Interviu conf. univ. dr. Gabriela Udrea

Pune mare preț pe relația medic-pacient, abordează fiecare caz în parte cu răbdare, se dedică întru totul profesiei alese și are un parcurs profesional remarcabil. Dr. Gabriela Udrea este medic primar medicină internă, medic primar reumatolog, doctor în științe medicale și își desfășoară activitatea în cadrul Clinicii de Medicină Internă și Reumatologie a Spitalului Clinic Dr. I. Cantacuzino. Nu doar că tratează pacienții, dar îi susține din punct de vedere moral pe lungul drum pe care-l au de urmat, mai ales că bolile reumatologice afectează calitatea vieții, moment în care depresia își poate face simțită prezența cu ușurință. În plus, este și conferențiar universitar în cadrul UMF „Carol Davila” București, și încearcă de fiecare dată să le insufle studenților săi pasiunea pentru medicină, să-i provoace să iasă din teorie și să-i ducă în practica clinică reală cu cazuri și situații care le permit să-și exprime părerile.

GALENUS: Ce v-a determinat ca, dintre toate ramurile medicinei,
să alegeți medicina internă și reumatologia?

Foarte bună întrebarea. Nu a fost de fapt o alegere și aș vrea să explic. Dorința mea era să fac ATI. Există în mine ceva ce ținea de rezolvarea urgențelor, de a avea putere și control în acele situații care fac diferența între viață și moarte. Trecusem prin facultatea de medicină cu un model mental – cel al lui Nick Gorlin din romanul „Spitalul municipal” de Barbara Harrison. Era în mine nevoia de a ajuta omul „bolnav pe dinăuntru”- organele interne. Cu timpul, în locul unde m-am format, s-a dezvoltat foarte puternic specialitatea de reumatologie și atunci, probabil dintr-o nevoie interioară, m-am lăsat purtată de val. Acum, privind retrospectiv, mă gândesc că reumatologia ca specialitate mi-a adus mult mai multă suplețe, mobilitate,  siguranță în ceea ce înseamnă coloana mea vertebrală, în încercarea de a-i vindeca pe ceilalți de blocaje vertebrale și articulare. Am învățat câte ceva despre mine de la fiecare pacient.

Cum arată parcursul dumneavoastră profesional?

Dacă m-ați fi întrebat acum câțiva ani acest lucru probabil aș fi răspuns că nu are nimic special pentru că una dintre credințele cu care am fost crescută a fost aceea că „lauda de sine nu miroase a bine”. Nu știu dacă ați observat, dar se pare că în folclorul românesc tot ce este legat de stima de sine este periculos și aduce pagubă. Întorcându-mă la întrebarea dumneavoastră și privind în urmă pot spune că totul a avut un sens. A fost greu. A fost multă muncă. A fost unul firesc, în așa fel încât să cresc și să mă împlinesc ca OM în primul rând. Am fost deschisă și am parcurs toate etapele: studentă fiind am lucrat ca asistentă medicală, apoi medic, preparator, asistent universitar, șef de lucrări și conferențiar universitar. Pentru o vreme scurtă am fost director de cercetare și director medical. Am fost multă vreme mânată de dorința de schimbare pentru că am lucrat câteva luni în Olanda și mi-am luat notițe. Mult mai târziu am învățat despre rezistența la schimbare, despre faptul că schimbările vin atunci când oamenii sunt pregătiți să se schimbe sau să schimbe ceva în jurul lor.

Care sunt afecțiunile cu care vă confruntați cel mai des în ceea ce privește cazuistica?

De la începutul formării mele ca specialist în reumatologie am fost preocupată de spondilartrite, acele afecțiuni care anchilozează coloana și articulațiile la adolescenți și adulții tineri. Mi-am făcut teza de doctorat în acest domeniu. Am validat în urmă cu 18 ani versiunea românească a indicatorului de activitate a bolii și a funcției pentru spondilita anchilozantă – care pot fi descărcate și utilizate de oricare reumatolog de pe site-ul ASAS, am studiat profilul pacientului român cu spondilita anchilozantă, date care la acea vreme au fost utilizate pentru susținerea introducerii terapiei biologice pentru acești pacienți. În ultimii ani, lucrez mult și cu pacienții cu fibromialgie, cu somatizări musculoscheletale și fac asta ca urmare a cunoașterii dobândite în formarea de psihoterapie. Pot să ascult cu răbdare. Pot să înțeleg ce experimentează acești oameni fără să mă simt iritată și sa ofer suport în așa fel încât pacientul să urmeze parcursul terapeutic complex. Guta ca afecțiune reumatologică și metabolică face parte de asemenea din preocupările mele. Evident că tratez orice afecțiune reumatologică și nu spun nu niciunui caz fără diagnostic, plimbat din reumatolog în reumatolog, situație care mă provoacă, mă scoate din zona de confort, mă pune sa citesc, să întreb, să mă sfătuiesc și îmi oferă cea mai mare satisfacție atunci când îi dau de cap.

Puneți foarte mult preț pe relația medic-pacient, iar acest aspect este unul deosebit de important. Le este greu pacienților să-și accepte boala?

Da! Pun mare preț pe relația interumană în general pentru că, în esență, cam despre asta este viața. Când vine vorba despre relația medic-pacient lucrurile sunt mult mai sensibile. Este nevoie să aduci echilibru, încredere și respect în relație. M-ați întrebat dacă le este greu pacienților să-și accepte boala… toți avem această problemă. Nu o conștientizăm, dar trecem în mod obligatoriu prin niște etape, așa-zisele etape ale suferinței: negarea (nu, nu mi se întâmplă mie…), revolta (de ce mi se întâmplă mie asta…), negocierea (eu o să fac asta și tu o să faci asta…), tristețea, depresia (s-a întâmplat cu adevărat! chiar sunt bolnav…) și în final acceptarea, dar nu și renunțarea (asta e ce s-a întâmplat, ce fac acum?, cum merg mai departe?). De aceea, este importantă relația bună medic-pacient, astfel încât acesta din urmă să fie susținut și să nu cadă în depresie, care este cauza celor mai multor cronicizari.

Ce arată statisticile din punct de vedere al bolilor reumatice?

Suferința musculoscheletală afecteaza fiecare persoană pe parcursul vieții. Nimeni nu scapă fără o durere de coloană sau de o articulație până la sfârșitul vieții. Practic, bolile reumatice reprezintă al doilea mare contribuitor de invaliditate peste tot în lume, durerea de spate fiind primul dintre aceștia. Practic una din trei persoane trăiește cu o afecțiune reumatică cauzatoare de durere și una din cinci cu o afecțiune cauzatoare de invaliditate. Multe dintre afecțiunile musculoscheletale sunt asociate cu o serie de factori de risc comuni precum: obezitatea, sedentarismul, fumatul, alimentația inadecvată, stresul.

Când ne gândim la bolile reumatice, ne gândim, de obicei, la seniori, însă acestea pot afecta atât tinerii cât și copiii. Despre ce afecțiuni vorbim în ceea ce privește aceste două categorii de pacienți?

Afecțiunile reumatice la copiii sunt diagnosticate și tratate acum de medici pediatri cu supraspecializare în reumatologie și acestea sunt: artrita idiopatică juvenilă, dermatomiozita juvenilă, lupusul eritematos sistemic, vasculite și imunodeficiențe primare. La tineri întâlnim frecvent spondilartrite, sindroame autoinflamatorii, sarcoidoza, durerea lombară, sindroame dureroase musculoscheletale regionele, fibromialgia și sindromul de oboseală cronică, bolile de țesut conjunctiv. Cât despre seniori, în prim plan este artroza, apoi osteoporoza, artropatiile microcristaline (guta, pseudoguta), manifestările reumatice din alte boli sistemice și, mai rar, bolile de țesut conjunctiv.

Cuvinte-cheie: , , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate