Interviu Dr. Georgiana Tache

Medic primar în Medicină Fizică și de Reabilitare (MFR) și vicepreședinte al Societății Române de Reabilitare Medicală, Dr. Georgiana Tache este coordonatorul șef al Laboratorului de Medicină Fizică și Reabilitare Medicală din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București, recunoscut ca centru de referință în această specialitate, cu dotări de ultimă generație. Este și medic colaborator al clinicilor Centrokinetic, un alt etalon al excelenței în Ortopedie și Recuperare Medicală. 

De aproape 40 de ani, Dr. Georgiana Tache a ales, cu empatie și profesionalism, să fie în slujba promovării stării de sănătate. Și-a dedicat cariera pacienților aflați în condiții dizabilitante și a transformat dorința de a le îmbunătăți calitatea vieții în scopul de a găsi cele mai bune soluții recuperatorii. Mereu la curent cu noutățile, Dr. Georgiana Tache face radiografia ultimilor ani care au schimbat fața lumii medicale și nu numai, cu accent pe impactul asupra specialistului MFR și provocările cu care acesta se poate confrunta.

Galenus: Au trecut câțiva ani de la ultima noastră întâlnire (interviul din 2021), o perioadă cu multe provocări. Cum arată acum lumea medicală?

Este o întrebare interesantă și binevenită. De ce spun asta? Pentru că lumea medicală a cunoscut numeroase schimbări de paradigme și viziuni în ultimii ani, aș spune chiar semnificative, care au avut oarecum drept punct de plecare pandemia de COVID-19 și care au fost influențate în principal de progresele tehnologice. Detaliez câteva aspecte relevante cu privire la realitatea actuală, valorile, obiectivele și cadrul conceptual schimbat. Sistemele de sănătate s-au îmbunătățit și adaptat spre a face față unor situații neașteptate. Altfel spus, s-au consolidat și modernizat infrastructurile medicale pentru a face față situațiilor de urgență. Pe de altă parte, telemedicina a devenit o componentă esențială a actului medical, facilitând accesul la servicii medicale de la distanță, astfel permițând îngrijirea medicală pentru pacienții din zone izolate sau cu acces limitat la specialiști. Telemedicina include atât diagnosticarea la distanță, cât și comunicarea cu alte centre medicale, facilitând astfel posibilitatea de a obține o a doua opinie.

Medicina se orientează astăzi spre terapii avansate, ce includ terapii genice – care utilizează genele și informația pe care ele o poartă pentru a trata o boală genetică sau pentru a modifica un comportament celular, imunoterapie și alte tratamente inovatoare care vizează vindecarea sau gestionarea eficientă a bolilor cronice și a cancerului. Toate aceste inovații au potențialul de a transforma modul în care medicina este practicată, oferind soluții mai rapide, mai eficiente și mai accesibile pentru pacienți. Totodată, în domeniul terapiei există tendința utilizării unor ingrediente naturale și extracte de plante care susțin combaterea virusurilor și întărirea sistemului imunitar în lupta cu virozele. Beneficiile utilizării acestora, demonstrate științific, pot veni în completarea terapiilor alopate.

În domeniul inovațiilor tehnologice, ne referim astăzi la progresele științifice și tehnologice care eficientizează diagnosticarea, tratamentul și prevenirea bolilor. Inteligența artificială (IA) și analiza bazelor mari de date sunt utilizate în diagnosticarea mai precisă și stabilirea unei terapii personalizate sau pentru a putea previziona legătura dintre un anumit comportament și dezvoltarea unei anumite boli. Vorbim despre algoritmii de IA ce pot ajuta la analiza imaginilor medicale (cum ar fi cele de la ecografii, examene RMN) pentru a detecta mai rapid și mai precis leziuni sau malformații. Cu ajutorul IA se pot ghida acele de biopsie sau se pot administra alte terapii cu mare precizie.

Ce ne puteți spune despre terapia robotizată în recuperarea medicală?

Utilizarea roboților, nu doar în cadrul specialităților chirurgicale (chirurgie asistată de roboți) a devenit o abordare comună, frecvent întâlnită în cadrul spitalelor atât de stat, cât și din sectorul privat. Roboții se regăsesc inclusiv în domeniul reabilitării medicale. Aici avem de-a face cu dispozitive robotizate care asistă mișcarea și efortul pacientului sau oferă patternuri de mișcare de urmat, ori vorbim de imersia în realitatea virtuală. Dispozitivele inteligente permit personalului medical să comunice vocal cu colegii, fără să fie nevoie să se folosească telefoanele sau alte echipamente, îmbunătățind astfel eficiența actului medical și igiena în mediile spitalicești. Se poate identifica, evalua și/sau gestiona timpul petrecut într-o anumită manoperă sau procedură pentru eficientizarea activității medicale în ansamblul său. La fel de importantă este și sănătatea personalului medical, cu focus nu doar pe cea fizică, dar și pe sănătatea mintală. Conștientizarea acestei nevoi și resursele dedicate sănătății mintale au crescut, iar serviciile de suport sunt mai accesibile și mai integrate în sistemele de îngrijire.

Nu în ultimul rand, în centrul atenției se regăsește astăzi medicina personalizată, centrată pe pacient și pe nevoile lui reale. Terapia personalizată devine bazată pe genetică și biomarkeri, este tot mai frecvent adusă în discuție, permițând tratamente adaptate nevoilor fiecărui pacient. Eficiența actului medical și confortul pacientului devin prioritatea numărul 1.

Prevenția îmbolnăvirii și importanța susținerii sănătății publice, prin politici adecvate de sănătate, reprezintă provocări persistente. Problemele legate de accesul egal la servicii, rezistența la antibiotice și gestionarea bolilor cronice continuă să fie priorități pentru sistemele de sănătate. Așadar, lumea medicală este mai digitalizată, mai inovatoare și mai pregătită să răspundă din ce în ce mai eficient provocărilor actuale, dar și conștientă de importanța prevenirii îmbolnăvirilor și a menținerii stării de sănătate a populației.

Cum sună definiția specialității dumneavoastră?

Păstrând o notă optimistă, aș putea răspunde că specialitatea Medicină Fizică și de Reabilitare (MFR) sună bine. Bineînțeles, depinde și de cel care ascultă și de modul în care recepționează mesajul. MFR este o specialitate clinico-terapeutică, ce presupune abord interdisciplinar cu celelalte specialități. Mai exact, ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatrie-gerontologia, cardiologia și chirurgia cardiovasculară, chirurgia cardiotoracică, pneumologia, medicina dentară, medicina muncii și ergonomia locului de muncă, urologia, chirurgia plastică și reparatorie, specialitatea diabet, boli de nutriție și metabolism, dar fără a ne limita doar la cele enumerate. Specialitatea MFR se bazează pe examenul obiectiv fizic (local și general) și pe aprecierea valorilor unor bilanțuri clinico-funcționale și ale altor măsurători, care apreciază structurile și funcțiile organismului și fac evaluarea funcționării – dizabilității, stabilind activitățile și participarea pacientului, cât și prezența/ influența factorilor contextuali. Toate acestea, presupun utilizarea anumitor instrumente diagnostice, precum: examenul clinic, testarea clinică musculo-articulară, evaluarea globală (aprecirea desfășurării activităților vieții zilnice – ADL), evaluarea alinierii și posturii corecte a corpului (analiza posturală) și evaluarea mersului (podometria, analiza mersului, aprecierea și înregistrarea mișcărilor coloanei vertebrale, mobilizarea articulațiilor periferice la nivelul membrelor), su altele. Toate acestea au în vedere obținerea unor valori actuale, a unor date, informații. Datele sunt consemnate spre a se realiza analiza și evaluarea, prin comparație, a rezultatelor. Întreaga activitate permite elaborarea unor programe standardizate de întreținere/ recuperare funcțională, dar aplicate în mod personalizat. Prin colectarea acurată și exhaustivă a datelor, în număr cât mai mare – de la cât mai mulți pacienți, se va putea stabili, utilizând IA (care analizează datele pe baza unor algoritmi), programe de prevenție și/sau reabilitare medicală. Următorul pas este utilizarea domeniul inovațiilor tehnologice – dispozitivele robotizate și realitatea augmentată. Este de menționat faptul că terapiile robotizate fac chiar și astăzi parte din arsenalul terapeutic al bazelor de reabilitare medicală atât din sistemul de stat, cât și din cel privat. De asemenea, se folosesc și în ambulatoriul de specialitate, dar și pe secțiile din spitalele noastre din țară.

Realitatea augmentată (RA) reprezintă o experiență interactivă bazată pe combinarea lumii reale cu elemente din lumea virtuală. Se creează astfel o lume reală, dar augmentată de către informația generată virtual, bazându-ne pe o capacitate senzorială umană ce poate să fie ghidată de senzori vizuali, auditivi, olfactivi și/sau somatosenzoriali (atingere/ mișcare, poziția segmentelor sau a corpului în spațiu). Iar realitatea virtuală (RV) este un spațiu virtual în care utlizatorul/ pacientul își depășește limitele din realitatea fizică. Realitatea augmentată poate să fie definită ca un sistem ce îndeplinește trei activități de bază: combinația dintre lumea reală și virtuală, interacțiunea acestora în timp real și înregistrarea 3D exactă a obiectelor virtuale și reale.

Altfel spus, realitatea augmentată introduce elemente virtuale în lumea reală. Ca explicație, există trei caracteristici comune ale scenei RA: combinație de mediu din lumea reală cu personajele din calculator, scene interactive și scene în 3D.

Scopurile acestor programe de medicină fizică și de reabilitare, sunt următoarele:

• scop profilactic – adică menținerea sau intreținerea nivelului funcțional sau al nivelului performanței actuale;
• scop terapeutic și de reabilitare/ recuperare medicală funcțională și reinserție socio-profesională și familială – acest scop se definește prin mai multe elemente: recâștigarea capacității funcționale pierdute (este raportată la nivelul de disfuncționalitate/ dizabilitate), ca urmare a boli ori traumatism (accident, etc.); creșterea gradului de independență funcțională personală și raportată la mediu (adică scăderea gradului de dependență sau ajutor); combaterea factorilor agravanți și promovarea celor facilitatori (se mai numesc și factori contextuali) și crearea unor programe complexe, individualizate, adaptate restantului funcțional și nivelului de așteptare al pacientului (încadrate la componenta activități și participare). Mai interesează și creșterea calității vieții pacientului (aflată tot în relație cu componenta de activități și participare, adică al modului în care își asigură reinserția socio-familială și profesională etc.).

Deși specialitatea MFR este cât se poate de complexă, frumoasă, interesantă, plin de satisfacții profesionale, Academia Științelor Medicale oferă o definiție mai simplă: „un domeniu de activitate complexă medicală, educațională, socială și profesională, prin care se urmărește restabilirea cât mai deplină a capacității funcționale pierdute de către un individ, în urma unei boli sau traumatism, precum și dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care să-i asigure în viitor posibilitatea de muncă sau de autoservire, respectiv o viață independentă economic și/sau social”. Definiția specialității MFR specificată încă din 2017 în Cartea Alba a specialității sună astfel: „medicina fizică și de reabilitare este o specialitate medicală clinică ce se ocupă cu prevenția, diagnosticul, tratamentul și managementul reabilitării persoanelor de toate vârstele care prezintă condiții de sănătate dizabilitante și comorbiditățile acestora, adresându-se în special afectărilor (deficiențe în structurile și funcțiile corpului, ca de exemplu o modificare semnificativă sau o pierdere, numită impairment) și limitărilor de activitate ale acestora, cu scopul de a facilita funcționarea fizică și cognitivă (incluzând comportamentul), participarea (incluzând calitatea vieții), cât și modificarea factorilor personali și de mediu”.

În medicină vorbim despre echipa multidisciplinară. Dumneavoastră cu cine faceţi echipă?

MFR este considerată specialitatea medicală a funcționării, iar Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF-OMS) constituie referința principală. Medicina de reabilitare medicală funcțională este medicina de linie 3. Aș putea spune că medicul MFR este dirijorul întregii echipe multidiscipinare formată din terapeuți, acesta colaborează interdisciplinar cu colegii din celelalte specialități după cum o dictează situația în cauză. Membrii echipei medicale comunică în permanență și folosesc același limbaj medical, cât și aceleași sisteme de referință în evaluarea clinică și funcțională, precum o echipă în sala de operații.

M-am străduit în permanență ca această echipă să funcționeze armonios și profesionist, în beneficiul absolut al pacientului. Echipa este alcătuită dintr-o serie de specialiști:

• specialistul în terapie ocupațională – evalueaza capacitatea de autoîngrijire a pacientului și oferă variante medicale de rezolvare a diferitelor situații sau contexte apărute la domiciliul bolnavului, explorează abilitățile vocaționale ale pacienților, asistă ceilalți specialiști la desfășurarea programului de reabilitare medicală propriu-zis, educă familia pacienților cu deficite funcționale;
• fizio(kineto)terapeutul – asistă pacientul în aplicarea programelor complexe de fizioterapie și reeducare funcțională (realizarea evaluărilor funcționale inițiale, de etapă și finale, recâștigarea mobilității articulare, a forței și rezistenței musculare, a coordonării mișcărilor, a sensibilității, recuperarea mersului, ameliorarea sindromului algic musculoscheletal, utilizarea dispozitivelor de mers, utilizarea aparatelor de reeducare funcțională la sala de kinetoterapie, aplicarea procedurilor de fizioterapie, asigurarea reposturării corpului prin exerciții și educație medicală);
• specialistul în terapie recreaționala – utilizează activitățile recreaționale în scopul intervenției asupra comportamentului fizic, social sau emoțional, spre a produce o schimbare comportamentală dorită, în vederea creșterii și dezvoltării normale sau a recuperării funcționale a pacientului;
• din ehipă mai pot face parte și specialiști în ortezare și protezare, logopezi, psihologi;
• asistentul de fizioterapie și recuperare – este persoana care îi ajută pe ceilalți specialiști ai echipei, aplică anumite proceduri de specialitate și se asigură de corecta îngrijire și medicamentație a pacienților;
• asistentul social – este persoana care asigură interfața pacientului cu familia și echipa complexă de recuperare medicală;
• consilierul vocațional – evaluează potențialul vocațional real al pacientului, stabilește obiectivele de îndeplinit, organizează activitățile în consecință și se asigură de buna lor desfășurare;
• alți specialiști ai echipei: dieteticianul, protezare maxilo-facială, specialistul în audiologie, specialistul în aparatură medicală de specialitate, etc.
• Prin urmare, dacă îți dorești rezultate și satisfacții profesionale trebuie să menții standarde înalte și o bună colaborare.

Sunteți cadru didactic, aveți o vastă experiență atât la stat, cât și în privat. În 1994, aţi pus bazele Laboratorului de Medicină Fizică, Reabilitare Medicală şi Balneologie al S.C.U.B., pe care-l coordonaţi şi în prezent. Cum arată acum activitatea dumneavoastră?

Despre mine pot spune că sunt cadru didactic universitar la UMF Carol Davila și am, într-adevăr, o vastă experiență, atât în sistemul medical de stat, cât și în cel privat. Sunt peste 30 de ani petrecuți în această specialitate. De fapt, s-au scurs aproape 37 de ani (din 1987) de când am absolvit facultatea, de când am ales să fiu în slujba promovării stării de sănătate, a recuperării medicale, a educației și autoeducației universitare. Inițial, am predat viitorilor colegi din echipa multidiscipinară, adică studenților de la fizioterapie, apoi celor de la Facultatea de Medicină Dentară, dar și celor de la Facultatea de Medicină Generală. Să nu uităm că procesul de reabilitare presupune existența unei echipe multidiscipinare, în care membrii săi colaborează, iar fiecare persoană are responsabilități individuale, integrate în efortul colectiv, organizația funcționând pe niveluri ierarhice. Nu am uitat niciodată acest aspect și am promovat principiul colegialității si al respectului profesional reciproc. Iar faptul că am fost cadru didactic, atât pentru formarea viitorilor fizioterapeuți, cât și pentru viitorii medici, a adus plus-valoare viziunii mele asupra muncii în echipă. Am putut vedea întregul din diferite puncte de vedere. De aici echilibrul și armonia pe care le promovez în relațiile interumane și interprofesionale. Performanța nu înseamnă doar obiectivul în sine, atins, înseamnă și persoanele pe care le ai alături pe drumul spre performanță, relația ta bidirecțională cu oamenii, inclusiv cu pacienții.

Am înființat Laboratorul de Medicină Fizică și de Reabilitare din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București în anul 1994 și am lucrat alături de foștii mei studenți. Alți foști studenți au ales alte specialități și îmi sunt colegi în spital. Îmi desfășor activitatea profesională și în sistemul medical privat, după orele petrecute la programul din spital și de la catedra, în compania studenților și a celorlalte cadre didactice, ceea ce înseamnă că ajung acasă uneori și seara târziu. Alteori nu am zile de sâmbăta liberă. Dar este un aspect care ține de motivație, de dorința de a lăsa ceva în urma ta. Nu este orgoliu, este senzația de împlinire, de mulțumire sufletească atunci când ești alături de cei care cândva erau tineri curioși sau alături de generații întregi de pacienți, care ți-au acordat încrederea prima dată și apoi revin, parcă nu te mai poți opri. Într-un fel, faptul că am lucrat în ambele sisteme, la stat și privat, mi-a dat șansa să compar și să aduc ceea ce consider eu că este mai bun din sistemul privat – răbdarea și respectul față de pacient. Pacientul este o persoană cu o anumită nevoie. Aș glumi zicand că are „nevoie” și de atenție, empatie, nu doar de competență și profesionalism.

Am înființat propriul centru de recuperare medicală – Medical Care. Fiindcă atunci, în anul 2003, era nevoie de ambele brațe ale balanței. Încă învățăm cu toții cum să facem medicina „post-decembristică”, sistemul privat neexistând până atunci. Iar eu simțeam nevoia să văd cum se dezvoltă sistemul privat la prima mână, cum s-ar zice. Și căpătasem deja suficientă experiență profesională și managerială, obținând și masterul adecvat activității manageriale în sistemul sanitar. Înainte colaborasem cu alte centre medicale private și învățasem cum se dezvoltă o astfel de activitate. După 10 ani, deoarece activitatea în sistemul privat riscă să mă îndepărteze de sistemul de stat, am renunțat să fiu singură în acest demers antreprenorial. Și am redevenit doar colaborator în sistemul privat, nu antreprenor.

Din anul 2017, însă, m-am asociat profesional cu echipa Centrokintic – Centru de ortopedie și recuperare medicală, unde m-am regăsit complet. Fiind vorba de un centru medical de excelență, lucrez alături de colegi excepționali din diferite specialități, iar clinicile noastre sunt atât în București, cât și în țară, fiind deschise la solicitarea pacienților. A fost o creștere organică, cum se zice. Dezvoltăm conceptul de medicină integrată, investigații, consultații, management terapeutic complex, follow up.

Cât de „atractivă” este pentru tineri această specialitate?

O întrebare foarte inspirată. Specialitatea de medicină fizică și de reabilitare poate fi considerată atractivă pentru tineri din mai multe motive. Primul motiv ar fi că are impact pozitiv asupra pacienților – programul de reabilitare aduce beneficii și satisfacții atât pentru pacient, cât și pentru medicul MFR și echipa multidisciplinară, dar confirmă și importanța rolului jucat în raport cu celelalte specialități. Să ne imaginăm că un coleg ortoped operează perfect, dar dacă pacientul nu își recuperează capacitatea funcțională și nu se insera profesional sau socio-familial, rezulatele pot fi compromise. Deoarece calitatea vieții pacientului nu va fi cea așteptată. Este un domeniu multidisciplinar; această specialitate combină cunoștințe din medicină, kinetoterapie, fizioterapie și tehnici moderne de recuperare, oferind un mediu de lucru diversificat și dinamic. Oferă șansa de dezvoltare profesională continuă, deoarece tehnologia și tehnicile în reabilitare evoluează rapid, oferind oportunități de învățare și specializare continuă, aspect foarte atractiv pentru tinerii interesați de inovare și evoluție personală și profesională. Programul de lucru este mai predictibil (gărzile pot fi gestionate uneori mai ușor, nu neapărat că aceasta ar fi o regulă, dar de regulă, as zice) și uneori ești mai flexibil, comparativ cu alte specialități medicale. Mă gândesc aici la specialități ca medicina de urgență, ramurile chirurgicale sau terapia intensivă.

MFR este atractivă și dacă privim cazuistica diversificată. Să mă explic. În context actual s-a schimbat tendința evolutivă a morbidității. S-a trecut de la patologia acută către cea cronică, de la patologia degenerativă, la cea traumatică. Există tendința la îmbătrânirea populației (afecțiuni degenerative, neurodegenerative), la creșterea frecvenței de apariție a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice (casnice) sau de circulație (rutiere), a crecut frecvența rănilor produse prin arme de foc, chimice, biologice, în contextul conflictelor armate. De la starea de condiționare – adaptare la condițiile de mediu, s-a ajuns la instalarea sindroamelor de dezadaptare sau a sindroamelor de decondiționare fizică, apariția unei disfuncționalități legate de lipsa de mișcare, sedentarism. De la greutatea ideală, s-a ajuns la supraponderalitate, obezitate, sindrom metabolic. Se constată instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la vârsta încă tânără. La fel, se constată dezvoltarea unei categorii de patologie aflată în legătură cu stresul cotidian (depresie, anxietate, demotivație).

MFR devine atractivă și din perspectiva oportunităților de carieră variate. Pe lângă consultații oferite în cabinete sau centre, medicii specialiști pot lucra în clinici private, centre de recuperare, spitale sau chiar în cercetare.

Dinamica ascendentă a modalităților de investigație, ce pot trecute în portofoliul profesional (competența în ecografie musculoscheletală, în cea de electromiografie etc.) sau diversificarea procedurilor terapeutice, inclusiv a celor injectabile sau alte terapii inovative. Balanța între viața profesională și cea personală: mulți tineri medici pot percepe această specialitate ca fiind mai prietenoasă cu echilibrul dintre viață profesională si viață personală, comparativ cu alte specialități mai solicitante.

În concluzie, specialitatea de medicină fizică și de reabilitare poate fi percepută ca atractivă pentru tinerii medici datorită gradului de stres acceptabil, satisfacției profesionale, posibilităților de dezvoltare multiplenara și mediului de lucru echilibrat. Totuși, atractivitatea depinde desigur, și de interesele individuale și de valorile fiecăruia.

Medicina de recuperare presupune o interacțiune atât cantitativă, cât și calitativă cu pacientul. Cum se poate optimiza această relație?

Aș începe prin a explica în ce constă interacțiunea specialist – pacient, pentru a înțelege exact valențele ei și modul în care poate fi gestionată și optimizată. Încă de la început trebuie să înțelegem că această interacțiune este efectivă. Are conținut și este de durată. Este adaptată, reevaluată, ajustată. Presupune o colaborare și încredere reciprocă, consumă energie și solicită timp. Interacțiunea profesională nemjlocită medic – terapeut – pacient se bazează și se realizează prin stabilirea unui diagnostic de boală, al deficitului funcțional, prin recomandarea unui program personalizat și complex de reabilitare, cât și pe calea aplicării ansamblului de metode (metodologiei) și a modalităților (mijloacelor, tehnicilor) terapeutice specifice specialității MFR. Prin această interacțiune se urmărește:

• reabilitarea fizică (funcțională) și psihică a unei persoane;
• reinserția socio – economică, vocațional – profesională, educațională, recreațională, dar și reintegrarea familială a persoanei;
• dezvoltarea unor modalități facilitatorii, compensatorii (factori contextuali), care asigură creșterea gradului de independență a persoanei. Aceasta se bazează pe factori intrinseci ce depind de pacient sau extrinseci ce presupun adaptarea mediului ambiental, înconjurător și/sau nevoia de asistență (ajutor).

Obiectivul principal al MFR este acela de a obține independența unei persoane în realizarea activităților de autoîngrijire și a activităților sale de zi cu zi, profesionale – vocaționale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement și petrecere a timpului liber sau recreaționale. Obiectivul secundar este reinserția complexă și redarea calității vieții (QoL) așteptată. Obiectivele se realizează prin combaterea sindromului algic (a durerii) și diminuarea deficitului funcțional sau a dizabilității. MFR urmărește să obțină evoluția unei persoane spre un potențial fizic, psihologic, social, vocațional și educațional maxim, în concordanță cu disfuncționalitatea psihologica și/sau anatomică proprie și raportat la limitele mediului în care există. Pare destul de complicat, dar este mai degrabă complex. Deoarece nu este doar o simplă interacțiune. Interacțiunea nu se rezumă doar o consultație urmată de o prescripție medicamentoasă sau o recomandare generică privind stilul de viață sau cum și cât să poarte o orteză sau alt echipament. Este cu mult mai mult. Se poate spune că fiecare membru al echipei și pacientul, uneori cu aparținători cu tot, se mută unii în viața celorlaltora. Implicarea și participarea sunt maxime. Colaborarea multidisciplinară ori multiprofesională între specialități și în cadrul echipei (interdisciplinară) contează enorm pentru un plan de recuperare medicală, urmat de succes terapeutic clinic și funcțional. Medicina de recuperare presupune o interacțiune atât cantitativă, cât și calitativă cu pacientul. Această relație specialist – pacient se poate optimiza printr-o abordare complexă a pacientului, încurajat să treacă de la atitudinea pasivă, la participarea activă.

Activitatea medicală de reabilitare medicală are caracter profilactic și curativ. Programele de reabilitare sunt de durată, de la câteva săptămâni până la ani, uneori toată viața. De asemenea, redarea calității vieții pacientului reprezintă un obiectiv subordonat celorlalte obiective prezentate. Calitățile echipei fac diferența. Este necesară empatie, discreție, seriozitate, respect și răbdare față de persoana aflată în suferință. Responsabilitate și profesionalism în interacționarea permanentă cu pacientul. Trebuie să ne asigurăm de participarea cât mai activă a pacientului și aderența acestuia la programele de recuperare funcțională. Pacientul trebuie motivat.

Pentru a putea implementa cu succes cele descrise mai sus, este necesară optimizarea relației dintre specialist și pacient printr-o bună comunicare. Aceasta presupune adoptarea unor strategii care să îmbunătățească atât comunicarea, cât și colaborarea, pentru a asigura un proces de recuperare eficient și centrat pe nevoile pacientului. Iată câteva modalități de a realiza acest lucru. Comunicarea în interacțiunea specialist – pacient trebuie să fie clară și empatică. Ascultarea trebuie sa fie activă, adică pentru fiecare pacient să existe spațiu și timp, atenție și susținere. Pacientul să fie încurajat în a-și exprima temerile și preocupările și să existe disponibilitate din partea medicului pentru a se asigura că pacientul înțelege perspectivele sale, inclusiv prin prisma programului de reabilitare recomandat. Se recurge la explicații simple și adaptate, se utilizează un limbaj accesibil pentru a explica planul de tratament, prognosticul și pașii de urmat, perspectiva. Personalizarea planului de recuperare se face printr-o evaluare atentă, având în vedere istoricul medical, stilul de viață și preferințele pacientului. Este importantă utilizarea tehnologiei și a resurselor de suport. Sunt deosebit de utile aplicațiile mobile, platformele online sau materiale educaționale pentru a susține efortul pacientului înafara ședințelor. Devine aproape obligatorie monitorizarea progresului și feedbackul regulat pentru ajustarea planului terapeutic.

Și nu în ultimul rand, devine necesară formare medicală continuă a specialistului, a medicului și a membrilor echipei sale de reabilitare medicală. Este necesară dezvoltarea abilităților de comunicare, empatie și managementul relației cu pacientul. Prin actualizarea cunoștințelor despre noile metode de recuperare și tehnologii asistive, prin implementarea nemijlocită a unor strategii recente și eficiente, specialiștii pot construi o relație de încredere și colaborare cu pacienții, ceea ce duce la o motivare mai mare, respectarea planului de tratament și, în final, la rezultate mai bune în procesul de recuperare.

Ce ne puteți spune despre terapia prin neuromodulare non-invazivă a sistemului nervos vegetativ?

Tehnologia de neuromodulare neinvazivă NESA este o tehnologie care, datorită emisiei coordonate de impulsuri electrice, reușește să optimizeze funcționarea sistemului nervos autonom, prin restabilirea potențialului electric al tuturor membranelor celulare ale corpului nostru. Acțiunea este datorată impulsurilor electrice de intensitate și frecvență scăzută, recepționate la nivel periferic, ele fiind aplicate prin intermediul unor electrozi de suprafață. Este o terapie eficientă, rapidă și sigură. Efectele și beneficiile aceastei terapii nedureroase decurg din principiul sau de acțiune. Reduce durerea cronică, în special pe cea neuropată, prin reglarea conducerii de-a lungul căilor nervoase medulare. Prin îmbunătățirea funcționării sistemului nervos, optimizează recuperarea după leziuni și scade timpii de recuperare. Îmbunătățește performanța sportivă și scade sindromul mialgic post-efort.

Terapia NESA reduce oboseala prin reglarea metabolismului energetic și prin ameliorarea somnului (calitativ și cantitativ). Promovează un somn profund și odihnitor. Reducere treptat stresul și anxietatea. Susține procesul de recuperare al afecțiunilor neurologice. Îmbunătățește simptomele vezicii urinare hiperactive. Indicațiile terapiei NESA se află în relație cu reglarea sistemului vegetativ parasimpatic (pe calea nervului vag), ele derivă din principiul sau de acțiune și sunt urmatoarele: durerile cronice, durerile neuropate, distrofia simpatica reflexă, hiperhidroza, migrenele și cefaleea, nevralgii fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, insomnia (secreția de melatonină este crescută cu efecte prelungite în timp), reduce intensitatea stresului perceput (prin reglarea nivelului de cortizol), anxietatea, vezica urinară hiperactivă și incontinența urinară (alături de programe de kinetoterapie specifică), previne dezvoltarea unor boli precum Alzheimer, boli cardiovasculare, etc. Terapia NESA are ca scop restabilirea echilibrului în funcționarea sistemului nervos vegetativ, care controlează funcții automate ale organismului, precum tensiunea arterială, ritmul cardiac, digestia și temperatura corpului.

O alta terapie de neuromodulare non-invazivă este reprezentată de stimularea cu câmp magnetic (TMS – Transcranial Magnetic Stimulation), ce utilizează câmpuri magnetice pentru a influența activitatea neuronală din anumite zone ale creierului, inclusiv cele care reglează sistemul vegetativ. De asemenea, și stimularea electrică transcutană (TENS – Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation) reprezintă tot o terapie de neuromodulare, deoarece aplică impulsuri electrice prin intermediul unor electrozi amplasați pe tegument, în scopul de a stimula terminațiunile nervoase și a modula răspunsurile sistemului autonom. Neuromodularea prin stimulare vagală non-invazivă (un principal component al sistemului nervos parasimpatic), poate fi obținută după cum se remarcă, cu dispozitive care transmit impulsuri electrice sau magnetice și se utilizează pentru a reduce stresul, anxietatea și alte disfuncții ale sistemului nervos vegetativ autonom.

Deși este o metodă promițătoare, neuromodularea non-invazivă a sistemului nervos vegetativ necesită mai multe studii pentru a stabili protocolurile ideale și eficiența pe termen lung. De asemenea, este o terapie ce trebuie realizată sub supraveghere medicală specializată pentru a se stabili contraindicațiile și a evita eventuale reacții adverse.

Cât de mult ajută acidul hialuronic în reabilitarea medicală?

Acidul hialuronic este o substanță naturală prezentă în organism, în special la nivelul țesuturilor conjunctive, cum ar fi cartilajele, pielea și lichidul sinovial. În domeniul suferintelor aparatului musculoscheletal, acidul hialuronic este utilizat frecvent pentru tratamentul anumitor afecțiuni în special cele legate de artroză și leziuni ale țesuturilor moi. Pentru terapia artrozei, acidul hialuronic este injectat direct în articulație pentru a lubrifia și a amortiza mișcările, reducând durerea și îmbunătățind mobilitatea. Aceasta este o terapie comună în artroza genunchiului, șoldului sau altor articulații. În cazul leziunilor țesuturilor moi periarticulare, precum cele musculare, ligamentare sau tendinoase, acidul hialuronic poate fi utilizat pentru a promova vindecarea, datorită proprietăților sale antiinflamatoare și capacității de a stimula regenerarea țesuturilor. Avantajele utilizării acidului hialuronic sunt acelea ca reduce durerea și de-a îmbunătăți funcția articulațiilor prin regenerare tisulară. Este o terapie minim invazivă, prezintă un profil de siguranță bun, cu efecte secundare minime. Având în vedere că nu toate cazurile de leziuni musculoscheletale prezintă indicații terapeutice și nu răspund la tratamente cu acid hialuronic, este important ca tratamentul să fie recomandat de un medic specialist, după o evaluare adecvată a pacientului. Administrarea acidului hialuronic, alături de terapia fizical-kinetică, întârzie uneori intervenția chirurgicală, pe care nu întotdeauna o exclude. Pentru rezultate optime și siguranță terapeutică, se recomandă consultarea unui specialist în medicina fizică și reabilitare sau un medic specializat în tratamente injectabile, care poate evalua cazul individual și poate stabili cel mai potrivit protocol de tratament. Administrarea acidului hialuronic are efect de susținere a programelor de reabilitare medicală.

Tendinţa actuală este aceea de a creşte speranţa de viaţă, însă şi calitatea vieţii e importantă. Care sunt recomandările dumneavoastră?

Creșterea duratei (a speranței de viață) și a calității vieții reprezintă obiective esențiale ale dezvoltării umane și ale societăților moderne actuale. Aceste deziderate sunt, însă, influențate de numeroși factori și pot fi obținute doar printr-o combinație de politici publice de sănătate bine gândite și aplicate corespunzător, prin inovație, educație și îmbunătățirea condițiilor socio-economice (creșterea nivelul de trai). Beneficiem astăzi de o mutitudine de condiții ca să trăim mai mult, să ne oferim ani vieții, dar ar trebui să ne intereseze în egală măsură și calitatea anilor câștigați. Factorii care contribuie la creșterea duratei și calității vieții sunt reprezentați de accesul crescut al populației la servicii medicale de calitate, precum cele de prevenție, tratament adecvat, personalizat și programe de îngrijire preventivă.

De asemenea, alt factor este reprezentat la elemente oferite de politicile de sănătate publică și manifestate prin campanii de vaccinare, recomandarea unui plan adecvat de nutriție, combaterea bolilor transmisibile. Se mai adaugă educația și conștientizarea prin participarea în mod activ la promovarea stilului de viață sănătos, prevenirea dependențelor și a riscurilor pentru sănătate, precum și a comportamentului sedentar.

Îmbunătățirea condițiilor de trai se obține prin asigurarea de locuințe adecvate, igienă, apă potabilă și salubritate adecvată. Iar progresul tehnologic și inovația se obțin prin acces la medicină avansată, tehnologii pentru monitorizarea sănătății și tratament personalizat. Părerea mea este că această creștere a duratei de viață duce la populații mai îmbătrânite, ceea ce constituie un impact asupra societății în general și a sistemelor de sănătate în special, altfel spus, solicită adaptări în sistemele de sănătate și sociale. Îmbunătățirea calității vieții contribuie la creșterea bunăstării generale, productivității și a coeziunii sociale. Dar pentru a atinge aceste obiective, este necesară, în primul rând, combaterea factorilor de risc precum poluarea, stresul și sedentarismul. Strategiile pentru promovarea acestor obiective ar putea fi reprezentate de investiții în sănătate și educație, dar și prin susținerea unui stil de viață sănătos, prin prevenirea bolilor, dezvoltarea infrastructurii și tehnologiilor inovatoare. Creșterea duratei și calității vieții este un proces complex, care necesită eforturi coordonate și susținute din partea întregii societăți.

Recomandările mele pentru un stil de viață sănătos la persoanele vârstnice sunt:

• alimentație echilibrată bazată pe fructe, legume și cereale integrale pentru aportul de vitamine, minerale și fibre, surse de proteine slabe, cum ar fi peștele, carnea de pui, lactatele și leguminoasele; se evită alimentele procesate, bogate în zaharuri, sare și grăsimi nesănătoase; mențineți o greutate corporală adecvată;
• în calitatea mea de consilier de nutriţie metabolic balance militez pentru mentinerea unei greutăți corporale adecvata pentru prevenirea instalarii sindromului metabolic. Supraponderalitate si obezitatea incarca structurile aparatului locomotor conducand la instalarea afectiunilor precum boala artrozica vertebro-periferica, aparitia anumitor forme de cancer, osteoporoza, diabet zaharat și rezistență la insulină, diskinezie biliară, boli autoimune etc.;
• nivel adecvat al activității fizice practicate în mod regulat – mersul pe jos, pilates de pe scaun sau yoga pentru seniori ori alte exerciții ușoare cel puțin 3-4 ori pe săptămână; în total, minimum 150 minute de activitate aerobă de intensitate moderată desfășurată săptămânal; exercițiul fizic ajută la menținerea fortei musculare, a rezistentei la efortul fizic cotidian, la mentinerea mobilității, flexibilității și sănătății cardiovasculare, a sănătății oaselor și aparatului musculoschelatal în ansamblul sau previne căderile și apariția fracturilor, ajută la menținerea sănătății mintale cu prevenirea instalarii precoce a bolilor neurodegenerative etc.;
• pentru o calitate adecvata a vietii participați la activități sociale, mentineti relatiile sociale si evitați singurătatea, gasiti hobby-uri și jocuri care stimulează intelectul si mentine starea de sănătate cognitivă;
• controale medicale regulate pentru verificarea starii de sanatate, pentru monitorizarea tensiunii arteriale, glicemiei și a altor afecțiuni; urmați tratamentul recomandat de medic daca este cazul și respectati sfaturile privind administrarea;
• nivel adecvat de odihnă și somn – asigurați-vă un program regulat de somn, de cca 7-8 ore pe noapte; dormiți într-un mediu liniștit și confortabil, adecvat odihnei;
• menținerea gradului de igienă personală pentru prevenirea infecțiilor;
• evitați factorii de risc ai îmbolnăvirilor; nu fumați și limitați consumul de alcool; reduceți expunerea la stres și meditați sau practicați tehnici de relaxare ori plimbarea în natură;
• informați-vă despre prevenirea bolilor și despre modalitățile de menținere a sănătății.

Este recomandat să consultați întotdeauna medicul, inclusiv pe cel de medicina fizica si de reabilitare pentru un plan personalizat, adaptat nevoilor și afectiunilor fiecăruia. Îngrijirea preventivă și menținerea unui stil de viață activ și echilibrat pot contribui semnificativ la calitatea vieții persoanelor vârstnice.

Când trebuie să apeleze pacientul la specialistul în recuperare medicală?

Pacientul poate să apeleze la specialistul în recuperare medicală în următoarele situații:

• după o intervenție chirurgicală sau o boală gravă, pentru a restabili funcțiile afectate;
• în cazul în care există limitări în mișcare, dureri persistente sau alte deficiențe funcționale;
• pentru recuperarea după accidente, traumatisme sau leziuni neuromusculare;
• în situația în care restricția de mobilitate afectează calitatea vieții, activitățile zilnice sau independența pacientului;
• în scopul prevenirii complicațiilor secundare imobilizării prelungite;
• când medicul curant recomandă recuperare pentru optimizarea rezultatelor tratamentului sau pentru a preveni recidiva.

Este recomandat ca pacientul să consulte specialistul în recuperare medicală după evenimente care afectează mobilitatea sau funcțiile corpului pentru a beneficia de un plan personalizat de tratament și recuperare, în afecțiunile mai jos detaliate.

• Afectiunile musculo-scheletale. Boala artrozică sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicală, spondilodiscartroza dorsolombară, însoțite sau nu de dureri sau contracturi musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroză, gonartroză, artroze ale articulatiilor degetelor, mâinilor și picioarelor, glezne, coate.
• Reumatismul abarticular sau suferințe ale părților moi, precum mușchi, bursele seroase, tendoane, ligamente, capsulă, cartilaje în context reumatismal ori posttraumatic (rupturi, întinderi, entorse, luxații, chist sinovial, bursite, tenosinovite, fibroze).
• Complicatiile aparute după imobilizare din diferite cauze (contuzie, fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat postoperator) sau prin utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers, precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofie musculara, pierderea coordonării și al controlului în mișcare, echilibru la mers, osteoporoza de imobilizare.
• Tulburările sau distrofiile de creștere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturo-posturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold, coxa vara etc).
• Demineralizare osoasă (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala (algoneurodistrofie) sau generalizata.
• Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (RAA, PR, SA).
• Sindromul algo-disfuncțional datorat leziunilor sportive, accidentelor (posttraumatic)
• Status post operator – după intervenții abdomen chirurgie generală, torace chirurgie cardiovasculară, ortopedico-chirurgicale pentru luxații, fracturi, proteze, artroscopie, neurochirurgie pentru hernie de disc.
• Suferințele neurologice – suferințe dupa leziuni/ traumatisme la nivelul coloanei vertebrale, status posttraumatism craniocerebral, leziuni de plex (brahial, lombosacrat), afecțiuni ale nervilor periferici, neuropatie de entrapment, traumatisme cu pareză, paralizie, boli neuromusculare (miopatii), sechele după accidentul vascular cerebral.
• Recuperarea deficitelor funcționale congenitale (recuperare pediatrică).
• Sindroamele dureroase acute – de diferite cauze, cât și cele cronice.
• Disfuncționalități datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologica a sanului, program de drenaj venolimfatic MS
• Recondiționare cardiovasculara la efort (post IMA, by-pass vascular, ICC, HTA)
• Tulburările de circulație periferică – edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica), postop, necomplicate
• Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala
• Profilaxia și / sau terapia obezitatii, alaturi de sfat nutritional, contextul tratament chirurgical sau nonchirurgical al siluetei (chirurgia bariatrica)
• Tratamente de biotroficitate tegumentara, tonifiere musculara, drenaj venolimfatic
• Chirurgie plastica si reconstructiva, recuperarea mainii operate, cicatrici postcombustional
• Gimnastica gravidei – kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare instalate pe parcursul sarcinii si constatate postpartum (diastazis, hernie). Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere/interventiile de la nivelul perineului
• Leziunile dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata)
• Suferințele din sfera ORL, chirurgie OMF sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, otita, extractii dentare, granuloame, parodontoza)
• Cura stresului și a sindromului de oboseală cronică – insomnia, tulburările emoționale.
• Patologia geriatrică – boli neurodegenerative, terapie anti-aging.
• Patologia pneumologică – gimnastica respiratorie.

Cum acţionează apele termale asupra organismului?

Apele termale acționează asupra organismului prin mecanisme benefice complexe, datorită compoziției lor chimice și temperaturii ridicate. În România, avem mai multe stațiuni balneare cu ape terapeutice termale. Una dintre cele mai cunoscute este stațiunea Băile Felix. Apele termale ajută la stimularea circulația sangvine. Căldura apei termale dilată vasele de sânge periferice, îmbunătățind fluxul sangvin și oxigenarea țesuturilor, ceea ce contribuie la reducerea durerilor musculare și articulare și la creșterea mobilității articulare. Temperatura ridicată ajută la relaxarea musculaturii și la diminuarea spasmelor ori contracturilor musculare, fiind benefică în caz de reumatism, artroză sau alte afecțiuni musculo-scheletice, inclusiv posttraumatice. Acțiunea asupra sistemului nervos se manifestă prin stimularea receptorilor senzoriali la contactul cu apa caldă. Aceasta poate induce o stare de relaxare și reducere a stresului, contribuind la ameliorarea anxietății și a insomniei. Compoziția mineralizată a apelor termale poate avea proprietăți antiseptice, antiinflamatoare și cicatrizante, fiind utile în tratarea unor afecțiuni dermatologice precum psoriazis, eczema sau acnee. Apele termale au rol important și în stimularea metabolismului, deoarece transpirația indusă de apa caldă ajută la eliminarea apei din organism și stimulează metabolismul. Apele termale ajută și la îmbunătățirea funcției respiratorii. Mai ales în cazul băilor în ape termale din zone cu aerosoli minerali, se poate observa ameliorarea simptomelor afecțiunilor respiratorii, precum bronșitele sau astmul. Apele termale acționează asupra organismului prin efecte generale de relaxare, prin stimularea circulației și conferirea de beneficii specifice pentru piele și sistemul musculo-scheletic, fiind utilizate în terapii balneare pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Ce se poate face pentru a ușura traseul pacientului care are nevoie de recuperare medicală? Dispune sistemul medical din România de numărul necesar de paturi pentru pacienţii care au nevoie de reabilitare medicală?

Sistemul de recuperare medicală în România este reglementat prin legislație specifică, inclusiv Legea sănătății și normele metodologice ale Ministerului Sănătății. Activitatea de reabilitare se desfășoară în facilități care oferă servicii de reabilitare: secții de profil sau spitale de recuperare (unități specializate în tratamente de recuperare, fie în sistemul public, fie în cel privat), centre de recuperare și reabilitare, servicii ambulatorii, stațiuni balneare. Serviciile de recuperare sunt de obicei acoperite parțial sau integral de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în limita fondurilor disponibile și a protocoalelor stabilite. Pentru anumite tratamente sau servicii, pacienții pot beneficia de tratament gratuit sau cu coplată, iar serviciile private sunt plătite direct de către pacient. Există eforturi de modernizare și extindere a infrastructurii, precum și de creștere a calității serviciilor. Răspunsul la nevoile populației include și dezvoltarea unor programe de recuperare integrate și accesibilitate crescută în zonele rurale.

Totodată, pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea adaptării și digitalizării serviciilor de recuperare și reabilitare. Se urmărește implementarea unor programe de reabilitare personalizate și utilizarea tehnologiei avansate, cum ar fi telereabilitarea, pentru a crește accesul și eficiența.

Revista Galenus