Interviu dr. Cătălin Belinski

De aproximativ patru ani, sunteți președinte al Asociației pentru Medicina Sexualității din România. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această calitate?

Așa este, sunt președinte AMSR din 2014. A fost urmarea firească a activității mele din cadrul Asociației odată cu retragerea președintelui fondator și conform acestor schimbări firești anul acesta mă voi retrage din această funcție, urmând să alegem un alt președinte pentru viitorii patru ani la Conferința Națională din octombrie.

De ce credeți că pacienții cu disfuncții sexuale ezită să se adreseze unui specialist?

Perioada medie de adresare către medic de la debutul simptomatologiei sexuale este de doi ani. Pacienții se adresează cu greu medicului pentru că nu au o educație medicală minimă, pentru că le e rușine sau frică. Nici medicii nu primesc cu brațele deschise acești pacienți. Consultația de medicina sexualității presupune timp disponibil, un mediu propice și un medic pregătit. Eu consider că aceste consultații trebuie efectuate în mediu privat. În spital lipsește de cele mai multe ori spațiul adecvat unor lungi discuții anamnestice și mai ales timpul necesar.

Se știe care este prevalența disfuncțiilor sexuale în România? Există diferențe față de ce se întâmplă în alte țări?

Prevalența disfuncțiilor sexuale este comparabilă cu a celorlalte state europene: crește odată cu vârstă și ajunge la 25% la bărbații de peste 45 de ani. Bineînțeles, există forme ușoare, medii sau severe de disfuncție sexuală, riscul crescând cu vârsta și patologia asociată, atât din punct de vedere al aspectului direct al bolilor asociate, cât și al efectelor medicației pentru diferite afecțiuni.

Ce măsuri ați propune pentru îmbunătățirea abordării acestor probleme?

Îmbunătățirea pregătirii tinerilor medici și educația medicală a pacienților sunt principalele căi de urmat, în opinia mea.

„Sănătatea sexuală exprimă de cele mai multe ori starea generală de sănătate a organismului. Disfuncțiile sexuale pot fi primul semn de boală cardiovasculară. Disfuncțiile sexuale se asociază cu boli grave, dar tratabile cum ar fi HTA, dislipidemia, boala coronariană, diabetul zaharat, depresia, afecțiunile oncologice, complicațiile postchirurgicale sau postradioterapie. De asemenea, substratul afectării sexuale poate fi psihologic.”

V-a tentat perspectiva plecării din România pentru a profesa în altă țară?

Cred că orice medic din România s-a gândit măcar o dată la asta. Niciodată nu mi-am dorit serios să plec definitiv din țară. Plec des la cursuri de specializare sau conferințe în străinătate, educația medicală continuă fiind un aspect important în meseria noastră.

Ce v-a motivat să rămâneți?

Cred că urologia românească este la nivelul celei europene, putem să ne mândrim cu realizările și nivelul nostru de pregătire. Dacă asta se completează cu entuziasm și dorința de a construi, putem face multe lucruri bune și la noi acasă.

Azi, dacă ați fi proaspăt absolvent de liceu, ați mai alege medicină, urologia și România?

Cu siguranță nu aș schimba nimic din alegerile mele.

Ce i-ați spune unui student la medicină aflat la început de drum? Ce sfaturi ați avea pentru el?

Să învețe, să fie serios, să-și clădească încet, dar sigur cariera, cu pași mici, dar hotărâți. Să-și urmeze mentorii și să încerce să-i depășească. Să înțeleagă de la început că în medicina de performanță nu există scurtături. Și să nu-i fie frică să viseze!

Cuvinte-cheie: , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate