Diabetul zaharat ca factor de risc cardiovasc

Anomaliile in secretia de insulina la aportul de carbohidrati sunt incluse printre factorii determinanti ai riscului cardiovascular inalt, de aceea interventia medicala asupra unui pacient diagnosticat cu diabet zaharat ar trebui sa vizeze nu numai valorile glicemice, dar si alti factori de risc, precum hipertensiunea arteriala, obezitatea, dislipidemia etc. Dat fiind faptul ca pacientii diabetici au un risc crescut de evenimente cardiovasculare, interventia profilactica are un grad inalt de eficienta.

Cuvinte-cheie: factori de risc cardiovascular, diabet zaharat.

Diabetul zaharat s-a dovedit a fi unul dintre cei mai importanti factori modificabili de risc cardiovascular, data fiind existenta unei asocieri statistice stranse intre prezenta unei tulburari metabolice si boala cardiovasculara. Diabetul ocupa o pozitie atat de importanta printre factorii de risc, incat este considerat a fi un echivalent al bolii cardiovasculare instalate. Riscul unui pacient diabetic este la fel de mare ca si acela al unui individ care a suferit deja un infarct miocardic acut, dupa cum s-a aratat in cateva studii. Diabetul zaharat este un statut determinat de deficienta absoluta sau (in cel mai frecvent caz) relativa a hormonului insulina, statut definit prin anomalii ale glicemiei a jeun si/sau postprandiale si frecvent asociat cu afectari la nivelul ochiului, rinichiului, sistemului nervos, precum si la nivelul sistemului cardio-circulator. Tulburarile circulatorii asociate cu diabetul includ boala coronariana, accidentul vascular cerebral, boala arteriala periferica, cardiomiopatia si insuficienta cardiaca congestiva. In general, diabetul zaharat determina moartea precoce prin boala cardiovasculara. Un pacient este diagnosticat cu diabet intr-una dintre urmatoarele trei circumstante:

nivelul seric al glucozei a jeun mai mare de 126 mg/dl; o valoare glicemica mai mare de 200 mg/dl masurata la doua ore dupa ingestia a 75 g glucoza (testul de toleranta la glucoza);o valoare glicemica ocazionala mai mare de 200 mg/dl la un pacient cu simptome inalt sugestive pentru diabet netratat, cum ar fi scadere in greutate in ciuda apetitului crescut, eliminare crescuta de urina si sete.Prevalenta diabetului zaharat a atins proportii epidemice in toata lumea, numarul adultilor afectati de aceasta boala fiind preconizat sa se dubleze pana in anul 2025, urmand a atinge o valoare de pana la 300 milioane, fenomen inrudit cu cresterea prevalentei obezitatii. Impactul enorm pe care diabetul zaharat il are asupra sistemelor de sanatate din intreaga lume este determinat de prevalenta crescuta a bolii coronariene, precum si de pro-babilitatea crescuta a pacientilor de a muri din cauza unui eveniment cardiovascular, comparativ cu indivizii non-diabetici. Populatia diabetica are un risc de boala coronariana de 1,5 ori mai mare decat cea nediabetica. Riscul aditional este mai evident la populatia feminina, dupa cum rezulta din studiul Framingham.

Odata ce un pacient a fost diagnosticat cu diabet, trebuie urmata o secventa de pasi pentru a scadea riscul cardiovascular pe de o parte, si pentru a preveni dezvoltarea ulterioara a altor complicatii specifice asociate diabetului, pe de alta parte. Tratamentul individului diabetic include modificari de dieta si stil de viata (pro-babil interventia princeps in acest caz), impreuna cu interventia medicamentoasa folosita pentru scaderea valorilor glicemice.

In ceea ce priveste modificarile de dieta si stil de viata, trebuie mentionat ca o dieta bogata in carbohidrati (peste 50% din totalul caloriilor), saraca in colesterol si grasimi saturate, bogata in fibre si continand cantitati mici de alcool, precum si exercitiul fizic frecvent promoveaza scaderea in greutate, controlul glicemic si al profilului lipidic, precum si sanatatea in general si starea de bine a persoanei diabetice.

Pe langa modificarile mentionate, medicii pot instaura tratamentul medicamentos utilizand diverse categorii de medicamente, printre care si insulina exogena.

Testul cel mai frecvent folosit pentru definirea controlului glicemic este hemoglobina glicozilata, un parametru de laborator corelat cu glicemia medie pe o perioada de aproximativ 3 luni. Se considera ca un pacient are un control glicemic bun atunci cand valoarea testului mentionat este mai mica de 7% (o persoana fara diabet avand valoarea hemoglobinei glicozilate mai mica de 6%).

In concluzie, este de o importanta capitala interventia si asupra celorlalti factori de risc cardiovascular, ceea ce inseamna ca nu trebuie precupetit nici un efort pentru a obtine valori ale tensiunii arteriale mai mici de 130/80 mmHg, pentru a trata dislipidemia, obezitatea, pentru a asigura un aport cronic al unei doze mici de aspirina, precum si alte interventii cardiovasculare, dupa caz.

Dr. Dan Spataru, medic primar cardiolog,
Spitalul „Coltea”, Bucuresti

Cuvinte-cheie: ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.