.

Mențiuni speciale privind antrenamentul anaerob

Începeți cu un program supravegheat de cel puțin 16 ședințe și rezistență foarte scăzută, cu incrementare în trepte mici. Fără limită superioară a greutății la care pacienții pot progresa. Urmăriți simptomele asociate zonei de umăr/braț, inclusiv limfedemul, și reduceți rezistența sau opriți exercițiile specifice, în funcție de prezența simptomelor. Dacă se ia o pauză, scădeți nivelul intensității cu 2 săptămâni pentru fiecare săptămână de repaus (de exemplu, pentru o vacanță de 2 săptămâni de la exerciții = reduceți la intensitatea folosită acum 4 săptămâni). Atenție la riscul de fracturi pentru acest segment de populație.

Antrenamente de flexibilitate

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Exerciții cu mențiuni speciale (de exemplu, yoga, sporturi organizate și Pilates)

Yoga pare să fie o practică sigură atâta timp cât afecțiunile brațelor și umerilor sunt luate în considerare. Nu există dovezi despre sportul organizat sau Pilates.

Tabelul 4. Considerații speciale privind prescrierea exercițiului fizic în patologiile oncologice de sân, conform [1,2,6]

 

Cancer de prostată

Dispoziții generale

Evitați inactivitatea, reveniți la activitățile zilnice normale cât mai repede posibil după operație. Continuați activitățile zilnice normale și faceți exerciții cât mai mult posibil, în timpul și după tratamentele nechirurgicale. Pacienții cunoscuți cu metastaze osoase vor necesita modificări pentru a evita fracturile. Pacienții cu afecțiuni cardiace (secundare cancerului sau nu) pot avea nevoie de modificări și pot necesita o supraveghere mai atentă, pentru siguranță.

Antrenament aerob

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Mențiuni speciale privind antrenamentul aerob

Atenție la potențialul crescut de apariție a fracturilor.

Antrenament anaerob

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Mențiuni speciale privind antrenamentul anaerob

Adăugați exerciții pentru mușchii din zona pelvină la pacienții ce au urmat prostatectomie radicală. Atenție la riscul de fractură.

Antrenamente de flexibilitate

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Exerciții cu mențiuni speciale (de exemplu, yoga, sporturi organizate și Pilates)

Lipsă dovezi și cercetare.

Tabelul 5. Considerații speciale privind prescrierea exercițiului fizic la pacienții cu cancer de prostată, conform [1,2,6]

 

Cancer de colon

Dispoziții generale

Evitați inactivitatea, reveniți la activitățile zilnice normale cât mai repede posibil după operație. Continuați activitățile zilnice normale și faceți exerciții cât mai mult posibil, în timpul și după tratamentele nechirurgicale. Pacienții cunoscuți cu metastaze osoase vor necesita modificări pentru a evita fracturile. Pacienții cu afecțiuni cardiace (secundare cancerului sau nu) pot avea nevoie de modificări și pot necesita o supraveghere mai atentă, pentru siguranță.

Antrenament aerob

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Mențiuni speciale privind antrenamentul aerob

Este necesară permisiunea medicului curant pentru pacienții cu colostomă, înainte de a participa la sporturi de contact (risc de lovitură).

Antrenament anaerob

Recomandări modificate.
Vedeți mai jos.

Mențiuni speciale privind antrenamentul anaerob

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă. Pentru pacienții cu stomă, începeți cu rezistență scăzută și progresați lent pentru a evita hernia la nivelul stomei.

Antrenamente de flexibilitate

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă, cu grijă pentru evitarea presiunii intraabdominale excesive la pacienții cu colostome.

Exerciții cu mențiuni speciale (de exemplu, yoga, sporturi organizate și Pilates)

Dacă este prezentă o colostomă, vor fi necesare adaptări pentru înot sau sporturi de contact. Lipsă dovezi și cercetare.

Tabelul 6. Considerații speciale privind prescrierea exercițiului fizic la pacienții cu cancer de colon, conform [1,2,6]

 

Cancer ginecologic

Dispoziții generale

Evitați inactivitatea, reveniți la activitățile zilnice normale cât mai repede posibil după operație. Continuați activitățile zilnice normale și faceți exerciții cât mai mult posibil, în timpul și după tratamentele nechirurgicale. Pacientele cunoscute cu metastaze osoase vor necesita modificări pentru a evita fracturile. Pacientele cu afecțiuni cardiace (secundare cancerului sau nu) pot avea nevoie de modificări și pot necesita o supraveghere mai atentă, pentru siguranță.

Antrenament aerob

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Femeile cu obezitate morbidă necesită supraveghere suplimentară și modificarea programului de exerciții fizice.

Mențiuni speciale privind antrenamentul aerob

Dacă există și o neuropatie periferică, se preferă cicloergometrul în detrimentul exercițiilor cu propria greutate.

Antrenament anaerob

Recomandări modificate.
Vedeți mai jos.

Mențiuni speciale privind antrenamentul anaerob

Nu există date cu privire la siguranța exercițiilor anaerobe la femeile cu limfedem la nivelul membrelor inferioare, secundar cancerului ginecologic, aceasta fiind o condiție greu de manageriat.

Trebuie acordată atenție suplimentară în cazul îndepărtării chirurgicale a ganglionilor limfatici sau a iradierii acestora.

Antrenamente de flexibilitate

Recomandările sunt asemănătoare cu ghidurile corespunzătoare vârstei din populația adultă.

Exerciții cu mențiuni speciale (de exemplu, yoga, sporturi organizate și Pilates)

Lipsă dovezi și cercetare.

Tabelul 7. Considerații speciale privind prescrierea exercițiului fizic în patologiile oncologice din sfera ginecologică, conform [1,2,6]

Considerații speciale

  • Până la 90% dintre toți supraviețuitorii cancerului vor experimenta la un moment dat oboseală legată de cancer [11]. Oboseala legată de cancer este predominantă la pacienții care primesc chimioterapie și radioterapie și poate împiedica sau restricționa capacitatea de efort. În unele cazuri, oboseala poate persista luni sau ani după încheierea tratamentului. Cu toate acestea, supraviețuitorii sunt sfătuiți să evite inactivitatea fizică, chiar și în timpul tratamentului, având în vedere că exercițiile aerobe ameliorează oboseala [12].
  • Osul este un loc comun al metastazelor în multe tipuri de cancer, în special cancerul de sân, de prostată, cancerul pulmonar și mielomul multiplu. Supraviețuitorii cu boală metastatică la nivelul osului vor necesita modificarea programului de exerciții (de exemplu, impact, intensitate, volum reduse), având în vedere riscul crescut de fragilitate osoasă și fracturi [5].
  • Cașexia sau atrofia musculară este predominantă la persoanele cu cancer gastrointestinal avansat și poate limita capacitatea de efort, în funcție de gradul atrofiei musculare.
  • Trebuie identificat când un pacient se află într-o stare imunodeprimată (de exemplu, dacă ia medicamente imunosupresoare după un transplant de măduvă osoasă sau cei supuși chimioterapiei sau radioterapiei). Pot exista momente când exercițiile fizice la domiciliu sau într-un cadru medical ar fi mai recomandabile decât exercițiile într-o clădire publică de fitness.
  • Înotul nu trebuie prescris pacienților cu catetere permanente sau linii centrale și tuburi de alimentare, celor cu stomă, celor aflați într-o stare imunodeprimată sau pacienților sub radioterapie.
  • Pacienții care primesc chimioterapie pot experimenta perioade fluctuante de boală și oboseală în timpul ciclurilor de tratament, care necesită modificări frecvente ale programului de exerciții fizice, cum ar fi reducerea periodică a intensității și/sau timpului (duratei) ședinței de exerciții în perioadele simptomatice.
  • Considerațiile de siguranță pentru antrenamentul fizic în cazul pacienților cu cancer sunt prezentate în tabelul 8, conform [1,2].
  • În general, exercițiile fizice nu trebuie efectuate imediat după intervenția chirurgicală la cei cu anemie severă sau infecție activă [6]. Ca și în cazul altor populații, riscurile asociate activității fizice trebuie puse în balanță cu riscurile de inactivitate fizică pentru supraviețuitorii cancerului, deci exercițiile fizice trebuie întrerupte dacă apar simptome neobișnuite (de exemplu, amețeli, greață, dureri în piept).

 

Sân

Prostată

Colon

Hematologic

Ginecologic

Contraindicații generale privind începerea programului de exerciții fizice

· Necesită acordarea timpului suficient pentru vindecare postoperatorie, de la 2 la 8 săptămâni.

· Nu se recomandă efortul fizic la pacienții cu febră, oboseală extremă, anemie severă, ataxie.

· Atenție la contraindicațiile cardiovasculare și pulmonare, deoarece riscul de evenimente cardiovasculare este mai mare decât la populația generală, din cauza toxicității radioterapiei și chimioterapiei și efectului pe termen lung a patologiei în sine și a tratamentului chirurgical.

Contraindicații speciale privind începerea programului de exerciții fizice

Problemele acute la nivelul membrelor superioare sau umerilor, cauzate de tratament, trebuie rezolvate anticipat.

Este necesară consultarea medicului curant cu privire la riscurile pacienților cu colostomă (hernie, contuzii).

Problemele acute (inflamații, tumefacții) la nivelul abdomenului, membrelor inferioare sau regiunii inghinale, cauzate de tratament, trebuie rezolvate anticipat.

Indicații speciale de oprire a efortului fizic

(indicațiile generale pot fi consultate în [1,2]

Înrăutățirea simptomelor sau tumefacției la nivelul membrelor superioare/umerilor necesită evitarea exercițiilor care implică trenul superior, precum și adresarea corectă a simptomelor.

Hernie

Infecții la nivelul stomei.

Înrăutățirea simptomelor, tumefacției sau inflamației la nivelul abdomenului, membrelor inferioare sau regiunii inghinale necesită evitarea exercițiilor care implică trenul inferior, precum și adresarea corectă a simptomelor.

Riscuri generale ale efortului fizic la pacienții oncologici

· Pacienții cu metastaze osoase necesită modificarea programului de exerciții fizice din cauza riscului de fracturi.

· Riscul de infecții este mai crescut la pacienții imunodeprimați, sub tratament cu chimio- sau radioterapie.

· Pacienții cu patologii cardiace necesită supraveghere atentă și modificarea programului de exerciții fizice.

Riscuri specifice

Risc de fracturi la pacientele cu metastaze osoase, cu osteoporoză sau sub tratament hormonal.

 

Risc de fracturi la pacienții sub terapie de deprivare androgenică.

De evitat exercițiile cu presiune intraabdominală crescută.

Risc de fracturi la pacientele cu metastaze osoase, cu osteoporoză sau sub tratament hormonal.

Tabelul 8. Contraindicații privind începerea și oprirea efortului fizic, precum și riscurile asociate acestuia, conform [1,2]

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

  1. American College of Sports Medicine. ACSM’s Guidelines for Exercise Testing and Prescription. 10th ed. Philadelphia: Wolters Kluwer/Lippincott, Williams & Wilkins, 2018;
  2. Bayles M. P., Swank A. M. American College of Sports Medicine. ACSM’s Exercise Testing and Prescription. 1st ed. Philadelphia: Wolters Kluwer/Lippincott, Williams & Wilkins, 2018;
  3. American Cancer Society. Cancer Facts and Figures. Available from: http://www.cancer.org/research/cancerfactsstatistics/cancerfactsfigures2015/index;
  4. Ness K. K., Wall M. M., Oakes J. M., Robison L. L., Gurney J. G. Physical performance limitations and participation restrictions among cancer survivors: a population-based study. Ann. Epidemiol. 2006; 16(3):197–205;
  5. National Coalition for Cancer Survivorship Web site. Silver Spring. Available from: http://www.canceradvocacy.org/about-us/our-history;
  6. Schmitz K. H., Courneya K. S., Matthews C., et al. American College of Sports Medicine roundtable on exercise guidelines for cancer survivors. Med. Sci. Sports Exerc. 2010; 42(7):1409–26;
  7. Schneider C. M., Dennehy C. A., Roozeboom M., Carter S. D. A model program: exercise intervention for cancer rehabilitation. Integr. Cancer Ther. 2002; 1(1):76–82;
  8. Scharhag-Rosenberger F., Kuehl R., Klassen O., et al. Exercise training intensity prescription in breast cancer survivors: validity of current practice and specific recommendations. J. Cancer Surviv. 2015; 9(4):612–9;
  9. Cheema B. S., Kilbreath S. L., Fahey P. P., Delaney G., Atlantis E. Safety and efficacy of progressive resistance training in breast cancer: a systematic review and meta-analysis. Breast Cancer Res. Treat. 2014; 148:249–68;
  10. McNeely M. L., Peddle C., Parliament M., Courneya K. S. Cancer rehabilitation: recommendations for integrating exercise programming in the clinical practice setting. Curr. Cancer Ther. Rev. 2006; 2(4):351–60;
  11. Stone P. C., Minton O. Cancer-related fatigue. Eur. J. Cancer. 2008; 44(8):1097–1104;
  12. Brown J. C., Huedo-Medina T. B., Pescatello L. S., Pescatello S. M., Ferrer R. A., Johnson B. T. Efficacy of exercise interventions in modulating cancer-related fatigue among adult cancer survivors: a meta-analysis. Cancer Epidemiol Biomarkers Prev. 2011; 20(1):123–33.

 

Medic rezident medicină sportivă INMS/colaborator F.R. Rugby

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby

Cuvinte-cheie: , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.