Fibrele alimentare: clasificare și efecte

Efecte profilactice și curative

Spuneam că fibrele deficitare joacă un rol în apariția obezității din cauza faptului că lipsa lor crește densitatea calorică a produselor alimentare. Un aliment bogat în fibre este automat un aliment diluat caloric. Fibrele cresc și sațietatea [9]. Studii observaționale au legat aportul mare de fibre de un IMC mai redus [10,11].

Cei care au o alimentație bogată în fibre au un risc mai mic de supraponderalitate față de cei cu o ingestie scăzută de fibre [12,13]. Un review sistematic a 62 de studii controlate a urmărit efectul tipurilor de fibre consumate asupra scăderii în greutate [14]. Astfel, dextrinele și polizaharidele marine au determinat pierderi în greutate în toate studiile, pe când chitosanul, arabinoxilanii și fructanii au redus greutatea corporală, în cel puțin două treimi dintre studii. Cele mai mari pierderi în greutate au fost înregistrate în cazul fructanilor și polizaharidelor marine. Privind în ansamblu, pierderea medie în greutate a fost de numai 0,3 kg în 4 săptămâni, la o persoană de 79 de kg. În acest context, rolul izolat al fibrelor pe scăderea în greutate este neclar, iar efectele par a depinde mult de tipul de fibre consumate.

Fibrele au fost studiate și în ceea ce privește efectele profilactice și curative în bolile cardiovasculare și diabet. Studiile mari de cohortă, prospective, au adus dovezi consistente că dietele bogate în fibre din cereale integrale, legume fără amidon, leguminoase și fructe pot reduce riscul de boală cardiovasculară și diabet.

Acțiunea fibrelor în diferite tipuri de cancer a fost promițătoare, dar a depins mult de tipul neoplaziei. De exemplu, în cancerele de sân, aportul de fibre a dus la rezultate inconsistente. În schimb, în cancerele colorectale, studiile caz-control au dat rezultate pozitive. Chiar și în astfel de situații, analize mai recente dau peste cap ceea ce se credea a fi bine stabilit, anume faptul că în cancerul colorectal, acțiunea profilactică a fibrelor e puternică. Studii caz-control și studii clinice nu mai susțin asocierea dintre riscul de cancer și ingestia de fibre [15]. În consecință, este nevoie de continuarea cercetărilor în domeniu, astfel încât sa fie detaliate efectele diferitelor tipuri și doze de fibre, pentru a se identifica în ce situație efectele protectoare apar și sunt optime.

Poate cel mai nou domeniu de studiu legat de fibre este cel referitor la interacțiunea acestora cu populația microbiană intestinală. Potențialul de a fermenta al diverselor familii de fibre depinde și de specia microbiană la care ajunge [16], practic modele alimentare diferite care conțin diverse cantități de fibre vor ajunge să modeleze aspectul microbiomului uman [17,18].

La ora actuală, microbiomul este considerat a fi un element cheie în menținerea sănătății omului, de la imunitate, la funcțiile cognitive. Nu știm încă exact în ce direcție ar trebui acționat pe microbiom, mai ales că indivizii și populația microbiană din intestinul lor nu reacționează identic. Ceea ce știm însă, este că fibrele din alimente sau din suplimente pot modifica aceste populații microbiene, a căror hrană o reprezintă și că, în viitor, se așteaptă studii care să ne arate ce fibre și în ce cantități ar permite crearea unui ecosistem intestinal optim pentru o stare cât mai bună de sănătate.

Fibrele alimentare par a avea și o acțiune antiinflamatoare. Una din căile de acțiune este legată de prevenirea obezității, chestiune dovedită atât în studii epidemiologice, cât și în intervenții. [20]. Se știe că pacientul obez este un pacient cu un sindrom inflamator cronic. Prin scăderea greutății corporale, automat se scade și sinteza de factori pro-inflamatori. În studii pe linii de șobolani genetic obezi sau pe șoareci hrăniți cu diete hiperlipidice, amestecurile de fibre au redus greutatea corporală și creșterea de citokine deteminată de obezitate [21,22] a receptorilor subcutanați Toll –like 4 și a antigenilor extracelulari F4/80. Acțiunea antiinflamatoare apare și pe căi care nu au legătură cu inflamația cronică a subiecților obezi. Ea a fost constatată și la subiecți normoponderali. Efectele au fost însă foarte diferite și au depins de tipul de fibre administrate. [23,24,25].

Deși fibrele alimentare sunt consumate din zorii omenirii, descoperim astăzi efecte noi care ne dau speranța că, în viitor, cu ajutorul lor, vom reuși să influențăm în bine sănătatea oamenilor. Și aceasta fără mulțimea de efecte adverse asociate adesea cu administrarea preparatelor medicamentoase. Până când studiile ne vor lămuri mai clar asupra efectelor individuale ale diferitelor clase de fibre, lecția momentului este că fibrele trebuie adăugate în alimentație, astfel încât să se atingă un minimum de 25 g/zi. Astfel putem fi siguri că își vor exercita și efectele binecunoscute, de accelerare a tranzitului și de evitare a constipației, ca și cel antiseptic și antiinflamator intestinal, exercitat de fibrele vâscoase. Alte efecte, pe care abia acum începem să le studiem atent, pot reprezenta un bonus pentru sănătate, îndeosebi cele legate de modularea microbiomului.

 

Bibliografie:

  1. García Peris PCamblor Alvarez M.Dietary fiber: concept, classification and current indications]. Nutr Hosp. 1999 May;14 Suppl 2:22S-31S.
  2. Gallaher CM, Schneeman BO. Dietary Fiber. In: Bowman BA, Russell RM, eds. Present Knowledge in Nutrition. 8th ed. Washington, D.C.: ILSI Press; 2001:83-91.
  3. Lupton JR, Turner ND. Dietary Fiber. In: Stipanuk MH, ed. Biochemical and Physiological Aspects of Human Nutrition. Philadelphia: W. B. Saunders; 2000:143-154.
  4. Gallaher CM, Schneeman BO. Dietary Fiber. In: Bowman BA, Russell RM, eds. Present Knowledge in Nutrition. 8th ed. Washington, D.C.: ILSI Press; 2001:83-91.
  5. Lupton JR. Microbial degradation products influence colon cancer risk: the butyrate controversy. J Nutr. 2004;134(2):479-482.
  6. Finocchiaro, E. Terry; Birkett, Anne; Okoniewska, Monika (2009). 10 – Resistant Starch in Fiber Ingredients: Food Applications and Health Benefits. CRC Press. pp. 205–248. 
  7. Fuentes-Zaragoza, E.; Riquelme-Navarrete, M. J.; Sánchez-Zapata, E.; Pérez-Álvarez, J. A. (2010). "Resistant starch as functional ingredient: A review". Food Research International. 43 (4): 931–942. doi:10.1016/j.foodres.2010.02.004.
  8. Jump up^ Sáyago-Ayerdi, S. G.; Tovar, J.; Osorio-Díaz, P.; Paredes-López, O.; Bello-Pérez, L. A. (2005). "In Vitro Starch Digestibility and Predicted Glycemic Index of Corn Tortilla, Black Beans, and Tortilla−Bean Mixture:  Effect of Cold Storage". Journal of Agricultural and Food Chemistry. 53 (4): 1281–1285.
  9. Howarth NC, Saltzman E, Roberts SB. Dietary fiber and weight regulation. Nutr Rev. 2001;59(5):129-139. 
  10. Du H, van der AD, Boshuizen HC, et al. Dietary fiber and subsequent changes in body weight and waist circumference in European men and women. Am J Clin Nutr. 2010;91(2):329-336. 122. Appleby PN, Thorogood M, Mann JI, Key TJ. Low body mass index in non-meat eaters: the possible roles of animal fat, dietary fibre and alcohol. Int J Obes Relat Metab Disord. 1998;22(5):454-460.
  11. Miller WC, Niederpruem MG, Wallace JP, Lindeman AK. Dietary fat, sugar, and fiber predict body fat content. J Am Diet Assoc. 1994;94(6):612-615.
  12. 124.  Davis JN, Hodges VA, Gillham MB. Normal-weight adults consume more fiber and fruit than their age and height matched overweight/obese counterparts. J Am Diet Assoc. 2006;106(6):833-840. 
  13. Wanders AJ, van den Borne JJ, de Graaf C, et al. Effects of dietary fibre on subjective appetite, energy intake and body weight: a systematic review of randomized controlled trials. Obes Rev. 2011;12(9):724-739.
  14. Ishikawa H, Akedo I, Otani T, et al. Randomized trial of dietary fiber and Lactobacillus casei administration for prevention of colorectal tumors. Int J Cancer. 2005;116(5):762-767.
  15. Vernazza CL, Gibson G, Rastall R . Carbohydrate preference, acid tolerance and bile tolerance in five strains of Bifidobacterium. J Appl Microbiol.2006;100:846–53.
  16. Yatsunenko T, et all. Human gut microbiome viewed across age and geography. Nature. 2012;486:222–7.
  17. Campbell JH,  et all . Host genetic and environmental effects on mouse intestinal microbiota. ISME J. 2012;6:2033–44.
  18. Estruch R,  et all . Effects of dietary fibre intake on risk factors for cardiovascular disease in subjects at high risk. J Epidemiol Community Health. 2009;63:582–8.
  19. Sánchez D, et al. Soluble fiber-enriched diets improve inflammation and oxidative stress biomarkers in Zucker fatty rats. Pharmacol Res. 2011;64:31–5.
  20. Cani PD, et al . Selective increases of bifidobacteria in gut microflora improve high-fat-diet-induced diabetes in mice through a mechanism associated with endotoxaemia. Diabetologia. 2007;50:2374–83.
  21. Dewulf EM, et al.  Inulin-type fructans with prebiotic properties counteract GPR43 overexpression and PPARγ-related adipogenesis in the white adipose tissue of high-fat diet-fed mice. J Nutr Biochem. 2011;22:712–22.
  22. Kanauchi O, et al. . Treatment of ulcerative colitis patients by long-term administration of germinated barley foodstuff: multi-center open trial. Int J Mol Med. 2003;12:701–4.
  23. Faghfoori Z, et al. Effects of an oral supplementation of germinated barley foodstuff on serum tumour necrosis factor-alpha, interleukin-6 and -8 in patients with ulcerative colitis. Ann Clin Biochem. 2011;48:233–7.
  24. Schiffrin EJ, et al. Systemic inflammatory markers in older persons: the effect of oral nutritional supplementation with prebiotics. J Nutr Health Aging. 2007;11:475–9.

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.