Fibrele alimentare: clasificare și efecte

Dr. Corina-Aurelia Zugravu, UMF „Carol Davila”

 

Rezumat:

Fibrele sunt compuși ai lumii vegetale cu caracteristici biochimice și efecte diverse asupra organismului uman. Deși cercetările care au urmărit efectele fibrelor au oferit adesea rezultate contradictorii, se consideră în acest moment că acțiunea fibrelor este, în ansamblu, pozitivă și că asigurarea unui aport zilnic adecvat este obligatorie, atât pentru buna funcționare a tubului digestiv, cât și pentru profilaxia unor afecțiuni cronice.

Cuvinte-cheie: fibre alimentare, tub digestiv, compuși ai lumii vegetale

Abstract:

Fibers are compounds of the vegetal world with different biochemical characteristics and different effects on human organism. Though research on fiber arrived at contradictory results, it is generally considered that their action is, as a whole, a positive one and that eating the recommended daily intake is obligatory both for the good functioning of the digestive system, and for the prophylaxis of some non communicable diseases.

Keywords: fibers, digestive system, compounds of the vegetal world

Unul dintre elementele nutritive în care este, cel mai adesea, deficitar regimul alimentar al omului modern este reprezentat de fibre. Lipsa sau insuficiența fibrelor din alimentație este considerată de mulți a sta și la originea epidemiei de obezitate. Desigur, nu numai cantitatea mică de fibre este cauza obezității. Dar această insuficiență este ușor de modificat, spre deosebire de multe alte cauze ale excesului ponderal, asupra cărora influența noastră este limitată, cel puțin deocamdată.

Conceptul de fibre se referă la substanțele de origine vegetală, carbohidrați cu moleculă mare, care sunt rezistenți la acțiunea enzimelor digestive umane, dar care pot fi fermentați de bacteriile microbiotei colonice. La acești carbohidrați se adaugă și lignina, care este alcatuită din polimeri fenolici cross-linkați. Deoarece structurile chimice ale substanțelor pe care le considerăm astăzi fibre sunt extrem de diverse, mulți oameni de știință iau în considerare modificarea criteriilor de includere sau de excludere a unei substanțe în categoria fibrelor.

Categorii de fibre

Din punct de vedere al comportamentului în tubul digestiv, există în mod clasic două categorii de fibre: fibre solubile, fermentescibile, vâscoase și fibre insolubile non-vâscoase, limitat fermentescibile. Aceste două clase caracterizează simplu efectele fibrelor asupra metabolismului uman și ne ajută în utilizarea lor în practica medicală. Foarte schematic, fibrele insolubile au un efect laxativ intens, pe când cele insolubile au, îndeosebi, un rol trofic colonic, dar intervin și în metabolismul unor nutrienți cum sunt lipidele sau carbohidrații. Acestea din urmă, de exemplu, sunt fibrele cu cel mai intens efect hipocolesterolemiant [1].

Din păcate, clasificarea aceasta s-a dovedit destul de inexactă, ceea ce complică și mai mult abordarea. Dacă inițial fibrele solubile au fost considerate a fi întotdeauna capabile să formeze geluri vâscoase și să fie mai ușor fermentescibile, cercetările ulterioare au arătat că lucrurile nu stau așa. β-Glucanii, unele gume (de ex. guar), mucilagiile (așa cum formează semințele de in sau psyllium), pectinele și unele hemiceluloze sunt fibre insolubile și, totuși, formează geluri     [2], pe când fibrele solubile se găsesc din plin în leguminoasele uscate (fasole uscată, mazăre, linte etc.). Capacitatea unor fibre de a forma geluri și soluții vâscoase determină încetinirea golirii stomacului, întârzie absorbția nutrienților în intestinul subțire și captează colesterolul din circuitul hepato-entero-hepatic al sărurilor biliare, scăzând colesterolemia. Celuloza, lignina și unele hemiceluloze nu sunt fibre vâscoase [3,4].

Unele fibre pot fi fermentate de bacteriile din colon. Acest lucru determină proliferarea populației bacteriene, iar din fermentații rezultă acizi grași cu lanț scurt (acetat, propionat și butirat) și gaze [5]. Acizii grași pot fi absorbiți, metabolizați și pot produce energie. Butiratul este principala sursă de energie pentru celulele colonice, astfel încât producerea acestor gaze are un rol trofic local. Pectinele, beta glucanii, guma guar, inulina și oligofructoza pot fi fermentate, pe când celuloza și lignina nu [4]. Orzul și ovăzul, legumele și fructele sunt bogate în fibre fermentescibile, pe când fibrele din tărâță de ovăz sunt foarte greu de fermentat de către bacterii.

Nou-venit în familia fibrelor este și amidonul rezistent la digestie; granule de amidon care scapă digestiei normale și ajung în colon, unde se comportă ca o fibră solubilă. Se pare că tipurile de amidon cu mai multă amiloză sunt cele care manifestă cel mai adesea acest gen de comportament în tubul digestiv. Chiar procesarea alimentelor poate influența amidonul rezistent, fie crescându-i cantitatea, fie scăzând nivelul prezent în mod natural [6,7,8].

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate