Studiu IARC: incidenţa cancerului la copii, în creştere cu 13% faţă de anii ’80

Incidenţa pe vârstă

Rata de incidenţă standardizată pe vârstă s-a dovedit mai mare la copiii de 0-4 ani şi la cei de 15-19 ani, comparativ cu cea a copiilor de 5-9 ani sau 10-14 ani. ASR a prezentat variaţii şi între diferitele regiuni ale lumii. De exemplu, incidenţa pe vârstă la grupa 0-14 ani a variat de la sub 100 de cazuri per milion în Africa subsahariană, la nativii americani din SUA şi în sudul Asiei, la peste 150 de cazuri per milion la anumite subpopulaţii din America de Nord, Europa sau Oceania. La grupa 15-19 ani, cel mai mic indice ASR a fost observat în sudul Asiei (India), iar cel mai ridicat, la populaţia albă din America de Nord, Europa şi Oceania.

Posibile cauze ale acestei creşteri

Cercetătorii implicaţi în studiu au fost destul de reţinuţi în emiterea de ipoteze privind cauzele înmulţirii malignităţilor la copii. Potrivit acestora, în mare parte, ar putea fi vorba de existenţa unor mijloace îmbunătăţite ce permit diagnosticarea mai fidelă şi în faze cât mai incipiente. Probabil nu întâmplător, cele mai multe tumori ale sistemului nervos sunt descoperite în ţările foarte avansate, cu venituri ridicate, ceea ce demonstrează legătura clară cu gradul înalt de disponibilitate a mijlocelor de diagnosticare.

Totodată, conform IACR, cancerele copiilor sunt mai susceptibile de a fi declanșate de predispoziția genetică, în comparație cu cancerele la adulți. În plus, agenţia mai notează faptul că evoluţia incidenţei cancerului în copilărie ar putea fi influenţată de schimbarea gradului de conştientizare a medicilor privind cancerul la copii sau de efectele unor factori externi, precum infecţiile sau unii poluanţi ai mediului.Totuşi, specialiştii spun că, atâta vreme cât nu există explicaţii bazate pe evidenţe, este mai bine să nu se meargă pe speculaţii referitoare la cauzele creşterii incidenţei bolii canceroase la copii.

Rate de supravieţuire îmbunătăţite

Cel de-al doilea studiu menţionat a ţintit evoluţia ratei de supravieţuire la copiii diagnosticaţi cu diverse forme de leucemie între 1995-2009. Rezultatele, grupate pe subtip, vârstă sau sex, au fost publicate tot în luna aprilie a acestui an, în Lancet Haematology [2].

Inegalitatea resurselor între diferitele ţări ale lumii se reflectă, din nefericire, şi asupra ratei de supravieţuire a bolnavilor de cancer. „Studiul şi-a propus să evalueze aceste diferenţe şi tendinţele mondiale privind supravieţuirea copiilor diagnosticaţi cu cancer”, precizează autorii. De această dată, targetul a fost reprezentat de copiii între 0 şi 14 ani, care au primit verdictul de leucemie şi a căror evoluţie a fost urmărită în perioada 1 ianuarie 1995 – 31 decembrie 2009. Datele analizate au provenit de la aproape 90.000 de cazuri din 53 de ţări.

„Leucemiile, un grup eterogen de boli cu origine în cea mai mare parte necunoscută, reprezintă cele mai frecvente malignități la copiii de 0-14 ani, cu excepția zonei Africii. Spre deosebire de adulți, leucemia acută limfoidă (LAL) este cel mai frecvent subtip la copii, cu peste 80% din total, în timp ce leucemia acută mieloidă (LAM) însumează aproximativ 16% din cazuri. Pentru ambele tipuri, incidența variază foarte mult în funcţie de vârstă. În leucemiile limfoide, incidența este ușor mai mare la băieți decât la fete și în țările dezvoltate, cu venituri ridicate. În zonele cu venituri mici și mijlocii, unde populația este mai tânără, incidența leucemiei la copii este mai scăzută, dar aceste boli sunt totuşi responsabile pentru multe decese”, observă cercetătorii implicaţi în studiu.

Vestea bună este că rezultatele relevă îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte şansele de supravieţuire ale copiilor suferinzi de leucemie în majoritatea ţărilor, de-a lungul perioadei analizate. De exemplu, pentru leucemia acută mieloidă, rata netă de supravieţuire la cinci ani după diagnosticare a atins 90% în state precum Germania sau Austria. Totuşi, au fost constatate şi rate sub 60% în diverse zone pentru ambele forme de leucemie.

Pentru LAL, în perioada 2005-2009, rata netă de supravieţuire la cinci ani a variat de la 52,4% în Cali, Columbia, la 91,6% în Germania. Spre comparaţie, în intervalul 1995-1999, s-au înregistrat rate nete de supravieţuire între 10,6%, în China, şi 86,8% în Austria. Pentru LAM, în 1995-99, ratele au oscilat între 4,2% în China şi 72,2% în Suedia, iar pentru 2005-2009, cifrele s-au situat între 33,3% în Bulgaria şi 78,2% în Germania.

Dacă în statele dezvoltate, ratele de supravieţuire au crescut, în general cu cel mult 10-15%, în statele care aveau iniţial niveluri scăzute s-au înregistrat salturi spectaculoase. De exemplu, în SUA, pentru LAL, creşterile au fost doar de la 83% la 88%, iar, pentru LAM, de la 52% la 63%. În schimb, în China, s-a ajuns de la 11% la 69% pentru LAL şi de la 4% la 41% în cazul LAM.

Rate mai mari pentru LAL faţă de LAM

Rata de supravieţuire la cinci ani a copiilor cu LAM a fost vizibil mai scăzută faţă de rata de supravieţuire a copiilor cu LAL, deşi diferenţa tinde să se estompeze după anii 2000. Cercetătorii subliniază faptul că, în cele mai multe ţări, supravieţuirea copiilor cu LAM s-a îmbunătăţit mai mult faţă de cea a copiilor cu LAL, în perioadele 2000-2004 şi 2005-2009, în special în state ca Thailanda şi Elveţia. Rata la cinci ani pentru alte forme de leucemie a înregistrat variaţii foarte mari de la 13,5% (Bulgaria) la 69,6% (Letonia), în 1995-1999, şi de la 26% (China) la 89,2% (Israel), în 2005-2009.

Copiii foarte mici, cele mai scăzute şanse

Rata netă de supravieţuire la cinci ani pentru fiecare tip de leucemie a variat şi în funcţie de vârstă. De exemplu, la copiii sub un an, diagnosticaţi cu LAL, este mult mai mică faţă de cea a altor grupe de vârstă mai mari (de exemplu, 10-14 ani). Pe de altă parte, în cazul copiilor mici cu LAM, rata este mult mai apropiată de cea a copiilor cu vârstă mai înaintată. Totuşi, copiii mai mici de un an au cea mai scăzută rată de supravieţuire la toate tipurile de leucemie. Cele mai bune rate de supravieţuire atât în cazul LAL, cât şi în cel al LAM, au fost observate la copiii de 1-4 ani şi 5-9 ani. Diferenţele dintre copiii cu LAL de 10-14 ani şi cei de 1-9 ani au fost atenuate progresiv, în perioadele 1995-1999 şi 2005-2009, în cele mai multe ţări. Evoluţia nu este atât de clară în cazul LAM. Şansele de supravieţuire pentru fetele suferinde de cancer sunt adesea ceva mai bune la ambele forme de leucemie, dar această tendinţă nu este atât de evidentă în toate ţările.

Recomandări şi soluţii

În afară de cifrele de o importanţă majoră pe care le aduc cele două cercetări, observaţiile şi recomandările autorilor sunt cruciale pentru ca, pe viitor, statisticile referitoare la îmbolnăviri şi rate de supravieţuire să fie mai îmbucurătoare. În primul rând, rezultatele demonstrează că gradul de acces la îngrijiri medicale şi la tratament adecvat influenţează în mod cert şansele de supraviețuire.

Tehnicile de tratament şi diagnostic s-au îmbunătăţit în cazul copiilor cu leucemie începând din 1990. Însă nu peste tot în lume, în special din cauza resurselor insuficiente. „Este încă loc pentru mai bine în ceea ce priveşte managementul leucemiilor la copii în multe ţări. În unele state cu venituri limitate, chiar şi tratamentul de bază al leucemiei sau cel de control al durerii nu au fost disponibile până de curând. Abandonarea terapiei este, de asemenea, o temă de discuţie în multe situaţii, observă autorii celui de-al doilea studiu. Intervențiile care s-au dovedit de natură să îmbunătăţească rezultatele în terapia malignităţii în copilărie includ înscrierea în studii clinice, colaborarea internațională și conceperea unor ghiduri de tratament. Este posibil ca implementarea mai largă a acestor inițiative, împreună cu mobilizarea de resurse suplimentare, în special în țările mai sărace, să permită tratamente mai eficiente și reducerea inegalităților privind ratele de supravieţuire.

O altă problemă semnalată este lipsa informațiilor locale de înaltă calitate, ceea ce reclamă constituirea unor noi surse cu date mai precise. Pentru a obține date comparabile la nivel internațional este necesar ca procedura de înregistrare a cazurilor de cancer să fie mai bine sprijinită la toate nivelurile. Totodată, este esenţial ca datele din registre să cuprindă şi cauza decesului unui copil înregistrat cu o afecţiune malignă, pentru a discerne dacă acesta a încetat din viaţă din motive de malignitate, de management inadecvat al cazului sau din alte cauze.

Pe de altă parte, autorii primului studiu îşi exprimă speranţa că varietatea informațiilor furnizate va constitui o bază solidă pentru a evalua nevoile și a redefini prioritățile oncologiei pediatrice, în scopul asigurării unei vieţi sănătoase și promovării bunăstării pentru toate vârstele.

Bibliografie:

  1. Eva Steliarova, PhD; Murielle Colombet, MSc; Lynn A G Ries, MS; Florencia Moreno, PhD; Anastasia Dolya, MSc; Freddie Bray, PhD; Peter Hesseling, PhD; Hee Young Shin, PhD; Charles A Stiller, MSc; the IICC-3 contributors – International incidence of childhood cancer, 2001–10: a population-based regishtry study, 11 aprilie 2017, The Lancet Oncology.x
  2. Audrey Bonaventure, MD; Rhea Harewood, MSc; Charles A Stiller, MSc; Gemma Gatta, MD; Jacqueline Clavel, MD; Daniela C Stefan, MD; Helena Carreira, MSc; Devon Spika, MSc; Rafael Marcos-Gragera, PhD; Prof Rafael Peris-Bonet, PhD; Marion Piñeros, MD; Milena Sant, MD; Claudia E Kuehni, MD; Michael F G Murphy, MSc; Prof Michel P Coleman, FFPH; Claudia Allemani, PhD – Worldwide comparison of survival from childhood leukaemia for 1995–2009, by subtype, age, and sex (CONCORD-2): a population-based study of individual data for 89 828 children from 198 registries in 53 countries, 11 aprilie 2017, The Lancet Haematology.

Asistent de farmacie

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate