Sindromul de ochi uscat: manifestări clinice și opțiuni terapeutice

Filmul lacrimal acoperă suprafața ochiului și are un rol esențial în menținerea sănătății și confortului ocular. Acesta contribuie la lubrifierea și protejarea corneei și conjunctivei, îndepărtează particulele străine și microorganismele și asigură o suprafață optică uniformă, necesară pentru o vedere clară. Pentru îndeplinirea acestor funcții este important ca filmul lacrimal să aibă o compoziție adecvată și să rămână stabil între două clipiri.

Sindromul de ochi uscat – introducere

Atunci când acest echilibru este perturbat, suprafața oculară nu mai beneficiază de o protecție și o lubrifiere corespunzătoare și poate apărea sindromul de ochi uscat. Afecțiunea nu presupune doar existența unei cantități insuficiente de lacrimi, ci poate implica modificarea calității acestora, instabilitatea filmului lacrimal, evaporarea excesivă și inflamația suprafeței oculare. În unele cazuri ale sindromului de ochi uscat sunt implicate și modificări neurosenzoriale, care pot influența intensitatea simptomelor.

Factori de risc 

În funcție de mecanismul predominant, sindromul de ochi uscat poate fi asociat cu producerea insuficientă a componentei apoase a lacrimilor, cu evaporarea accelerată a acestora sau cu o combinație a celor două mecanisme. Un rol important îl poate avea și disfuncția glandelor Meibomius, responsabile de producerea componentei lipidice care contribuie la limitarea evaporării lacrimilor. Funcționarea necorespunzătoare a glandelor Meibomius poate accelera evaporarea lacrimilor și poate favoriza apariția sindromului de ochi uscat. Printre factorii de risc se numără înaintarea în vârstă, modificările hormonale, unele boli autoimune, anumite medicamente, purtarea lentilelor de contact și intervențiile chirurgicale oculare. Utilizarea îndelungată a dispozitivelor digitale poate accentua simptomele prin reducerea frecvenței și eficienței clipitului.

Manifestări clinice în sindromul de ochi uscat

Manifestările asociate cu sindromul de ochi uscat sunt variate și nu corespund întotdeauna severității modificărilor observate la examenul oftalmologic. Un pacient poate prezenta simptome importante, chiar dacă semnele clinice sunt reduse, sau poate avea modificări ale suprafeței oculare fără un disconfort proporțional.

Senzație de uscăciune

Senzația de uscăciune este una dintre manifestările caracteristice, însă sindromul de ochi uscat poate provoca și usturime, arsură, mâncărime sau senzație de corp străin ori de „nisip” în ochi. Pot apărea roșeață, senzație de pleoape grele și oboseală oculară, mai ales după activități care necesită concentrare vizuală prelungită.

Vedere încețoșată

Vederea încețoșată sau fluctuantă poate fi, de asemenea, asociată cu sindromul de ochi uscat. Filmul lacrimal reprezintă prima suprafață optică a ochiului, iar instabilitatea acestuia poate afecta temporar claritatea imaginii. În unele situații, vederea se îmbunătățește după clipit și devine din nou neclară după câteva secunde.

Lăcrimare excesivă

În mod aparent paradoxal, sindromul de ochi uscat poate determina lăcrimare excesivă. Iritația suprafeței ochiului poate stimula producerea reflexă a lacrimilor, fără ca acestea să asigure însă o lubrifiere corespunzătoare. Prin urmare, prezența lăcrimării nu exclude afecțiunea.

Fotofobia

Fotofobia și sensibilitatea crescută la curenții de aer pot completa tabloul clinic. Persoanele cu sindromul de ochi uscat pot observa agravarea simptomelor în timpul utilizării computerului sau telefonului, la citit ori condus. Aerul condiționat, încălzirea excesivă, vântul, fumul și umiditatea redusă pot accentua disconfortul.

Diagnosticare

Diagnosticul pentru sindromul de ochi uscat se bazează pe asocierea dintre simptome și evaluarea suprafeței oculare. Medicul oftalmolog poate analiza stabilitatea filmului lacrimal, corneea, conjunctiva, pleoapele și glandele Meibomius. În funcție de situație, pot fi utilizate teste de colorare a suprafeței oculare, măsurarea timpului de rupere a filmului lacrimal sau alte investigații specifice.

Identificarea mecanismului predominant este importantă deoarece sindromul de ochi uscat nu se manifestă identic la toți pacienții. Evaluarea cauzelor permite alegerea unei strategii terapeutice adaptate fiecărui caz.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul pentru sindromul de ochi uscat urmărește ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea stabilității filmului lacrimal, reducerea inflamației și protejarea suprafeței oculare. Abordarea este individualizată și poate combina modificarea unor obiceiuri cu tratamente locale sau proceduri oftalmologice.

• Lacrimile artificiale sunt frecvent utilizate pentru sindromul de ochi uscat, deoarece lubrifiază suprafața oculară și reduc temporar disconfortul. Există produse cu diferite substanțe lubrifiante și formule adaptate anumitor tipuri de ochi uscat. Atunci când administrarea este frecventă, pot fi preferate preparatele fără conservanți. În cazul pacienților la care sindromul de ochi uscat este asociat cu evaporarea excesivă a lacrimilor, pot fi utilizate produse care conțin componente lipidice. Acestea contribuie la stabilizarea filmului lacrimal. Gelurile și unguentele oftalmice au o consistență mai mare și pot fi utilizate în anumite situații, inclusiv seara, deoarece pot produce temporar încețoșarea vederii.
• Compresele calde și igiena marginilor pleoapelor pot fi utile în sindromul de ochi uscat asociat cu disfuncția glandelor Meibomius. Căldura favorizează fluidizarea secrețiilor, iar îngrijirea regulată a pleoapelor poate îmbunătăți funcționarea glandelor.
• Inflamația suprafeței oculare poate întreține sindromul de ochi uscat, motiv pentru care anumitor pacienți le pot fi recomandate tratamente antiinflamatoare sau imunomodulatoare. Corticosteroizii oftalmici sunt utilizați doar în situații selectate și, de regulă, pentru perioade limitate, sub supravegherea medicului.
• Ciclosporina administrată topic reprezintă una dintre opțiunile care pot fi recomandate atunci când sindromul de ochi uscat prezintă o componentă inflamatorie relevantă. Efectul nu este imediat, iar tratamentul trebuie urmat conform indicațiilor medicului oftalmolog.
• Dopurile punctale reprezintă o opțiune terapeutică pentru anumite forme ale sindromului de ochi uscat. Acestea limitează drenajul lacrimilor și prelungesc timpul în care filmul lacrimal se menține pe suprafața ocular. Procedura nu este însă potrivită tuturor pacienților, iar indicația trebuie stabilită după evaluarea oftalmologică.

Formele severe ale sindromului de ochi uscat

Pentru formele severe ale sindromului de ochi uscat există opțiuni terapeutice suplimentare, precum picăturile preparate din ser autolog sau anumite lentile terapeutice și sclerale. În cazuri atent selectate pot fi folosite și alte metode destinate protejării și refacerii suprafeței oculare.

Unele proceduri moderne pot fi utile atunci când sindromul de ochi uscat este asociat disfuncției glandelor Meibomius. Acestea includ tratamente care încălzesc și facilitează eliminarea secrețiilor glandelor sau, la pacienți selectați, terapia cu lumină intens pulsată. Alegerea lor depinde de mecanismul bolii și de evaluarea specialistului.

Alte recomandări

Modificarea anumitor obiceiuri poate contribui la ameliorarea simptomelor asociate cu sindromul de ochi uscat. Pauzele regulate în timpul utilizării ecranelor, clipitul complet și frecvent, evitarea expunerii directe la curenții de aer și menținerea unei umidități adecvate în încăperi pot ajuta la reducerea disconfortului ocular.

Persoanele care poartă lentile de contact și se confruntă cu sindromul de ochi uscat pot necesita modificarea duratei de purtare, a tipului de lentile sau a produselor utilizate pentru întreținerea acestora. Recomandările trebuie individualizate în funcție de starea suprafeței oculare.

Deoarece sindromul de ochi uscat are adesea o evoluție cronică, tratamentul trebuie reevaluat periodic. Durerea oculară persistentă, roșeața intensă, fotofobia importantă sau scăderea vederii necesită consult medical, deoarece pot avea și alte cauze.

Concluzii

Este important de reținut că sindromul de ochi uscat poate avea cauze și manifestări diferite de la o persoană la alta, iar tratamentul trebuie adaptat fiecărui caz. Recunoașterea simptomelor și evaluarea oftalmologică sunt importante pentru identificarea factorilor implicați și alegerea celor mai potrivite opțiuni terapeutice, cu scopul de a reduce disconfortul și de a proteja sănătatea suprafeței oculare.

Referințe bibliografice:

1. https://www.aao.org/education/preferred-practice-pattern/dry-eye-syndrome-ppp-2023
2. https://www.nei.nih.gov/eye-health-information/eye-conditions-and-diseases/dry-eye
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dry-eyes/symptoms-causes/syc-20371863
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24479-dry-eye
5. https://www.hopkinsmedicine.org/wilmer/services/ocular-surface-disease-and-dry-eye-clinic
6. https://medlineplus.gov/ency/article/000426.htm
7. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28736335/

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic