Profilaxia nutritionala a imbatranirii ochiului

Rezumat: Imbatranirea functiei vizuale reprezinta o sursa de handicap major pentru seniori. Exista insa nutrienti a caror utilizare poate incetini procesele degenerative de la nivelul ochiului. Cataracta senila si degenerescenta maculara senila pot fi influentate pozitiv de substante ca vitaminele C si E, zincul, zeaxantina si luteina, ca si de acizii grasi cu lant lung. Fie ca aceste substante vin din alimente, fie ca sunt aduse prin intermediul unor suplimente, efectele lor sunt benefice si aportul trebuie asigurat in cantitati corespunzatoare.

Abstract: The ageing of the visual function is a major source of handicap for seniors. There are, though, nutrients that can slow the degenerative processes taking place in the eye. Senile cataract and age-related macular degeneration can be positively influenced by vitamin C and E, zinc, zeaxantin, lutein and long chain omega 3 fatty acids. Their intake should be, therefore, sufficient, no matter the source (food or supplements).

 

Informatia receptionata pe calea analizatorului vizual este esentiala in existenta omului, ochiul fiind un organ extrem de important, a carui functionalitate e supusa influentei negative a factorilor de mediu. In plus, procesele de imbatranire intereseaza si ochiul, performanta vizuala se micsoreaza, uneori dramatic, cu varsta, ceea ce scade calitatea vietii seniorilor si le diminueaza disponibilitatea de a fi activi. Din aceste cauze, numeroase studii au fost dedicate modalitatilor de ameliorare a sanatatii ochiului, de incetinire a patologiei care este conectata cu procesele de senescenta. Evident, diverse suplimente alimentare au aparut pe piata, consecutiv concluziilor acestor studii, insa eficacitatea lor este ades pusa sub semnul intrebarii. Exista totusi nutrienti cu adevarat utili in mentinerea functionalitatii ochiului si aportul lor este necesar, fie ca sunt adusi prin intermediul alimentelor, fie prin intermediul unor suplimente. Este vorba despre zinc, vitaminele C si E, luteina, zeaxantina si acizii grasi omega 3 cu lant lung, despre care au aparut dovezi clare ca protejeaza ochiul pe masura avansului in varsta. Din pacate, prea putini indivizi cunosc avantajele pe care le are consumul acestor substante si nu constientizeaza faptul ca ochiul poate beneficia de suport nutritional. Mai mult, modificarile radicale care intereseaza obiceiurile alimentare ale omului modern, cu renuntarea la alimente dense nutritional si cu inlocuirea acestora cu alimente procesate, saracite in antioxidanti, au un impact negativ inclusiv asupra analizatorului vizual.

Este adevarat ca a devenit un obicei larg raspandit acela de a consuma suplimente alimentare, dar cele mai multe nu contin substantele necesare pentru protectia ochiului. Ar fi necesar sa se apeleze la suplimente concepute special in acest sens, cu nivel adecvat de zeaxantina, luteina, EPA (acid eicosapentaenoic) si DHA (acid docosahexaenoic), indeosebi cand alimentatia zilnica nu asigura un aport adecvat. Profesionistii din domeniul medical trebuie sa aiba in vedere faptul ca o combinatie de obiceiuri sanatoase (dieta, miscare, renuntare la fumat) si un aport de nutrienti specifici contribuie la sanatatea ochiului si ca suplimentele sunt necesare acolo unde dieta nu e suficienta, ceea ce, din pacate, reprezinta o regula in lumea moderna. Fara a exista un unic nutrient care sa garanteze ca ochiul va ramane in perfecta stare de functionare, studii precum AREDS1 si 2 Age-Related Eye Disease Study 1 si 2, ultimul inca in curs de desfasurare, aduc argumente serioase privitoare la contributia nutrientilor la sanatatea ochiului. Este de retinut ca ochiul nu este un organ de sine statator, ci ca este intim legat de tesutul cerebral, cu a carui functionalitate se afla intr-o stransa legatura.

Principalele doua afectiuni de senescenta in care nutrientii antioxidanti pot juca un rol profilactic sunt cataracta senila si degenerescenta maculara senila.

 

Cataracta senila:

Cataracta este o afectiune datorata multor factori agresivi pentru cristalin. Amintim expunerea prelungita la radiatii ultraviolete, expunerea la radiatii ionizante, traumatismele, prezenta diabetului sau hipertensiunii, progresia in varsta. Toti acesti factori au ca rezultat denaturarea cristalinului. Desigur, si factorii genetici au rolul lor, chiar dincolo de cataracta congenitala. Astfel, antecedentele familiale pot predispune la asa-zisul fenomen de “anticipare” a cataractei senile, care apare la varste mult mai tinere decat cele obisnuite. De remarcat ca exista si cataracta indusa iatrogen (dupa administrarea de corticosteroizi, Ezetimib sau Serequel). Cataracta senila se caracterizeaza prin opacifierea cristalinului, inflamatia succesiva si, in final, prin pierderea completa a transparentei. Desi cataracta nu poate fi in mod esential prevenita, dezvoltarea ei poate fi intarziata de aportul regulat de antioxidanti. Este postulat faptul ca agentii oxidanti sunt cei responsabili de lezarea proteinelor din cristalin, ceea ce are drept consecinta opacifierea asociata cu progresia in varsta. Cu anii, leziunile se acumuleaza si consecintele clinice incep sa apara.  Exista nutrienti care par a avea un efect pozitiv in profilaxia cataractei. Ei pot fi adusi de alimente sau de suplimente:

– din dieta: Observatiile conform carora luteina si zeaxantina sunt singurii carotenoizi din cristalin au stimulat interesul cu privire la potentialul acestor substante de a preveni sau incetini progresia cataractei.(1) Patru mari studii prospective au aratat ca femeile si barbatii cu aportul cel mai mare de luteina si zeaxantina, provenind mai ales din spanac, kale si broccoli, au avut un risc mai mic cu 18-50% de a se opera de cataracta (2,3) sau de a dezvolta afectiunea (4,5). Desigur, sunt necesare studii care sa determine daca aceste rezultate se datoreaza strict aportului celor doi antioxidanti sau daca exista si alti factori asociati dietelor in care abunda alimentele bogate in carotenoizi;

– din suplimente: Studii controlate randomizate au urmarit efectele suplimentelor cu antioxidanti in evolutia cataractei. Rezultatele au fost mai degraba conflictuale. Suplimentarea cu betacaroten nu a avut nicio influenta in cazul barbatilor fumatori din Finlanda. (6) ~n schimb, un studiu cu durata de 12 ani, pe barbati care lucrau in domeniul medical, a aratat ca o suplimentare cu 50 mg de caroten administrat o data la doua zile a scazut riscul de cataracta la fumatori, dar nu si la nefumatori. (7) Trei studii randomizate controlate au urmarit efectul unei combinatii de antioxidanti (betacaroten, vitaminele C si E) asupra progresiei cataractei. Doua studii nu au gasit niciun efect, dupa 5 ani de administrare (8) sau dupa mai mult de 6 ani. (9) Un studiu a gasit o diminuare mica a progresiei cataractei dupa 3 ani de suplimentare. (10) Per total, se sugereaza ca eficienta betacarotenilor in suplimente incetineste progresia cataractei senile, insa nu suficient incat sa depaseasca eventualele riscuri asociate.

 

 

Degenerescenta maculara senila:

Degenerescenta maculara senila este o afectiune destul de frecventa in randul persoanelor de peste 50 de ani. Reprezinta prima cauza de pierdere a acuitatii vizuale la seniori. Degenerescenta intereseaza macula lutea, portiunea centrala a retinei, responsabila de viziunea centrala, clara. Spre deosebire de cataracta, unde cristalinul poate fi inlocuit, in degenerescenta maculara nu exista un tratament radical, de aceea sunt necesare eforturi orientate catre prevenirea bolii si catre incetinirea progresiei acesteia. La unii indivizi, afectiunea avanseaza lent si pierderea vederii este tarzie. La altii, progresiunea este mai rapida si acuitatea vizuala poate fi pierduta repede la unul sau la ambii ochi. De remarcat ca degenerescenta nu produce o orbire completa, vederea periferica fiind pastrata. Printre factorii de risc recunoscuti ai degenerescentei amintim: fumatul (dubleaza riscul) si antecedentele familiale de boala. Asa cum am aratat si anterior, elemente legate de stilul de viata pot influenta degenerescenta maculara. Renuntarea la fumat, miscarea, pastrarea tensiunii arteriale si a colesterolului plasmatic in limite normale, aportul constant de legume verzi si peste contribuie la profilaxia afectiunii.

Luteina si zeaxantina sunt singurii carotenoizi din retina. Ei se gasesc la un nivel mare in macula, unde absorb in mod eficient lumina albastra. Prevenind impactul unui nivel mare de lumina albastra asupra structurilor oculare, cele doua substante protejeaza impotriva leziunilor induse oxidativ care joaca un rol central in etiopatogenia degenerescentei maculare. Se pare ca luteina si zeaxantina neutralizeaza in mod direct si radicalii liberi prooxidanti formati la nivelul retinei. Cei doi antioxidanti pot fi asigurati atat prin dieta, cat si sub forma de suplimente:

– din dieta: Studiile epidemiologice au aratat ca aportul dietetic de luteina si zeaxantina scad incidenta bolii la seniori. Totusi, la acest capitol este necesar sa se acumuleze inca dovezi, deoarece datele par a fi contradictorii: studiile transversale si cele retrospective caz-control au concluzionat ca nivelurile mari de luteina si zeaxantina in dieta, in sange si retina (11,12) se asociaza cu o incidenta redusa a degenerescentei maculare senile, dar studiile prospective de cohorta nu au gasit o relatie intre nivelul initial de luteina si zeaxantina in ser si riscul de a dezvolta afectiunea ulterior. (13,14) Exista insa si un studiu prospectiv, care a antrenat 118.000 de barbati si femei si care a concluzionat ca persoanele care au consumat cel putin trei portii de fructe pe zi si-au diminuat cu 36% riscul de a dezvolta degenerescenta in urmatorii 12-18 ani, in comparatie cu cei care au consumat in medie mai putin de 1,5 portii.(15) ~n respectiva cohorta, aportul de legume nu s-a asociat riscului de degenerescenta maculara. ~ntr-un studiu mai recent (CAREDS), aportul combinat de luteina si zeaxantina nu a fost asociat cu prevalenta degenerescentei precoce intr-o cohorta de femei de 50-69 de ani, insa o analiza aprofundata a datelor a aratat ca femeile cu varsta mai mica de 75 de ani cu un aport constant de luteina si zeaxantina au avut un risc mai mic cu 43% de a dezvolta degenerescenta maculara. (16) Rezumand datele disponibile, dovezile stiintifice sugereaza ca un consum zilnic de cel putin 6 mg de luteina si zeaxantina din legume si fructe scade riscul de degenerescenta maculara senila.

– din suplimente: Studiul clinic AREDS 2 este in desfasurare si evalueaza efectele suplimentarii de luteina si zeaxantina asupra degenerescentei avansate. (17) Un studiu mai vechi (LAST – Lutein Antioxidant Supplementation Trial), efectuat pe pacienti cu degenerescenta atrofica, a aratat ca suplimentarea cu 10 mg de luteina pe zi a ameliorat usor acuitatea vizuala, dupa un an de administrare, in comparatie cu placebo. (18) Studiul ARDES 1 a fost primul studiu randomizat controlat care a examinat efectul suplimentelor de carotenoizi asupra degenerescentei maculare. ~n acest studiu s-au folosit betacaroten, vitaminele C si E si zinc, pentru ca, in acea perioada, nu erau disponibile suplimente cu zeaxantina si luteina. (9) Desi combinatia de antioxidanti si zinc a scazut riscul de a dezvolta o degenerescenta avansata, in randul celor care aveau deja degenerescenta usoara sau medie macar la un ochi, este putin probabil ca acest efect sa se fi  datorat betacarotenului, care nu este prezent in retina. Suplimentarea cu betacaroten la barbatii finlandezi fumatori (20 mg/zi, timp de 6 ani) nu a scazut riscul de degenerescenta in comparatie cu placebo (6). Un studiu placebo controlat pe o cohorta de 22.071 barbati americani a aratat ca suplimentarea cu betacaroten nu are efect asupra maculopatiei senile (4), un stadiu precoce de degenerescenta maculara. Studii recente au concluzionat ca betacarotenul din suplimente nu are vreun rol in prevenirea sau amanarea degenerescentei maculare. (19)

Asa dupa cum am amintit, si zincul a fost considerat ca protector fata de degenerescenta maculara senila, din mai multe motive. ~n primul rand, el se gaseste in concentratii mari in macula, in al doilea rand, nivelul sau in retina se diminueaza cu varsta si, in al treilea rand, activitatea unor enzime retiniene zinc-dependente sufera un declin pe masura avansarii in ani. ~nsa studiile observationale nu au demonstrat o legatura clara intre aportul alimentar de zinc si incidenta degenerescentei (20). Un studiu randomizat controlat a demonstrat, insa, ca administrarea de sulfat de zinc, 200 mg/zi (81 mg/zi de zinc elementar) timp de 2 ani, a redus pierderea vederii la persoanele cu degenerescenta 55. Studiul AREDS 1 a aratat ca administrarea de zinc (cu sau fara antioxidanti) a scazut riscul de progresie a degenerescentei maculare deja initiate.

~n concluzie, doresc sa revin la concluziile finale ale studiului AREDS 1 si la cele intermediare ale studiului AREDS 2. Cele doua studii recomanda administrarea de doze mari de zinc si antioxidanti selectionati in scopul reducerii riscului de a dezvolta degenerescenta maculara senila avansata si o pierdere grava a acuitatii vizuale. Formula recomandata de studiul AREDS 1 este urmatoarea:

–         500 mg vitamina C;

–         400 UI vitamina E;

–         15 mg de betacaroten ;

–         80 mg de zinc (sub forma de oxid de zinc);

–         2 mg de cupru sub forma de oxid de cupru.

Adaosul de cupru previne anemia legata de deficienta de cupru, iar formula trebuie administrata in doua prize, dimineata si seara, in timpul meselor.

Formula actualizata, rezultata din studiul AREDS 2, este:

–         80 mg zinc;

–         2 mg cupru;

–         500 mg vitamina C;

–         400 UI vitamina E (se vor evita dozele mai mari);

–         15 mg betacaroten (doza este maxima, iar la fumatori trebuie evitata administrarea);

–         cel putin 6 mg de luteina (maximum 20 mg);

–         cel putin 2 mg de zeaxantina (maximum 6 mg);

–         maximum 1 g de ulei de peste cu EPA si DHA.

 

 

Bibliografie:

  1. Krinsky NI, Landrum JT, Bone RA. Biologic mechanisms of the protective role of lutein and zeaxanthin in the eye. Annu Rev Nutr. 2003;23:171-201.
  2. Brown L, Rimm EB, Seddon JM, et al. A prospective study of carotenoid intake and risk of cataract extraction in US men. Am J Clin Nutr. 1999;70(4):517-524.
  3. Chasan-Taber L, Willett WC, Seddon JM, et al. A prospective study of carotenoid and vitamin A intakes and risk of cataract extraction in US women. Am J Clin Nutr. 1999;70(4):509-516
  4. Christen WG, Manson JE, Glynn RJ, et al. A randomized trial of beta carotene and age-related cataract in US physicians. Arch Ophthalmol. 2003;121(3):372-378.
  5. Moeller SM, Voland R, Tinker L, et al. Associations between age-related nuclear cataract and lutein and zeaxanthin in the diet and serum in the Carotenoids in the Age-Related Eye Disease Study, an Ancillary Study of the Women’s Health Initiative. Arch Ophthalmol. 2008;126(3):354-364
  6. Teikari JM, Laatikainen L, Virtamo J, et al. Six-year supplementation with alpha-tocopherol and beta-carotene and age-related maculopathy. Acta Ophthalmol Scand. 1998;76(2):224-229.
  7. Christen WG, Manson JE, Glynn RJ, et al. A randomized trial of beta carotene and age-related cataract in US physicians. Arch Ophthalmol. 2003;121(3):372-378.
  8. Gritz DC, Srinivasan M, Smith SD, et al. The Antioxidants in Prevention of Cataracts Study: effects of antioxidant supplements on cataract progression in South India. Br J Ophthalmol. 2006;90(7):847-851.
  9. A randomized, placebo-controlled, clinical trial of high-dose supplementation with vitamins C and E and beta carotene for age-related cataract and vision loss: AREDS report no. 9. Arch Ophthalmol. 2001;119(10):1439-1452
  10. Chylack LT, Jr., Brown NP, Bron A, et al. The Roche European American Cataract Trial (REACT): a randomized clinical trial to investigate the efficacy of an oral antioxidant micronutrient mixture to slow progression of age-related cataract. Ophthalmic Epidemiol. 2002;9(1):49-80.
  11. Gale CR, Hall NF, Phillips DI, Martyn CN. Lutein and zeaxanthin status and risk of age-related macular degeneration. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2003;44(6):2461-2465
  12. Beatty S, Murray IJ, Henson DB, Carden D, Koh H, Boulton ME. Macular pigment and risk for age-related macular degeneration in subjects from a Northern European population. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2001;42(2):439-446.
  13. Flood V, Smith W, Wang JJ, Manzi F, Webb K, Mitchell P. Dietary antioxidant intake and incidence of early age-related maculopathy: the Blue Mountains Eye Study. Ophthalmology. 2002;109(12):2272-2278
  14. Mares-Perlman JA, Klein R, Klein BE, et al. Association of zinc and antioxidant nutrients with age-related maculopathy. Arch Ophthalmol. 1996;114(8):991-997
  15. Mares-Perlman JA, Millen AE, Ficek TL, Hankinson SE. The body of evidence to support a protective role for lutein and zeaxanthin in delaying chronic disease. Overview. J Nutr. 2002;132(3):518S-524S.
  16. Moeller SM, Parekh N, Tinker L, et al. Associations between intermediate age-related macular degeneration and lutein and zeaxanthin in the Carotenoids in Age-related Eye Disease Study (CAREDS): ancillary study of the Women’s Health Initiative. Arch Ophthalmol. 2006;124(8):1151-1162.
  17. Coleman H, Chew E. Nutritional supplementation in age-related macular degeneration. Curr Opin Ophthalmol. 2007;18(3):220-223.
  18. Richer S, Stiles W, Statkute L, et al. Double-masked, placebo-controlled, randomized trial of lutein and antioxidant supplementation in the intervention of atrophic age-related macular degeneration: the Veterans LAST study (Lutein Antioxidant Supplementation Trial). Optometry. 2004;75(4):216-230.
  19. Evans JR, Henshaw K. Antioxidant vitamin and mineral supplements for preventing age-related macular degeneration. Cochrane Database Syst Rev. 2008;(1):CD000253.
  20. Cho E, Stampfer MJ, Seddon JM, et al. Prospective study of zinc intake and the risk of age-related macular degeneration. Ann Epidemiol. 2001;11(5):328-336
  21. Newsome DA, Swartz M, Leone NC, Elston RC, Miller E. Oral zinc in macular degeneration. Arch Ophthalmol. 1988;106(2):192-198.

 

Text: Corina Zugravu