Interviu șef lucrări dr. Georgiana Tache

De mai bine de 30 de ani în medicină, dr. Georgiana Tache este medic primar recuperare medicală în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca București, consilier nutriție metabolic balance (Nutriscence), șef lucrări Disciplina de Recuperare Medicală din cadrul UMF „Carol Davila” București și vicepreședinte al Societății Române de Reabilitare Medicală. Are o experiență vastă, profesează cu plăcere, este un medic empatic care pune pe primul plan nevoile pacientului și este tot timpul la curent cu toate noutățile din domeniu. A înființat, în anul 1994, Laboratorul de Medicină Fizică, Reabilitare Medicală și Balneologie al Spitalului Clinic de Urgență Floreasca și se poate mândri cu multe alte realizări profesionale, despre care ne-a povestit în interviul care urmează.

GALENUS: Aveți peste 30 de ani de experiență în domeniul recuperării, medicinei fizice și balneologiei. De ce ați ales această ramură și cum arată parcursul dumneavoastră profesional?

Bun găsit tuturor cititorilor Revistei Galenus! Mulțumesc mult pentru șansa de a mă adresa colegilor, colaboratorilor revistei și tuturor celor interesați de noutăți din domeniul medico-farmaceutic. Am ales specialitatea balneoclimatoterapie și recuperare medicală, așa cum se numea în urmă cu zeci de ani, din inspirație. Din curiozitate și pură inspirație. Îmi doream foarte mult să urmez neurologia, avusesem la un moment dat și ideea de a-mi clădi cariera în anestezie și terapie intensivă (ATI), dar un glas interior mi-a sugerat să optez pentru specialitatea în care profesez astăzi.

În urmă cu aproape 30 de ani, nu știam prea multe despre această specialitate, în afara conținutului cursurilor și a informatiilor primite cu ocazia lucrărilor practice, aferente stagiului clinic. Îmi amintesc că mi s-a părut o specialitate interesantă, diferită de celelalte, dar în strânsă legătură cu toate noțiunile și educația medicală primite până în acel moment. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu aș ezita să o aleg a doua oară, s-a dovedit a fi o decizie norocoasă.

Discopatia vertebrală lombară și durerea lombară joasă

Tendința societatii actuale este către creșterea duratei de viață și îmbătrânire a populației, iar instalarea bolilor cronice netransmisibile nu se referă doar cele degenerative articulare, ci mai ales, la cele cardiovasculare (IMA, HTA, AVC), neurologice (Alzheimer, Parkinson), metabolice (obezitatea, diabetul zaharat, sindromul metabolic); toate acestea constituind afecțiuni care beneficiază de terapie de reabilitare medicală. De asemenea, bolile neoplazice alături de traumatismele și accidentările din ce în ce mai frecvente, precum cele sportive, rutiere, casnice asociate activităților de agrement, unele dintre ele asociind și sindrom algodisfuncțional, beneficiază și acestea de terapie prin mijloacele medicinei fizice și de reabilitare medicală. Stresul, sindromul de oboseală cronică și burn-out își găsesc soluția terapeutică prin mișcare sau alte mijloace ale medicinei fizice sau prin terapie balneară. Și, de ce nu, cura balneară din stațiunile balneoclimatice poate fi indicată în afecțiuni digestive, neuropsihice (nevroze), renourinare, metabolice.

Prin urmare, am deschis o ușă către o specialitate despre care nu știam foarte multe, dar care s-a dovedit a fi plină de surprize plăcute și care mi-a oferit șansa să mă dezvolt, să evoluez profesional și să ma simt împlinită cu fiecare persoană care revine la potențialul funcțional maxim, cât si la un nivel așteptat al calității vieții, prin reinserție profesională și socio-familială.

Specialitatea medicină fizică, reabilitare medicală și balneologie este bine ancorată prin rădăcinile ei balneare, devenind dinamică atunci când se desfășoară în segmentul intraspitalicesc (secție de reabilitare medicală) sau în ambulatoriile de specialitate (baze de tratament).Mijloacele și modalitățile specialității au evoluat de la terapiile fizicale clasice (curenți electrici, unde magnetice) și programele de kinetoterapie standardizate (Williams, Schroth, Bobath), la tehnici adaptate sindromului algic, inflamator sau deficitului funcțional (inclusiv status postoperator – traumatologie, hernie de disc, chirurgie plastică ți reparatorie), ajungându-se astăzi la aplicarea unor programe de electrostimulare, terapie manuală, oxigenoterapie hiperbară, kinetofitness, antrenament prin bio feedback computerizat, programe asistate de roboți.

Care sunt provocările cărora trebuie să le faceți față zi de zi în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, București?

Aș aminti faptul că, începand cu anul 1987, eu am devenit medic stagiar al Spitalului Clinic de Urgență Floreasca București și că am primit aprobarea de a participa în calitate de titular la gărzile Secției de medicina internă. Aceasta activitate se derula în paralel cu obligațiile mele de medic stagiar și care presupuneau prezența mea pe celalalte secții ale spitalului sau în alte spitale bucureștene (Grigore Alexandrescu, Colentina). Prin urmare, am practicat medicina la prima mână, am învățat la modul real care sunt primii pași în echilibrarea unui IMA, tulburare de ritm cardiac, intoxicații și alte urgențe medicale. Am simțit și înțeles ce inseamnă să fii medic: din plin și din mers. Tot ce am învățat în anii de facultate mi-a fost de folos. Absolut tot!

Pe durata ultimilor luni de stagiatură am rămas însărcinată și imediat după Revoluția din 1989, am devenit mamă și prioritățile mele s-au schimbat. Nopțile nedormite, șocul psihic resimțit în fața cazurilor grave sosite la Camerele de gardă, oboseala extremă a gărzilor și stagiilor clinice desfășurate în același timp și-au spus, în final, cuvantul. Cu alte cuvinte, setările mele mentale se schimbaseră, bazat pe experiența scurtă dar intensă. Am ales specialitatea medicină fizică și reabilitare medicală, dar sufletul meu era în Spitalul de Urgență Floreasca. Nu puteam trăi fără stresul existențial și încercările profesionale ale acelui loc de muncă. Am descoperit că iubesc acest spital. Da, eu cred că te poți îndrăgosti de oameni, dar și de locuri și fapte.

Prin urmare, am intrat în specialitate dar am făcut toate demersurile legale necesare să îmi transfer postul (integrarea clinică din Spitalul Clinic Universitar, deoarece între timp intrasem și în învățământ) către Spitalul Clinic de Urgență Floreasca. Nu a fost un demers dificil, deoarece era nevoie de un departament de reabilitare medicală în spital, însă… acest departament încă nu exista! Așa că am înființat acel departament adunând laolaltă profesorii de cultură fizică medicală și asistenții BFT existenți la acea dată, dar care erau dispersați pe secțiile spitalului. Așa a luat ființă, în anul 1994, Laboratorul de Medicină Fizică, Reabilitare Medicală și Balneologie al Spitalului Clinic de Urgență Floreasca!

Încercările profesionale ce au urmat erau de așteptat și s-au alăturat celor organizatorice. Dar cu susținere și din partea conducerii spitalului, problemele s-au rezolvat și avem acum o colaborare excelentă cu colegii specialiști de pe toate secțiile spitalului (ortopedie-traumatologie, ATI, neurologie și neurochirurgie, medicină internă și cardiologie, chirurgie generală și cardiovasculară, chirurgie plastică și reparatorie, dializă, toxicologie etc.).

Provocarea zilnică a tuturor acestor ani a fost și este povestea de viață a fiecărui pacient. Dincolo de preocuparea noastră de a perfecționa continuu metodele de reabilitare medicală, de profesionalismul nostru, în acest spital intervine și implicarea umană presupusă de meseria noastră; deoarece fiecare pacient internat are o poveste în spatele problemei lui medicale. Uneori, este o tragedie. Iar noi trebuie să înțelegem și să fim alături de acești oameni.

Care sunt afecțiunile sau problemele de sănătate care necesită cel mai des recuperare medicală. Cu ce vă confruntați în practică?

Cele mai des întâlnite afecțiuni sunt cele aflate în legătură cu traumatismele și accidentările, evenimentele cardiace acute, cu îngrijirea post-operatorie a pacienților și cazurile care necesită îngrijiri susținute și complexe, din ATI.

Să ne gândim la pacienții cu contuzii ori cu fracturi simple, care necesită îngrijire ortopedică, dar să nu uităm nici de cazurile complexe, care solicită atenție multidisciplinară și intervenții chirurgicale complexe, cu multe zile de spitalizare; situație urmată de decondiționare fizică și impact psihologic. Cazurile pot fi urmarea unor traumatisme prin cădere, post-agresiune sau a accidentelor rutiere, care presupun uneori și afectarea cranio-cerebrală, cât și alterarea stării de conștiență, pentru care pot fi necesare intervenția neurochirurgicala și suportul psihologic.

Dar mai sunt și afectiunile neurologice sau operațiile neurochirurgicale, precum herniile de disc, care suscită îngrijiri și programe de reabilitare medicală încă din prima zi, în vederea menținerii statusului funcțional. Și să nu uităm nici evenimentele coronariene acute sau statusul post-chirurgie cardiovasculară, de la by pass aortocoronarian, până la valvuloplastii sau intervenții extinse efectuate pe cord și care vor necesita program de reabilitare specifică. În spital funcționeazaă și secție de dializă, prin urmare, suntem solicitați să asigurăm asistență medicală de întreținere funcțională a acestei categorii de pacienți, care se alătură categoriilor de pacienți internați pe secțiile de medicină internă sau toxicologie.

„Cum mă văd peste 5 ani? În fapt, este foarte simplu. Îmi doresc să rămân sănătoasă și să fiu exemplu pentru un stil de viață sănătos, să întâlnesc oameni care să mă inspire, alături de care să mă dezvolt și să mă simt împlinită profesional și pe mai departe. Să mă bucur de aceeași energie pozitivă și inspirație, pe care să le ofer oamenilor care au nevoie de susținere morală și ajutor medical de specialitate.”

Domeniul recuperării medicale a evoluat extrem de mult. Ce ne puteți spune despre cele mai noi tehnologii și tehnici pe care le utilizați?

Specialitatea medicină fizică și reabilitare medicală a evoluat continu, raportat la dezvoltarea socială și extinderea domeniilor profesionale, viteza accelerată cu care se desfășoară activitățile noastre zilnice, extinderea paletei activităților recreațional-sportive, accesul nostru la diferite echipamente sofisticate, deoarece toate acestea ne expun în mod suplimentar la riscuri și accidentari, uneori complexe.

În locul plimbărilor în natură, al drumețiilor, al deplasării pe jos sau cu bicicleta, ne-am orientat către activitățile sportive de echipă, uneori participanții sunt neantrenați (a se vedea jocul de fotbal sau baschet ori volei din weekend, cu prietenii, dar fără un antrenament anterior ori derularea unui program prealabil de încălzire), apoi mersul la schi fără să fim pregătiți, jocul de tenis, mai ales la simplu, activitățile de motocross, alpinism ori sporturi extreme. Noi căutăm stimularea producției de adrenalină și senzația de bine și control, dar toate aceste activități pot predispune în final, la accidentări. Repet, doar dacă toate aceste activități sunt desfășurate în mod neadecvat și neadaptat față de posibilitățile noastre actuale. Altfel spus, să fim constienți de ceea ce putem, raportat la ceea ce dorim să facem.

Pentru ca toate aceste activități să se desfășoare în siguranță, pentru ca noi să depășim pragul între ceea ce vrem și ceea ce putem să facem, există astăzi săli inteligente de antrenament; iar prin senzorii purtați pe corp se indică un anumit traseu de antrenament, raportat la obiectivele urmărite: reabilitare medicală, întreținere funcțională sau creșterea rezistenței la efort și performanță sportivă. Există, de asemenea, echipamente care ajută la creșterea mobilității articulare (kinetec) sau ale forței musculare (prin izokinezie, alături de cele clasice de fitness), altele care se asociază programelor de kinetoterapie sau echipamentelor care vizeaza antrenarea coordonării mișcării (abilitate, control prin ergoterapie sau terapie ocupațională) și a menținerii echilibrului (suprafețe de balans ori care oferă asistență la mers).

Specialitatea clinică de medicină fizică și reabilitare medicală a evoluat logic și necesar: de la echipamentele cu electrozi de electrostimulare până la terapia robotizată de reabilitare medicală; de la realitatea virtuală până la utilizarea de end efectori; de la electroterapie și laser terapie până la terapiile de înaltă frecvență (inclusiv radiofrecvență), de la aparatele pneumatice de drenaj și tratarea edemului și inflamației locoregionale, până la crioterapie sau criosaună; de la cura de teren din stațiunea balneară și până la oxigenoterapia hiperbară. S-au realizat, astfel, pași uriași.

În această perioadă se vorbește foarte mult despre recuperarea post-COVID. Ce recomandați atât pentru colegii medici, cât și pentru pacienți?

Ca urmare a trecerii prin boală, în literatura de specialitate se face astăzi referire la sindromul post-COVID-19, tradus prin: modificări cognitive, senzația de oboseală, tulburari de somn, depresie, mialgii, în afara simptomelor respiratorii și a afectării pulmonare restante. Colegii medici din Italia au subliniat în studiile lor faptul că oxigenoterapia pe care au primit-o pacienții internați a fost benefică, prin comparație cu performanța privind recuperarea funcției respiratorii la persoanele care au prezentat forme medii și ușoare de boala, dar care au stat în carantină la domiciliu.

Specialiștii din spitalele și secțiile cu profil de pneumologie din România au implementat un program de reabilitare respiratorie la pacienții post-COVID 19. Noi, specialiștii în medicina fizică și reabilitare medicală, urmărim pacienții care au trecut prin boală, care ni se adresează pentru acest motiv sau pentru alte solicitări aflate în legătură cu specificul activității noastre.

În ceea ce mă privește, am implementat în activitatea mea de specialitate un program de reabilitare respiratorie complex. Acesta constă în practici sau tehnici respiratorii în vederea asigurării unui flux de aer controlat la nivelul căilor respiratorii (vehicularea unor volume respiratorii crescute în scopul facilitării schimburilor gazoase la nivel pumonar), exerciții de respiratie toracală și abdominală și exerciții de creștere a rezistenței organismului la efortul zilnic (prin recondiționare fizică față de solicitările cotidiene socio-profesionale și sportiv recreaționale).

În plus, recomand pacienților mei oxigenoterapia hiperbară efectuată supravegheat, minimum 15 ședințe efectuate 5 zile săptămânal, 2 ore zilnic, menită să însoțească programul de kinetoterapie care vizează reeducarea funcțională respiratorie și care asigură, în final, recondiționarea întregului organism. Crește astfel, performanța intelectuală, sindromul de oboseală cronică dispare, somnul devine odihnitor, mialgiile și toracalgiile se ameliorează. Aceasta, deoarece schimburile gazoase la nivel alveolar devin eficiente iar țesuturile vor fi oxigenate superior, ceea ce va conduce, în final, la creșterea performanței fizice generale și a calității vieții pacienților.

Terapia ocupațională, rolul său în ameliorarea impactului dizabilității

Pentru colegii mei recomand reconfigurarea căilor noastre clasice de colaborare interdisciplinară, în sensul degrevării activității lor, de cea de reabilitare și solicitarea ajutorului de specialitate oferit din partea noastră; pacienții beneficiind astfel și de experiența deja dobândită de noi, cu referire la recuperarea sindromului post-COVID-19.

Cum s-a desfășurat activitatea dumneavoastră în acestă perioadă de pandemie, ce s-a schimbat?

Eu, personal, am devenit mai conștientă de gesturile mele aflate în legătură cu actul medical. Și aici mă refer la măsurile stricte, menite să prevină și să combată transmiterea bolii. Protocoalele și circuitele funcționale obligatorii din unuitățile sanitare trebuie urmate nu din obligativitate, ci dintr-o normală necesitate.

După perioada de lockdown, activitatea mea s-a intensificat in mod constant. Au apărut durerile musculoscheletale, în special la persoanele tinere și chiar foarte tinere din cauza lipsei de mișcare. S-au decompensat vechile suferințe la persoanele adulte, s-au somatizat îngrijoararea, temerile și emoțiile, stresul incorect gestionat a condus la depresie și anxietate, oboseală cronică, supraponderalitate, instalarea sau decompensarea bolilor cronice netransmisibile, în special la persoanele vârstnice.

Prin urmare, nimeni nu a fost ocolit de această pandemie. Nici chiar persoanele care nu au trecut prin infecția virală. Solicitările către terapie fizicală și reabilitare medicală au crescut, în special în sistemul privat, existând tendința pacienților de a ocoli unitățile sanitare de stat, în condițiile în care, unele dintre ele au și fost transformate în unități suport COVID-19.

Se constată o creștere exponențială a adresabilității persoanelor care au trecut prin boală și care prezintă sindrom post-COVID-19. Pentru un bilanț efectuat corect, eu solicit întreaga baterie de analize medicale dar și kitul clinico-funcțional si imagistic reprezentat de examenul de specialitate al colegului pneumolog, examenul CT toracal și rezultatul testelor funcționale respiratorii (spirometrie). Plecând de la rezultatele primite și raportat la restantul funcțional al pacientului respectiv, stabilesc planul terapeutic.

Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, cele mai bune modalități de dezvoltare profesională pentru un medic?

Medicul cât și farmacistul prezintă, prin natura profesiei, un apetit crescut pentru noutățile specialității fiecăruia. Pregătirea medicala continuă nu este doar obligativitate ci o preocupare permanentă a fiecăruia dintre noi. După parerea mea, orice forma sau modalitate de accesare a informației este benefică. Sunt de preferat articolele de specialitate, publicate în diferite reviste de profil. Abonamentele la reviste de interes profesional, în special dacă sunt și cotate ISI și/sau ofera puncte de EMC, sunt de recomandat. Căutarea informației dorite se mai poate realiza prin navigarea pe site-urile publicațiilor de profil, naționale și internaționale, și reprezintă o altă sursă utila, la indemâna oricui.

La fel de utile și chiar convenabile sunt evenimentele medicale online, deoarece oferă informație pe care o accesăm nemijlocit, din confortul cabinetului sau al biroului de acasă, câștigând astfel timp. Se pierde însă, contactul uman și savoarea scurtelor discuții profesionale și conversații de socializare, inerente evenimentelor clasice organizate până înainte de declanșarea pandemiei. Mai sunt și studiouri virtuale, care organizează emisiuni transmise online de pe platforme medicale, unde putem regăsi în calitate de invitați-speakeri, cadre didactice universitare și medici specialiști, cercetători cu experiență, a caror intervenție aduce plus valoare prin informația cu largă aplicabilitate practicaă oferită.

Aveți și un master în Managementul Sănătății Publice și al Serviciilor de Sănătate. Cum ar putea fi eficientizată activitatea managerială la nivelul unităților sanitare?

M-am înscris la master dintr-o necesitate logică. Devenisem medic coordonator al Laboratorului de Medicină Fizică, Reabilitare Medicală și Balneologie al Spitalului Clinic de Urgență Floreasca și mi s-a parut a fi un pas necesar, aproape obligatoriu de urmat, în contextul carierei mele profesionale și a provocărilor manageriale în fața unui colectiv proaspăt înființat și în contextul activității complexe din spital.

Activitatea managerială devine eficientă prin stabilirea rolurilor jucate de către fiecare membru din echipa managerială. Nu există un manager bun la toate, managerul general are viziune și integrează scopurile acțiunilor, dar acestea trebuie sa fie delegate către ceilalți membri ai echipei manageriale. Conturarea clară și delegarea sarcinilor, responsabilizarea motivațională a celorlalți și imaginea integrativă, previziunea pe timp scurt și lung, sunt toate elemente ale unei activităti manageriale eficiente, din punctul meu de vedere.

Sunteți consilier de nutriție metabolic balance, dar și consilier în domeniul dezvoltării personale. Cum îmbinați toate aceste domenii și care sunt satisfacțiile profesionale?

Înainte de a face parte din colectivul Disciplinei Medicină Fizică si Reabilitare, am făcut parte, tot în calitate de cadru didactic universitar din colectivul Disciplinei Igienă și Ecologie Medicală UMF „Carol Davila”. Pe durata anilor în care am predat studenților medicinisti materia numită Igiena Alimentației, am înțeles cat de important este ca alimentelor să li se cunoască sursa, să se respecte anumite reguli de preparare, inclusiv prelucrare termică a hranei, așa-numita gastrotehnie (pentru a se păstra valoarea nutritivă), despre necesarul caloric al organismului și cum poate fi el obținut, ce înseamnă nutriție sănătoasă (cantitativ și calitativ) versus diete și cura de slăbire, rolul jucat de nutienți în buna desfășurare a metabolismului și modul corect de pastrare a alimentelor.

În momentul în care am constatat că pacienții mei au probleme de sanatate aflate și în legătură cu supraponderalitatea și obezitatea, atunci am decis că trebuie să adun toate cunoștințele mele într-o competență profesională care să ma ajute să ofer sfaturi despre nutriție sănătoasă pacienților mei. Iar când am descoperit că programul metabolic balance este singurul care se suprapune peste principiile unui stil alimentar sănătos, în acel moment am decis sa devin consilier. Din dorinta de a fi cât mai utilă pacienților mei.

Alături de terapia medicamentoasă și cea fizicalkinetică, ori indicația de a merge într-o anumită stațiune balneară, eu recomand și tratament igieno-dietetic, cu alte cuvinte le armonizez pacienților mei stilul de viață. Iar acest aspect face diferența. Durerea, lipsa de mișcare, supraponderalitatea ori obezitatea, anxietatea, depresia, lipsa de motivatie, temerile și lipsa de încredere în forțele proprii reprezintă elementele tabloului complex pe care îl prezintă pacientul perioadei actuale. Ca atare, alături de mijloacele terapeutice prezentate, trebuie să mai existe și identificarea motivației individuale, promovarea încrederii în sine, stimularea pacientului în scopul împlinirii obiectivelor stabilite de echipa medic-pacient. Precum în orice altă relație, atitudinea trebuie să fie proactivă, de încredere și de susținere. Așa s-a născut nevoia de a-mi cizela și perfecționa intuiția nativă, empatia, dorinta de a fi aproape de cel aflat în suferință.

Sunteți și cadru didactic în cadrul UMF „Carola Davila” București și ați format, practic, echipe de medici. Ce sfaturi aveți pentru tinerii care doresc să vă calce pe urme?

În aceeași măsură în care s-a dezvoltat specialitatea medicină fizică și reabilitare (cu referire la modalitate de abordare, mijloacele și tehnicile utilizate), a evoluat și învățământul medical de specialitate, care a luat amploare și s-a diversificat. În calitate de cadru didactic universitar, trăiesc bucuria unei împliniri profesionale duble, deoarece am avut șansa să pot forma atât generații întregi de fiziokinetoterapeuți, de medici specialiști, cât și de a preda din tainele specialității viitorilor medici, adică studenților Facultății de medicină generală și celor ai Facultatii de medicină dentară.

Mesajul meu este cel pe care îl transmit de fiecare dată, atunci când încep cursul: „Valorificați la maximum, pe toată durata anilor de facultate, timpul alocat studiului. Cu acest timp, cu disponibilitatea voastră de a învăța, cu capacitatea de a integra informațiile obținute nu vă veți mai întâlni în viață. Fiecare lucru trebuie să fie facut la timpul lui. Dacă nu aveți bine consolidată temelia acestor ani, nu veți putea construi ușor și coerent pe mai departe în pregatirea și practica voastră medicală”.

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.