Antihistaminicele H1 și utilizarea lor în terapia afecțiunilor alergice

Dr. Farm. Anca Zanfirescu,

Șef Lucrări, Catedra de Farmacologie și Farmacie Clinică, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

 

Rezumat:

Antihistaminicele H1 sunt agenți terapeutici care, prin antagonizarea efectului histaminei eliberate în reacțiile alergice de tip imediat pot ameliora simptomatologia acestora. Primii reprezentanți ai acestei clase se caracterizează printr-o lipofilie ridicată, care le permite traversarea cu ușurință a barierei hematoencefalice și perturbarea transmisiei histaminergice la nivel central. În plus, selectivitatea lor este redusă, blocând și alți receptori (alfa adrenergici, muscarinici, serotoninergici). De aceea, prezintă o serie de reacții adverse precum sedare intensă, tulburări de vedere, uscăciunea gurii, amețeli etc. Reprezentanții moderni realizează concentrații centrale minime, fiind substrat pentru glicoproteina P, pompa de eflux exprimată la nivelul barierei hematoencefalice. Totodată, ei prezintă selectivitate ridicată pentru receptorii histaminergici H1 și o eficacitate superioară.

Cuvinte-cheie: antihistaminice H1, glicoproteină P, receptori histaminergici

Abstract:
H1 antihistamines are therapeutic agents that, by antagonizing the effect of histamine released in immediate-type allergic reactions can improve the symptomatology. The first representatives of this class are characterized by a high lipophilia, which allows them to easily cross the blood-brain barrier and disrupt central histaminergic transmission. In addition, their selectivity is reduced, blocking other receptors (adrenergic, muscarinic, serotoninergic alpha). This is why a number of side effects such as intense sedation, visual disturbances, dry mouth, dizziness can appear. Modern representatives achieve minimal central concentrations, being substrate for glycoprotein P, the efflux pump expressed in the blood-brain barrier. At the same time, they have high selectivity for histamine H1 receptors and superior efficacy.

Keywords: H1 antihistamine, glycoprotein P, histaminergic receptors

Introducere [1]

Antihistaminicele H1 sunt agenți terapeutici larg utilizați pentru ameliorarea simptomatologiei unor afecţiuni alergice acute sau cronice. Acestea sunt antagoniști necompetitivi ai receptorilor H1 ai histaminei (se leagă de un alt situs față de histamină, determinând modificarea conformațională a receptorului astfel încât nu mai poate lega mediatorul endogen). Histamina joacă un rol crucial în reacțiile alergice de tip imediat. Expunerea secundară la un alergen determină degranularea celulelor mastocitare cu eliberare de histamină. Efectele sale biologice caracteristice reacțiilor alergice sunt mediate prin receptorii H1 (bronhoconstricție, vasodilatație cu creșterea permeabilității endoteliale, prurit, etc). Prin alți receptori periferici, histamina interferează cu activitatea sistemului digestiv și a sistemului cardiovascular. De asemenea, ea este un neuromediator important, creierul uman conținând aproximativ 64.000 de neuroni producători de histamină. Activarea receptorilor H1 în diverse părți ale creierului determină modificări în ritmul circadian, cu favorizarea stării de veghe, favorizează învățarea și memoria și este implicată în reglarea echilibrului hidric, suprimarea hrănirii, controlul temperaturii corporale, controlul sistemului cardiovascular și medierea eliberării declanșate de stres a hormonului adrenocorticotropic (ACTH) și B-endorfinei din glanda pituitară.

Indicații terapeutice. Particularități farmacocinetice [2-13]

Antihistaminicile H1 sunt indicate ca terapie simptomatică a alergiilor acute sau cronice, manifestate prin procese exsudative: rinite, conjunctivite, urticarie, prurit, angioedem, dermatoze alergice şi pruriginoase, dermografism, boala serului, edem Quincke, febra fânului, alergii postmedicamentoase sau alergii la unele alimente. Altele pot fi utilizate în combaterea vomei de diferite etiologii și a răului de mișcare, după cum se poate observa în tabelul 1.

Se disting două categorii de antihistaminice H1: clasice (generația I, „de noapte”) și moderne (generația II, „de zi”), care diferă, în special, prin capacitatea substanțelor de a traversa bariera hematoencefalică (astfel generația I induce somnolență mai intensă decât generația II) și prin selectivitatea lor față de receptori.

Tabel 1. Antihistaminice H1 cu administrare orală autorizate de punere pe piață în România.

   Generație

      Substanță

  Latență (ore)

Doză (administrare orală – adulți și copii peste 12 ani)

I

Difenhidramină

 

2

Tulburări de somn:

50 mg/zi cu 30 de minute înainte de culcare

Prevenirea și tratarea răului de mișcare: 50-100 mg x 3-4/zi.

Clorfeniramină

3

4 mg x 4-6/zi max. 24 mg/zi.

Prometazină

0,3 (pt. efectul antiemetic)

Adulți și copii peste 2 ani:

-antihistaminic: 6,25-12,5 mg x 3/zi

-antiemetic: 12,5-25 mg x 4/zi (adulți), 1 mg/kg x 4/zi (copii). În rău de mișcare: 25 x 2/zi, prima doză luată cu 30-60 minute înainte de călătorie și repetată după 12 ore.

 Meclozină

 1

Rău de mişcare: 30-60 mg/zi.

 Ciproheptadină*

 –

Copii 2-6 ani: 1,3-2 mg x 3 /zi max. 12 mg

Copii 7-14 ani: 2-4 mg x 3/zi

Adulți: 4 mg x 3/zi, max. 20 mg/zi

 Clemastină

 2

1 mg x 2/zi

II

Ketotifen**

1-2 mg x 2/zi

Fexofenadină

2

120 mg/zi

Desloratadină

2

5 mg/zi

Loratadină

3

10 mg/zi

Rupatadină

2

10 mg/zi

Cetirizină

1

Copii  6-12 ani: 5 mg x 2/zi.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: 10 mg/zi.

Levocetirizină

1

5 mg/zi

Bilastină

1

 

20 mg/zi

 

*Antihistaminic, antiserotoninic, simpatolitic

**Mecanism indirect: inhibă degranularea mastocitelor

Cetirizina și levocetirizina nu sunt metabolizate și sunt excretate în principal ca atare în urină. Desloratadina este metabolizată intens la nivel hepatic. Deși aceasta poate favoriza teoretic apariția de interacțiuni medicament-medicament, nu au fost raportate interacțiuni semnificative. Feoxfenadina este metabolizată minim, eliminându-se  ca atare la nivel digestiv după secreția sa activă la nivel intestinal. Acest fenomen poate fi inhibat de inhibitori enzimatici (eritromicină, sunătoare sau sucul de gref). Aceștia pot determina creșterea concentrației plasmatice de fexofenadină dar nu au fost raportate efecte adverse semnificative.

Cuvinte-cheie: , , ,