Tulburările de somn: clasificare

Dr. Teodora Trușcă,  Medic specialist medicină de familie,

Clinica Medicover Pipera București

 

Rezumat:

Tulburările de somn pot fi dissomnii sau parasomnii, mai frecvente fiind dissomniile – insomnia sau hipersomnia și tulburările determinate de ele în activitatea fiecărui individ. Insomnia reprezintă dificultatea de a adormi sau de a dormi bine noaptea (somn insuficient, scurt, de proastă calitate) și poate fi cauzată în principal de stres, afecțiuni medicale diverse, cum ar fi cele psihiatrice sau hormonale și administrarea de droguri sau medicamente. Hipersomnia este o stare de somnolență excesivă în timpul zilei, în condițiile unui somn nocturn suficient și calitativ, care poate fi cauzată de tulburări de ordin psihologic sau psihiatric, tumori cerebrale, unele cazuri de encefalite, hipertensiune intracraniană. Având în vedere că un adult are nevoie în medie de 7-9 ore de somn pe noapte, orice tulburare a acestei perioade care durează mai mult de 4 săptămâni și apare de cel puțin 3 ori/săptămână poate produce o alterare a activității individului respectiv pe toate planurile.

Cuvinte-cheie: insomnie, dissomnii, parasomnii

Abstract:

Sleep disorders are classified into dyssomnias and parasomnias, but the most frequent are dyssomnias – insomnia or hypersomnia and the serious disturbances caused by it in the activity of every individual. Insomnia represents the inability to go to sleep or to sleep well at night and it can be caused by stress, medical problems like psychiatric disorders, hormonal disorders or drugs. Hypersomnia is an excessive sleepiness during daytime, caused by mental disorders, brain tumors, some cases of encephalitis, intracranial hypertension. Knowing that an adult needs approximately 7 to 9 hours of sleep, any disturbance in that amount of time that lasts more than 4 weeks and appears more than 3 times/week can cause serious disorders in individual activities at home or at work.

Keywords: insomnia, dyssomnias, parasomnias

Somnul este starea fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea relativă și temporară a conştienței, inactivitate somatică, abolirea sau diminuarea sensibilității, încetinirea funcțiilor vegetative, relaxarea musculaturii și diminuarea funcțiilor secretorii. (L. Manula, A. Manula, M. Nicolau – „Dicționarul Medical al Limbii Române”, ed. VII, 1997). Conform unei alte definiții, somnul este o întrerupere periodică a stării de veghe și automat o întrerupere a sistemului reticulat activator ascendent (SRAA), ceea ce implică înlocuirea cu alte activități din structuri anatomice subiacente.

Conform studiilor, organismul unui adult tânăr are nevoie de aproximativ 7-9 ore de somn/noapte, dar există și variații de la regulă. Astfel, sunt persoane care au nevoie de 3-4 ore de somn/noapte – aşa numiții “short sleepers”, și persoane care au nevoie de 9-10 ore de somn – aşa numiții “long sleepers”. Pe lângă asta, se mai ține cont și de variațiile legate de vârstă, pornindu-se de la 16-18 ore de somn/zi la nou-născut și sugarul mic, la 9-10 ore pentru un adolescent și se poate ajunge la 4-5 ore de somn/noapte la un vârstnic.

Cercetările neurofiziologice au evidențiat 2 faze ale somnului:

  • faza lentă – NREM, în care tonusul muscular este ridicat, cu absența mișcărilor oculare, somnul „fără vise”;
  • faza de somn paradoxal – REM, în care tonusul muscular este scăzut, asociat cu mișcări rapide oculare, somnul „cu vise”.

Nesatisfacerea nevoii de somn pentru o perioadă mai lungă de timp, poate duce la afectarea întregului organism, substratul fiziologic fiind reprezentat de afectarea secreției hormonale, în special a cortizolului (hormonul stării de veghe) care are un nivel crescut în stres și a tulburării activității neuromediatorilor: serotonina, dopamina și noradrenalina.

Tulburările de somn pot fi clasificate în dissomnii sau parasomnii, mai frecvent întalnite fiind dissomniile, și anume insomnia și hipersomnia. Conform Asociației Americane de Psihiatrie (DSM IV), tulburările de somn de tip dissomnii se caracterizează printr-o alterare a calității, cantității sau ritmului normal al somnului.

Insomnia

Reprezintă dificultatea unei persoane de a adormi sau de a se trezi devreme, somnul fiind superficial, de scurtă durată. O altă definiție pentru insomnie menționează dificultatea de a iniția sau a menține somnul, somn neodihnitor pe o perioadă de cel puțin o lună și cu o frecvență de minimum 3 episoade/săptămână. Prevalența insomniei crește după vârsta de 10 ani, în special la sexul feminin și poate fi asociată cu alte tulburări organice sau psihice – cefalee, hiperestrogenie, tulburări depresive, obsesivo-fobice, nevroza isterică, schizofrenie, episoade maniacale etc.

Cauzele insomniei:

  • stresul;
  • fumatul;
  • excesul de cofeină, alcool și droguri;
  • administrarea de medicamente: beta-blocante, clonidină, teofilină, antidepresive, decongestionante, suplimente pe bază de plante.

Insomnia poate fi clasificată din punct de vedere etiologic în:

  • insomnie organică
  • insomnie non-organică
  • primară.

În cazul insomniilor organice sau non-organice, apariția lor este determinată de o perioadă de surmenaj sau neurastenie, de afecțiuni psihiatrice, așa cum am menționat anterior (tulburări depresive sau maniaco-depresive, fobice, nevroze etc.) sau de intoxicații cronice cu diverse substanțe (alcool, cofeină, droguri sau medicamente). Trebuie menționată și insomnia care apare în mod frecvent odată cu înaintarea în vârstă, deoarece vârstnicul are o nevoie de somn mai mică din punct de vedere fiziologic și intervin și patologiile asociate vârstei, reducerea efortului fizic sau psihic.

Altă formă de clasificare a insomniei, conform American Sleep Association:

  • insomnia acută – episod spontan, apărut de obicei pe fondul unui eveniment stresant. Se remite spontan, de obicei este unic în cadrul evenimentului respectiv, mai rar persistă, fără alte consecințe.
  • insomnia cronică – caracterizată prin apariția unor multiple episoade de dificultate în inițierea sau menținerea somnului;
  • insomnia comorbidă – apare asociată unei alte afecțiuni. Frecvent întâlnită în afecțiuni psihiatrice de tipul tulburărilor anxioase sau depresive sau în afecțiuni organice multiple (de exemplu dureri cronice de diverse cauze);
  • insomnia de adormire – caracterizată prin dificultatea de a iniția somnul la începutul noptii;
  • insomnie de menținere – dificultatea de a menține somnul. În acest caz persoanele afectate se trezesc în cursul nopții și au dificultăți în a adormi din nou;
  • insomnia idiopatică – mai rară cu debut în copilărie și continuată în cursul adolescenței și la vârsta adultă. Nu este urmarea altor afecțiuni organice, psihiatrice, a unor evenimente stresante sau utilizării de medicamente, droguri etc.

Într-o altă variantă, conform clasificării internaționale a tulburărilor de somn, sunt trei forme de insomnie:

  • Insomnie ușoară – caracterizată prin acuze de somn insuficient pe parcursul nopții, cu senzație de oboseală ulterior. Poate fi însoțită de simptome ca iritabilitate, anxietate, astenie diurnă, somnolență, dar de intensitate mică și nu afectează activitatea zilnică a individului.
  • Insomnie moderată – caracterizată prin acuze de somn insuficient pe parcursul nopții, cu senzație de oboseală ulterior. Este întotdeauna însoțită de simptome ca iritabilitatea, anxietate, astenia diurnă, somnolența de intensitate medie. Afectează, de obicei, activitatea fizică, socio-profesională a individului.
  • Insomnie severă – caracterizată prin acuze de somn insuficient pe parcursul nopții, cu senzație de oboseală ulterior. Este însoțită de simptomele descrise mai sus cu intensitate mare. Acest tip de insomnie impactează sever viața socială, profesională și personală a individului pe termen lung.

Cuvinte-cheie: , , ,