Prof. Laurent Younes, Universitatea Johns Hopkins: „Medicina computațională se va concentra în special pe studiul cancerului”

Prof. Laurent Younes lucrează în Departamentul de Matematică Aplicată și Statistică al Universității Johns Hopkins, din Statele Unite ale Americii. După ce s-a concentrat un timp pe analiza formelor pe computer, s-a îndreptat către zona de imagistică medicală. L-am întâlnit la Universitatea Politehnică din București, unde a venit cu ocazia conferințelor organizate în cadrul Școlii Internaționale de Imagistică cu Aplicații în Medicină. Cu această ocazie am aflat mai multe despre cercetările în care este implicat, dar și despre viitorul medicinei computaționale.

GALENUS: Ce v-a făcut să vă îndreptați către zona de imagistică medicală?

A fost o serie de evenimente care m-a adus aici, eu am fost interesat, în primul rând, de aplicațiile matematice. Am început să lucrez în analiza formelor pe computer, iar o aplicație foarte naturală a acestui lucru este imagistica medicală. Mai ales după ce m-am mutat la Hopkins și l-am cunoscut pe Michael Miller, am devenit din ce în ce mai implicat în problemele de imagistică medicală.

G.: Johns Hopkins este prima universitate de cercetare din America și este renumită în toată lumea. Cum este să lucrați acolo, care au fost cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat?

Sunt o mulțime de provocări pe care le impune zona de cercetare, însă la Hopkins este mai ușor în final, pentru că mai ales atunci când lucrezi pe cercetare aplicată, ai o mulțime de posibilități de interacțiune cu oameni care sunt implicați în cercetarea medicală. Astfel că există foarte multe oportunități de cercetare. Dacă este să vorbim de sprijinul pe care îl acordă cercetării, presiunea de a obține granturi acolo este mult mai mare față de Europa, unde cercetarea este sprijinită în mare parte de Guvern. Știu acest lucru de pe vremea când lucram în Franța. Acesta ar putea fi unul dintre dezavantajele de a lucra într-o universitate americană, pentru că îți petreci o mare parte din timp aplicând pentru granturi.

G.: Cum arată o săptămână obișnuită de lucru pentru dumneavoastră?

Nu există o săptămână obișnuită, probabil acesta este și unul dintre motivele pentru care îmi place acest tip de muncă, pentru că nu este niciodată la fel. Bineînțeles, există și o rutină, merg la muncă mereu și interacționez cu studenți sau cu alți cercetători, predau, dar am foarte multă libertate în ceea ce vreau să fac, mai ales în subiectele pentru care aleg să fac cercetare.

G.: Acest domeniu de cercetare în ingineria medicală, în imagistica medicală nu este dezvoltat în România. De ce credeți că ar fi nevoie pentru ca lucrurile să se schimbe în bine?

Pentru ca această zonă să se dezvolte este nevoie să educăm și să creștem studenți care să lucreze în acest domeniu. Dar acest lucru nu este posibil, dacă nu le oferim și oportunități de muncă și de dezvoltare, dacă nu îi atragem către această zonă. Iar asta se poate face doar dacă Guvernul alege să se implice și să sprijine acest domeniu, altfel este foarte greu să se schimbe ceva.

G.: Ați venit în România pentru a participa ca speaker în cadrul conferințelor SSIMA. Tema acestei ediții a fost Imagistica în cardiologie. Care considerați că sunt cele mai importante descoperiri din ultima perioadă în acest domeniu?

Imagistica în cardiologie nu este domeniul meu, m-am ocupat mai mult de imagistica cerebrală, însă pot să vă spun că avem la dispoziție acum imagini mai mari și mai clare folosind câmpuri magnetice mai largi, dar principalul progres în ultimii 5 ani vine din creșterea datelor disponibile, ceea ce a făcut posibil să se facă multe studii statistice la scară largă și care să ne ajute la înțelegerea bolilor.

G.: Spuneți-ne mai multe progresele realizate în imagistica cerebrală…

Următorul pas în imagistica cerebrală pare să fie analiza structurilor creierului, prin metode de imagistică foarte rafinate. Vom ajunge să vedem creierul la nivel de neuron. Cercetătorii de la Hopkins vor ajunge să înțeleagă cum funcționează creierul la acel nivel, folosind aceste metode noi.

G.: Cât va dura până ce aceste cercetări vor fi finalizate?

Este greu de spus, mereu greșim când încercăm să facem astfel de previziuni. Vorbesc aici de cercetarea de bază, apoi va mai fi și timpul până vom ajunge să putem diagnostica boli prin aceste metode.

G.: Ați fost implicat într-un studiu de cercetare numit „Difeomorfismul structurii lobului temporal în stadiul preclinic al bolii Alzheimer”. Cât de departe sau cât de aproape suntem de a prezice debutul bolii Alheimer și evoluția bolii?

Este dificil de spus. Avem din ce în ce mai multe indicii despre cum începe această boală, unde începe, dar sunt multe variații intersubiective. Pare că începe devreme, că debutează cu 10-15 ani înainte să afecteze în mod vizibil persoana în cauză, dar schimbările sunt subtile. Noi analizăm grupuri mari de oameni și există multe variabile care se schimbă de la subiect la subiect, oamenii sunt foarte diferiți. Indivizii reacționează diferit de la începutul bolii și pe tot parcursul evoluției ei. Există markeri ai bolii care par să fie universal valabili, dar nu ne permit un diagnostic perfect. Așa că nu știu exact ce să vă spun, nu cred că există o cale de a depista instalarea bolii înainte cu 10-15 ani de debutul efectiv. Acesta este, cu siguranță, scopul cercetării acum, pentru că oamenii speră că dacă vor pute depista mai devreme boala, vor putea încetini progresia ei. Și ținând cont că boala apare la persoane vârstnice în general, încetinirea progresiei ar fi aproape ca o vindecare. Acesta este unul dintre scopurile principale ale cercetării, dar nu știu când se va întâmpla.

G.: Vom putea să mergem în viitor la un medic, iar acesta, cu ajutorul unui computer, să fie capabil să mapeze imaginea inimii sau a creierului nostru și să ne spună ce probleme avem sau la ce boli suntem predispuși?

Este posibil. Într-adevăr, dispozitivele de imagistică vor deveni portabile, acest lucru se întâmplă deja cu dispozitivele cu ultrasunete, de exemplu.

G.: Sunteți implicat în vreun studiu de cercetare în prezent? Ne puteți oferi mai multe detalii?

Încă lucrez la studiul referitor la boala Alzheimer, lucrez în biologie computațională, care nu este imagistică, ci se concentrează mai mult pe a înțelege impactul cancerului asupra celulelor tumorale și progresia țesutului normal către țesut canceros. Lucrez în același timp și la proiecte care nu au legătură cu zona medicală. Încerc să diversific cumva ceea ce fac ca să nu mă plictisesc.

G.: Cum vedeți viitorul medicinei computaționale?

Este o zonă în continuă dezvoltare, este greu de prezis viitorul, dar este cu siguranță un domeniu foarte activ, fie că vorbim de biologia sistemelor, predicția bolilor sau imagistică medicală. Una dintre direcții va fi cu siguranță concentrată pe studiul cancerului, pe o mai bună înțelegere a cancerului și sperăm să ajungem în curând mai aproape și de găsirea unor metode de tratament eficiente pentru vindecarea cancerului. Sunt atât de multe boli care trebuie să fie în continuare analizate mai îndeaproape. Analiza creierului, a inimii sau a țesuturilor necesită instrumente de analiză computațională, deci cred că va fi o zonă foarte activă în următorii 10-20 ani.

Cuvinte-cheie: , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.



Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate

Politica de confidentialitate