O abordare a insuficientei cardiace

Dr. Dan Spataru, medic primar cardiolog, Spitalul „Coltea”, Bucuresti

Rezumat:
Diversele boli cardiace, structurale sau functionale, pot in cele din urma sa conduca la insuficienta cardiaca, conditie caracterizata prin intoleranta la efort, acumulare lichidiana la nivelul corpului si speranta redusa de viata. In ciuda diferitelor tratamente propuse pentru a controla progresia bolii si dezvoltarea complicatiilor, insuficienta cardiaca ramane un determinant major al morbiditatii si mortalitatii in intreaga lume.

Cuvinte-cheie: insuficienta cardiaca, simptome, betablocante, digitala, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Insuficienta cardiaca congestiva, sau pe scurt insuficienta cardiaca, este o conditie determinata de orice boala cardiaca structurala sau functionala, care afecteaza capacitatea inimii de a se umple sau de a pompa o cantitate suficienta de sange la nivelul corpului.

Insuficienta cardiaca poate fi determinata de ingustarea arterelor care aprovizioneaza cu sange muschiul cardiac, de infarctul miocardic cu aparitia tesutului cicatricial ce interfera cu efortul normal al muschiului cardiac, de hipertensiunea arteriala, de boala cardiaca valvulara, de boala cardiaca congenitala si de catre infectia valvelor sau a muschiului cardiac – endocardita sau miocardita. Exista, de asemenea, factori care contribuie la dezvoltarea insuficientei cardiace: fumatul, varsta, lipsa exercitiului fizic, diabetul zaharat sau obezitatea.

Indiferent de cauza specifica, odata instalata, insuficienta cardiaca este o boala progresiva care se agraveaza cu timpul, si in cele din urma duce la deces; de aceea, tratamentul conditiei declansatoare trebuie sa fie unul agresiv. Insuficienta cardiaca congestiva poate afecta multe organe ale corpului – de exemplu, datorita slabirii muschiului cardiac, inima nu mai este capabila sa furnizeze suficient sange catre rinichi, care, in consecinta, isi pierd abi-litatea fiziologica de a excreta sarea (sodiu) si apa. Functia renala diminuata determina retentia suplimentara de apa si sare la nivelul corpului. Plamanii pot de asemenea sa se incarce lichidian (edem pulmonar), scazand capacitatea de efort a pacientului. Retentia lichidiana poate aparea si la nivelul ficatului, afectand capacitatea acestuia de a produce proteinele esentiale si de a epura organismul de toxi-ne. Intestinul poate deveni mai putin eficient in absorbtia de nutrienti sau medicamente. De-a lungul timpului, insuficienta cardiaca netratata va afecta, probabil, toate organele.

Simptomele insuficientei cardiace includ dispneea (greutatea in respiratie), ortopneea (dispnee care se accentueaza in clinostatism), oboseala si dispnee paroxistica nocturna (apare la minute sau ore dupa asezarea in clinostatism), tuse nocturna, edeme periferice (marirea de volum a membrelor inferioare), ascita (acumularea de fluid in cavitatea abdominala).
In ceea ce priveste tratamentul insuficientei cardiace, principalele obiective sunt: tratamentul etiologic (cand se descopera o cauza specifica a insuficientei cardiace, aceasta trebuie tratata sau, daca este posibil, corectata), ameliorarea simptomelor (imbunatatirea capacitatii de efort, reducerea edemelor, prevenirea invaliditatii), prelungirea supravietuirii (prin utilizarea de medicamente dovedite in acest sens, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau betablocantele), si tratamentul afectiunilor si complicatiilor asociate.

Pentru a atinge obiectivele mentionate, medicul va instaura modificari dietetice si ale stilului de viata, terapie medicamentoasa si proceduri interventionale si chirurgicale, acolo unde este necesar. Modificarile dietetice si ale stilului de viata includ restrictia consumului de fluide si sare, masurarea zilnica a greutatii, abandonarea fumatului si reducerea consumului de alcool.
Medicamentele folosite in tratamentul insuficientei cardiace sunt: inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, betablocantele, digitala, diureticele si vasodilatatoarele. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei si vasodilatatoarele scad presiunea sangvina, dilata vasele de sange si scad rezistenta vasculara; aceasta permite sangelui sa curga cu mai multa usurinta si face ca munca inimii sa devina mai usoara si mai eficienta. Prin scaderea frecventei cardiace si a presiunii sangvine, betablocantele pot imbunatati functia de pompa a ventriculului stang. Digitala creste capacitatea de contractie a inimii, in timp ce diureticele determina eliminarea excesului de sare si apa, impiedicand acumularea de fluide la nivelul plamanilor si marirea de volum a membrelor inferioare.

Pacientii suferind de insuficienta cardiaca severa se pot constitui in candidati pentru pompa cardiaca mecanica – un dispozitiv special plasat in interiorul corpului si utilizat pentru pomparea sangelui, terapie folosita ca solutie temporara in vederea realizarii transplantului cardiac – interventie chirurgicala de inlocuire a unei inimi insuficiente cu una sanatoasa, de la un donator recent decedat. Aceste proceduri sunt indicate atunci cand celelalte terapii mentionate nu mai sunt eficiente in controlul simptomelor.
Imbatranirea generala a populatiei se constituie intr-o povara asupra sistemelor de sanatate din intreaga lume prin prevalenta crescuta a insuficientei cardiace, care a luat proportii epidemice. Medicina preventiva trebuie sa joace un rol important in gestionarea acestei probleme de sanatate publica.

Cuvinte-cheie:

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate