Procedura de orhiectomie: indicații oncologice și urologice

Orhiectomia reprezintă intervenția de îndepărtare chirurgicală parțială sau totală a unuia sau ambelor testicule, fiind indicată atât în patologia oncologică, cât și în numeroase afecțiuni urologice severe. Alegerea tipului de intervenție depinde de diagnosticul clinic, caracteristicile anatomopatologice ale leziunii, statusul endocrin și reproductiv al pacientului, precum și de obiectivele terapeutice urmărite.

În oncologia urologică, orhiectomia constituie atât o procedură diagnostică, prin furnizarea materialului pentru examen histopatologic, cât și una terapeutică, prin îndepărtarea completă a sursei tumorale sau prin suprimarea secreției de testosteron. În alte situații, intervenția este necesară pentru tratarea unor leziuni ireversibile ale testiculului sau pentru prevenirea complicațiilor severe.

Tipuri de orhiectomie

Tehnica operatorie diferă în funcție de indicația pentru orhiectomie. Alegerea abordului chirurgical urmărește controlul oncologic optim, conservarea funcției testiculare atunci când acest lucru este posibil și reducerea complicațiilor postoperatorii.

Orhiectomia radicală inghinală

Orhiectomia radicală inghinală reprezintă standardul terapeutic pentru suspiciunea de neoplasm testicular. Incizia se realizează la nivelul regiunii inghinale, evitând abordul scrotal, deoarece traversarea scrotului poate modifica drenajul limfatic și crește riscul diseminării locale a celulelor tumorale.

Intervenția presupune excizia completă a testiculului împreună cu cordonul spermatic, care este ligaturat proximal, la nivelul inelului inghinal intern. Sunt îndepărtate și structurile vasculare și limfatice asociate, ceea ce limitează riscul de invazie tumorală și permite stadializarea corectă a bolii.

Orhiectomia simplă

Orhiectomia simplă utilizează abordul scrotal și este rezervată afecțiunilor benigne sau situațiilor în care nu există suspiciune de malignitate. În timpul intervenției se excizează testiculul și o porțiune redusă din cordonul spermatic.

Procedura este frecvent utilizată în traumatismele severe, în cazurile selectate de orhialgie cronică refractară la tratament și ca metodă de deprivare androgenică permanentă la pacienții cu cancer de prostată avansat. La solicitarea pacientului, în aceeași ședință operatorie poate fi implantată o proteză testiculară cu scop estetic.

Orhiectomia subcapsulară

Orhiectomia subcapsulară urmărește reducerea producției de testosteron fără îndepărtarea completă a învelișului testicular. Chirurgul incizează tunica albuginee și excizează parenchimul testicular responsabil de secreția androgenică, păstrând capsula externă.

Deși este utilizată mai rar în prezent, această tehnică rămâne o opțiune în tratamentul hormonal chirurgical al cancerului de prostată, deoarece obține niveluri de testosteron comparabile cu cele ale castrării chirurgicale clasice, menținând în același timp aspectul scrotal.

Orhiectomia parțială

Orhiectomia parțială sau chirurgia cu conservarea testiculului este indicată exclusiv în situații atent selecționate. Intervenția constă în excizia formațiunii tumorale cu margini de siguranță, utilizând frecvent examenul histopatologic extemporaneu pentru confirmarea rezecției complete.

Această abordare este rezervată tumorilor mici, cu diametrul sub aproximativ 2 cm, leziunilor cu aspect benign, tumorilor bilaterale sau pacienților care au un singur testicul funcțional. Principalul avantaj constă în păstrarea funcției endocrine și, în anumite cazuri, a fertilității.

Indicațiile oncologice pentru orhiectomie

În oncologie, orhiectomia are atât rol diagnostic, cât și rol terapeutic și de control hormonal. Tipul de orhiectomie este stabilit în funcție de localizarea tumorii, extensia bolii și obiectivele tratamentului multidisciplinar.

Cancerul testicular

Pentru majoritatea tumorilor germinale testiculare, orhiectomia radicală inghinală reprezintă prima etapă terapeutică și standardul de tratament. Intervenția permite confirmarea diagnosticului prin examen histopatologic, stabilește tipul histologic și furnizează informațiile necesare stadializării și planificării terapiei ulterioare.

Orhiectomia parțială este rezervată unui număr restrâns de pacienți, în special celor cu tumoră unică de dimensiuni reduse, tumori bilaterale sau testicul unic. Conservarea unei cantități suficiente de parenchim funcțional contribuie la menținerea secreției endocrine și reduce necesitatea terapiei de substituție cu testosteron.

La pacienții cu tumori germinale metastatice tratați inițial prin chimioterapie sistemică, orhiectomia poate fi efectuată ulterior pentru excizia testiculului restant sau a țesutului tumoral rezidual, în special în prezența criptorhidiei sau atunci când persistă suspiciunea de boală viabilă.

Cancerul de prostată

În cancerul de prostată local avansat sau metastatic, orhiectomia bilaterală simplă reprezintă o metodă definitivă de deprivare androgenică. Prin îndepărtarea ambelor testicule se elimină principala sursă de testosteron, hormon care stimulează proliferarea majorității celulelor tumorale prostatice.

Comparativ cu tratamentul medicamentos prin analogi sau antagoniști ai hormonului de eliberare a gonadotropinelor (GnRH), castrarea chirurgicală prin orhiectomie asociază scăderea rapidă și permanentă a testosteronului până la valori de castrare, practic fără necesitatea administrării continue a terapiei hormonale.

Cancerul mamar masculin

Deși este o afecțiune rară, cancerul mamar la bărbați exprimă frecvent receptori hormonali, ceea ce înseamnă că dezvoltarea tumorală este influențată de hormonii sexuali. În cazurile avansate sau în situațiile în care alte forme de terapie endocrină nu sunt indicate, orhiectomia bilaterală poate reprezenta o metodă de supresie hormonală. Eliminarea principalei surse de androgeni reduce formarea periferică de estrogeni prin aromatizare și limitează stimularea hormonală a celulelor neoplazice.

Indicațiile urologice pentru orhiectomie

În afara patologiei oncologice, orhiectomia este indicată atunci când testiculul și-a pierdut ireversibil viabilitatea, când există un risc major de complicații sau atunci când funcția sa nu mai poate fi conservată.

Torsiunea testiculară (avansată)

Torsiunea testiculară constituie o urgență urologică majoră. Dacă detorsiunea chirurgicală este întârziată și ischemia persistă, apare necroza parenchimului testicular. În această situație, procedura devine obligatorie pentru prevenirea infecției, a reacției inflamatorii persistente și a complicațiilor locale. Decizia se bazează pe evaluarea intraoperatorie a viabilității testiculului.

Traumatismele testiculare severe

Leziunile testiculare produse prin traumatisme penetrante sau contuzii de mare putere pot determina ruptura tunicii albuginee și distrugerea completă a parenchimului. Atunci când reconstrucția chirurgicală nu mai este posibilă, excizia testiculului reprezintă soluția terapeutică indicată pentru controlul hemoragiei și prevenirea complicațiilor infecțioase.

Orhialgia cronică

Orhialgia cronică, definită prin durere testiculară persistentă timp de peste trei luni, necesită inițial identificarea și tratarea cauzei. Orhiectomia este considerată exclusiv în cazurile refractare, după epuizarea tratamentului medicamentos, a blocurilor nervoase și a procedurilor chirurgicale conservatoare. Din cauza posibilității persistenței durerii prin mecanisme neuropatice centrale, selecția pacienților trebuie realizată cu foarte mare atenție.

Criptorhidia

La adulții cu testicul necoborât, atrofic și lipsit de funcție reproductivă, orhiectomia este recomandată deoarece riscul de transformare malignă rămâne semnificativ crescut comparativ cu populația generală. În plus, un testicul abdominal sau inghinal cu dezvoltare deficitară nu contribuie în mod relevant la spermatogeneză sau la secreția hormonală.

Infecțiile testiculare severe

Complicațiile infecțioase avansate, precum cangrena Fournier, abcesele scrotale extinse sau epididimo–orhita cu necroză parenchimatoasă, pot impune excizia testiculului afectat. În aceste situații intervenția are rol salvator, deoarece îndepărtează țesutul necrotic, limitează propagarea infecției și facilitează controlul sepsisului, alături de antibioterapia cu spectru larg și debridarea chirurgicală.

Chirurgia de afirmare a genului

Orhiectomia bilaterală reprezintă una dintre intervențiile utilizate în chirurgia de afirmare a genului pentru femeile transgender și unele persoane non-binare care urmăresc reducerea permanentă a nivelului de testosteron. Procedura elimină necesitatea administrării unor doze mari de antiandrogeni, facilitează terapia hormonală feminizantă și poate fi efectuată ca intervenție izolată sau ca etapă a reconstrucției genitale.

Stările intersexuale (tulburările de dezvoltare sexuală)

În anumite tulburări de dezvoltare, intervenția poate face parte din planul terapeutic atunci când există indicații medicale bine definite. Principala indicație pentru orhiectomie este reprezentată de prezența gonadelor disgenetice sau a testiculelor intraabdominale cu risc crescut de transformare malignă, în special la pacienții cu disgenezie gonadală mixtă, sindrom de insensibilitate completă la androgeni sau alte forme de tulburări de dezvoltare sexuală asociate unui potențial oncologic semnificativ.

Contraindicații specifice tehnicii chirurgicale

Alegerea tehnicii operatorii este esențială pentru obținerea unui rezultat oncologic optim. Abordul transscrotal, utilizat în orhiectomia simplă sau în biopsia testiculară prin scrot, este contraindicat atunci când există suspiciunea unui cancer testicular.

Traversarea scrotului poate modifica traseele de drenaj limfatic și crește riscul de diseminare locală a celulelor neoplazice, motiv pentru care standardul terapeutic rămâne orhiectomia radicală pe cale inghinală. De asemenea, orhiectomia parțială nu este recomandată dacă testiculul contralateral este sănătos și funcțional, deoarece excizia completă a testiculului afectat asigură un control oncologic superior și reduce riscul de recurență locală.

Bibliografie:

1. Anderson E, Pascoe C, Sathianathen N, Katz D, Murphy D, Lawrentschuk N. Subinguinal orchiectomy-A minimally invasive approach to open surgery. BJUI Compass. 2020 Aug 13;1(5):160-164. doi: 10.1002/bco2.33. PMID: 35475209; PMCID: PMC8988733. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8988733/;
2. Lawrentschuk N, Zuniga A, Grabowksi AC, Rendon RA, Jewett MA. Partial orchiectomy for presumed malignancy in patients with a solitary testis due to a prior germ cell tumor: a large North American experience. J Urol. 2011 Feb;185(2):508-13. doi: 10.1016/j.juro.2010.09.072. Epub 2010 Dec 17. PMID: 21167522. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21167522/;
3. Okoye E, Hammoud A, Leslie SW, et al. Radical Orchiectomy and Testis-Sparing Surgery for Testicular Neoplasms. [Updated 2025 Sep 29]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562336/;
4. Shokaier G, Gross M, Cohen M, Hussein A. Mental health after orchiectomy: Systematic review and strategic management. Arab J Urol. 2025 Mar 16;23(4):245-252. doi: 10.1080/20905998.2025.2478771. PMID: 41050387; PMCID: PMC12493607. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12493607/;
5. Ulebe AO, Odo C, Obi AO, Okeke CJ, Ogbobe U, Onyebum O, Omebe S, Eze UB, Obiesie AE, Abiahu J, Orakwe DE, Afogu E. Orchidectomy: Analysis of the Indications, Methods, and Outcome of the Procedure in a Nigerian Tertiary Care Health Facility. J West Afr Coll Surg. 2025 Sep 6;16(1):23-29. doi: 10.4103/jwas.jwas_34_24. PMID: 41789034; PMCID: PMC12959874. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12959874/;
6. Whitehurst L, Chetwood A. Organ Sparing Surgery in Testicular Cancer. In: Barber N, Ali A, editors. Urologic Cancers [Internet]. Brisbane (AU): Exon Publications; 2022 Sep 12. Chapter 10. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK585984/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată