Interviu Dr. Ina Bănacu

Dr. Ina Bănacu este medic specialist obstetrică-ginecologie, iar printre ariile sale de interes se numără terapia de substituție hormonală și sexologia. Deși, inițial, s-a pregătit pentru a studia arhitectura, dragostea pentru medicină a câștigat. Se perfecționează continuu și are o pregătire vastă în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor ginecologice, monitorizarea sarcinii, evaluarea fertilității și a menopauzei.

Oferă consultații în cadrul CEC Medical Clinic, dar și online prin intermediul aplicației Ringdoc, aplicația de telemedicină care îi permite să țină legătura cu pacientele indiferent unde s-ar afla. Din fericire, prin telemedicină sunt eliminate barierele logistice atât pentru pacienți, cât și pentru medici, iar medicii pot urmări mult mai ușor evoluția tratamentului în dinamică. În egală măsură, pacientele din mediul rural pot avea acces la specialiști pentru o evaluare corectă, fără a mai amâna întâlnirea cu medicul, iar asta poate face diferența în ce privește un diagnostic pus la timp. În final, un medic foarte bine pregătit, dar și empatic câștigă întotdeauna încrederea pacientelor, iar dr. Ina Bănacu consideră că acesta este factorul central al aderenței la tratament și la medicina personalizată.

GALENUS: Știm că proveniți dintr-o familie de medici și că dragostea pentru această profesie v-a fost insuflată de părinți. Când v-ați dat cu adevărat seama că vreți să urmați calea medicinei?

Dr. Ina Bănacu: De fapt, povestea mea are o întorsătură pe care puțini o știu. Ambii mei părinți sunt medici, dar tocmai pentru că știau cât de grea și de solicitantă este această viață, nu și-au dorit-o pentru mine. Visau să ajung arhitect, iar eu am mers pe drumul acela o vreme – începusem pregătirile pentru admiterea la arhitectură. A fost exact în perioada aceea de pregătire când mi-am dat seama, fără nicio urmă de îndoială, că nu mă văd făcând altceva decât medicină. Îmi place să fiu în mijlocul oamenilor, în puncte esențiale ale vieții lor, nu în spatele unei planșe de desen. Așa am renunțat la gândul de a face arhitectură și am mers pe drumul pe care, de fapt, îl purtasem cu mine tot timpul.

De ce ați ales ramura obstetrică-ginecologie?

Dr. Ina Bănacu: Pentru că este singura specialitate în care intri în contact cu o femeie în cele mai definitorii momente ale vieții ei – nașterea unui copil, diagnosticul unei boli, tranziția prin menopauză, decizia de a-și recupera o parte din identitatea pe care credea că a pierdut-o. Am simțit de la început că obstetrica-ginecologia nu este doar despre anatomie și proceduri, ci și despre însoțirea unei femei prin transformări pe care societatea, de multe ori, le tratează cu jenă sau tăcere.

Parcursul meu profesional către terapia de substituție hormonală și sexologie a pornit dintr-o experiență personală – o perioadă postpartum dificilă, în care am simțit pe pielea mea cât de puțin pregătit este sistemul medical să discute deschis despre echilibrul hormonal al unei femei, fie că vorbim despre perioada de după naștere, despre perimenopauză sau despre menopauză. Acea experiență mi-a confirmat direcția – pentru că exact acolo simțeam că sunt de folos cu adevărat.

Care sunt cele mai frecvente patologii pe care le întâlniți și tratați în cabinet?

Dr. Ina Bănacu: În practica mea curentă, cele mai frecvente motive de prezentare sunt perimenopauza și menopauza netratată, sindromul genito-urinar al menopauzei (atrofia vulvovaginală), tulburările de sexualitate – de la scăderea libidoului la disfuncții asociate tratamentelor hormonale sau psihotrope, infecțiile și dezechilibrele de floră vaginală, disfuncțiile de planșeu pelvin (durere miofascială, vaginism, vulvodinie) și lichenul scleros.

O parte importantă din zilele mele de consultații este dedicată tratamentelor hormonale și procedurilor minim invazive de rejuvenare (PRP, laser, radiofrecvență și fire vaginale) pentru paciente aflate în perimenopauză sau menopauză, care caută atât ameliorarea simptomelor, cât și recăpătarea confortului și a încrederii în propriul corp.

Ce schimbări în ghidurile internaționale considerați că au modificat în mod semnificativ practica clinică a ultimilor ani?

Cea mai importantă schimbare rămâne reevaluarea completă a datelor Women’s Health Initiative. Interpretarea inițială, din 2002, a generat două decenii de subtratare a menopauzei – milioane de femei private de o terapie sigură și eficientă, din cauza unor concluzii extrapolate greșit, dintr-un studiu pe o populație cu vârstă medie mult peste fereastra optimă de inițiere. Reanaliza datelor, coroborată cu poziția actuală a Menopause Society și IMS, a restabilit un principiu esențial: riscul și beneficiul terapiei hormonale depind decisiv de vârsta inițierii și de timpul scurs de la instalarea menopauzei – așa-numita „fereastră de oportunitate”.

Pe lângă asta, aș menționa actualizarea ghidurilor privind toxina botulinică în durerea miofascială de planșeu pelvin (Modified Delphi Consensus Guidelines 2026), care a standardizat pentru prima dată protocoale clare de infiltrare pentru o patologie tratată până acum empiric, și clarificările ACOG/RCOG/ASH privind trombofiliile – mutații precum MTHFR sau PAI-1 nu mai sunt considerate trombofilii cu relevanță clinică, ceea ce a redus semnificativ investigațiile inutile și anxietatea generată de rezultate fără impact real.

Ce arată cele mai recente recomandări ale ghidurilor internaționale privind managementul menopauzei?

Direcția este clară: individualizare, nu excludere. Recomandările actuale susțin inițierea terapiei hormonale la femeile simptomatice cu vârsta sub 60 de ani sau la mai puțin de 10 ani de la instalarea menopauzei, cu alegerea rutei de administrare adaptată profilului de risc – transdermic pentru pacientele cu risc trombotic, de exemplu, dat fiind că evită primul pasaj hepatic.

Ghidurile actuale recomandă inițierea tratamentului topic al atrofiei genito-urinare mult mai devreme și la simptome mai ușoare decât înainte, inclusiv la supraviețuitoare de cancer mamar, unde estrogenul vaginal cu absorbție sistemică minimă este considerat sigur în majoritatea cazurilor, în colaborare cu oncologul curant. Se renunță tot mai mult la abordarea „totul sau nimic”, în favoarea unui plan terapeutic construit pe profilul individual al fiecărei paciente.

În ce situații este indicată terapia de substituție hormonală și care sunt principalele criterii de selecție a pacientelor?

Indicațiile principale sunt simptomele vasomotorii moderate-severe, sindromul genito-urinar al menopauzei, menopauza precoce sau chirurgicală și prevenția pierderii osoase la paciente cu risc crescut. Criteriile de selecție pornesc de la vârstă și de la intervalul de la instalarea menopauzei, dar includ obligatoriu istoricul personal – antecedente de cancer hormono-dependent, tromboembolism venos neprovocat (adică apărut fără o cauză identificabilă, precum o intervenție chirurgicală sau imobilizare recentă) sau boală hepatică activă sunt contraindicații absolute sau relative, în funcție de context.

Dincolo de algoritm, insist pe individualizare: aceeași pacientă poate avea nevoie de rută orală sau transdermică, de progesteron oral sau vaginal, în funcție de profilul de risc cardiovascular, de toleranță și chiar de simptome asociate – de exemplu, intoleranța la histamină sau sensibilitatea neurosteroidică pot influența alegerea formulării. Nu există un singur protocol valabil pentru toate pacientele – fiecare schemă se construiește în jurul femeii din fața mea.

Credeți că menopauza este încă insuficient abordată în politicile de sănătate publică? Și dacă da, ce schimbări considerați că ar fi necesare?

Da, fără îndoială. Menopauza rămâne, în continuare, absentă din programele de educație medicală continuă obligatorie pentru multe dintre specialitățile care intră în contact cu femei la această vârstă – medicina de familie, dar și ginecologia, endocrinologia, psihiatria. Medicul de familie este de multe ori primul și singurul punct de contact al unei femei cu sistemul medical în acest interval, dar nu e singurul care ar trebui să știe să recunoască și să gestioneze simptomele. Nu există un screening structurat, nu există politici de sănătate ocupațională care să recunoască impactul simptomelor asupra capacității de muncă, iar decontarea investigațiilor și tratamentelor rămâne inconsistentă.

Aș propune trei direcții concrete: educație medicală continuă obligatorie pe tema menopauzei pentru toate specialitățile relevante, nu doar pentru medicina de familie, integrarea unei evaluări standard a statusului hormonal în consultațiile de rutină după 40 de ani și politici de sănătate ocupațională care recunosc oficial impactul simptomelor vasomotorii și cognitive asupra performanței profesionale.

Cum abordați situațiile în care pacienta vine cu informații din surse online, acestea fiind uneori eronate?

Nu resping niciodată informația adusă de pacientă – o folosesc ca punct de plecare pentru discuție. De cele mai multe ori, în spatele unei informații eronate stă o întrebare legitimă și o nevoie reală de clarificare. Explic diferența dintre sursă și dovadă, arăt de unde vine recomandarea mea și, atunci când literatura chiar susține varianta pe care a citit-o pacienta, o recunosc deschis. Autoritatea medicală nu se construiește prin desconsiderarea informației pacientei, ci prin capacitatea de a o contextualiza corect.

„Relația medic – pacient este, în opinia mea, factorul central în ce privește reducerea riscului de autodiagnosticare și complianța la tratament. O pacientă care simte că este ascultată, nu doar examinată, nu mai are nevoie să caute singură răspunsuri incomplete online, iar complianța la tratament crește direct proporțional cu încrederea în relația terapeutică. Am văzut asta constant în practică: schemele terapeutice cele mai riguroase eșuează dacă pacienta nu înțelege de ce le urmează, iar cele mai simple explicații, spuse la momentul potrivit, cresc semnificativ aderența.” – Dr. Ina Bănacu

Care considerați că este rolul medicinei personalizate în abordarea și tratamentul afecțiunilor ginecologice?

Medicina personalizată nu mai este un concept de viitor în ginecologie, este deja o necesitate clinică. O văd zilnic – de la alegerea rutei de administrare hormonală în funcție de riscul cardiovascular, de SHBG și testosteronul liber, până la selecția protocolului potrivit de PRP, laser sau radiofrecvență, în funcție de tipul de țesut și de simptomatologia fiecărei paciente.

Direcția către care ne îndreptăm rapid include și microbiomul – vaginal, endometrial – ca factor de decizie clinică, nu doar ca subiect de cercetare.

Cum arată o zi din viața dumneavoastră profesională?

Nu există o zi tipică, dar există o structură. Dimineața este, de obicei, rezervată consultațiilor – evaluări de perimenopauză și menopauză, ajustări de terapie hormonală, proceduri minim invazive precum PRP, laser sau radiofrecvență, dar și discuții despre tulburări de sexualitate, care ocupă un loc din ce în ce mai mare în practica mea.

La finalul programului de cabinet, încerc cât de des pot să le aloc timp pacientelor care nu se pot prezenta fizic și cu care mă văd online, prin aplicația Ringdoc. Chiar și cu un program încărcat, încerc să păstrez limita clară – seara rămâne a familiei, pentru că e genul de echilibru pe care îl recomand și pacientelor mele.

Telemedicina a schimbat în ultimii ani modul în care îngrijiți pacientele. Povestiți-ne despre aplicația Ringdoc, dar și care sunt principalele avantaje ale consultațiilor la distanță în obstetrică-ginecologie.

Ringdoc este aplicația de telemedicină prin care țin legătura cu pacientele mele aflate departe de cabinet, indiferent dacă sunt în altă țară sau în alt oraș din România.

Marele avantaj al consultației la distanță în terapia de substituție hormonală este continuitatea – pot urmări o pacientă în timp. Interpretarea unor rezultate de laborator, ajustarea unei scheme terapeutice deja inițiate, discuția despre efectele secundare ale unui tratament hormonal sau simpla confirmare că totul evoluează bine nu necesită neapărat o deplasare la cabinet. Are, desigur, și limite – nu poate ține loc de o examinare fizică atunci când e nevoie de una. O folosesc acolo unde aduce valoare, nu ca soluție universală.

Cum contribuie aplicația Ringdoc la creșterea accesului la servicii medicale pentru pacientele din zonele rurale?

Pentru o pacientă dintr-o zonă rurală, fără acces facil la un specialist ginecolog, telemedicina prin Ringdoc poate face diferența dintre a rămâne netratată și a primi, măcar la distanță, o evaluare corectă și un plan terapeutic. Astfel, o pacientă poate ajunge la un medic supraspecializat, fără să fie nevoită să facă drumuri lungi doar pentru a găsi expertiza de care are nevoie. Elimină bariera geografică și costul deplasării, care sunt adesea motivele reale pentru care o femeie amână ani de zile un consult de menopauză sau ignoră simptome pe care le pune, greșit, pe seama vârstei. Nu rezolvă tot – o biopsie, o ecografie sau screeningul pentru cancerul de col uterin tot trebuie făcute fizic –, dar deschide o ușă de acces la un prim nivel de îngrijire specializată acolo unde, altfel, nu ar exista deloc.

Care este avantajul telemedicinei atât pentru pacienți, cât și pentru medici?

Pentru paciente, avantajul major este eliminarea barierelor logistice (timp, deplasare, costuri asociate), mai ales pentru cele care au nevoie de monitorizare periodică, nu de un consult nou de fiecare dată. Pentru medic, telemedicina permite o urmărire mult mai constantă a evoluției tratamentului, fără presiunea unui interval fix de programare, și facilitează accesul rapid la rezultate și ajustări terapeutice în timp util, nu la următoarea vizită fizică disponibilă.

În ce măsură contribuie Ringdoc la monitorizarea și aderența la tratament a pacientelor?

Dr. Ina Bănacu: Aderența la un tratament hormonal se pierde de obicei nu din lipsă de disciplină, ci din lipsă de continuitate în comunicare – o pacientă care are un efect secundar minor și nu poate discuta rapid despre el riscă să întrerupă singură tratamentul. Faptul că pot fi contactată prin aplicația Ringdoc, între vizite, scurtează exact acest interval de incertitudine. Practic, nu mai aștept controlul programat ca să aflu că o pacientă a renunțat la tratament – pot interveni din timp, cât mai devreme.

Cum integrați inteligența artificială în ce privește luarea deciziilor clinice?

Dr. Ina Bănacu: Folosesc inteligența artificială în principal ca instrument de sinteză și verificare, nu ca sursă de decizie. O folosesc pentru a compara rapid protocoale terapeutice cu literatura actualizată, pentru a construi materiale educative bazate pe dovezi, destinate pacientelor, și pentru a standardiza documentația clinică – de la fișele de evaluare inițială până la materialele de training pentru echipa mea. Decizia clinică rămâne, întotdeauna, a medicului; ceea ce se schimbă este viteza cu care pot verifica dacă decizia mea este aliniată cu cele mai recente ghiduri.

Ce direcții de cercetare vă inspiră cel mai mult în prezent?

Mă interesează în mod special axa microbiom – hormoni și impactul ei asupra sănătății genito-urinare pe termen lung, precum și medicina regenerativă aplicată planșeului pelvin (de la infiltrațiile cu toxină botulinică ghidate de consensul Delphi, la PRP în tratamentul durerii vestibulare cronice).

Un alt domeniu care mă atrage constant este cercetarea privind dorința sexuală feminină din perspectivă neuroendocrină – modul în care terapia hormonală, dar și factorii psihologici, influențează funcția sexuală.

Care este regula nescrisă de la care nu vă abateți niciodată când vine vorba de actul medical?

Nu tratez niciodată un rezultat de laborator izolat de pacienta din fața mea. Un ghid, un protocol, o schemă terapeutică sunt puncte de plecare, nu răspunsuri automate – decizia finală ține cont întotdeauna de context, de istoric, de ce își dorește pacienta pentru viața ei, nu doar de ce spune algoritmul.

Este ceva ce nu v-am întrebat și ați vrea să adăugați?

Aș vrea să las cititorilor un singur gând, cel cu care lucrez zi de zi: substituția hormonală nu te schimbă, ci te aduce înapoi la tine. Nu e vorba despre a deveni altcineva sau despre a lupta artificial cu vârsta, ci despre a recăpăta ceea ce dezechilibrul hormonal a estompat – energia, claritatea, dorința, starea de bine cu propriul corp. Cred că această distincție ar trebui să fie punctul de plecare pentru orice discuție despre menopauză și terapie hormonală, nu excepția.

Foto: Costi Manolache/Revista Galenus

Ruxandra Dumitrescu