Vitamina D, intre normal si patologic. Partea 1

Dr. Cristina Patricia Dumitrescu, medic primar endocrinolog
Dr. Camelia Procopiuc, medic primar endocrinolog
Institutul National de Endocrinologie „C.I. Parhon”, Bucuresti

 

Rezumat: Vitamina D are un rol important in starea de sanatate sau de boala. Este implicata in reglarea a numeroase gene cu rol in metabolismul osos si mineral, in reglarea sistemului renine-angiotensina-aldosteron, in sistemul imunitar, cardiovascular, in diferentierea si prolifererea celulara. De aceea, evaluarea statusului vitaminei D si corectarea deficitului de vitamina D sunt esentiale pentru o buna stare de sanatate.

Abstract: Vitamin D plays an important role in health and disease. It is involved in the regulation of multiple genes with role in bone and mineral metabolism, in the renin-angiotensin-aldosterone system, the immunologic system, the cardiovascular system, in cellular differentiation and proliferation. Evaluation of vitamin D status and correction of vitamin D deficiency are essential for health.

In ultimii ani, literatura de specialitate discuta intens despre implicarea vitaminei D in numeroase afectiuni. Daca, initial, vitamina D si deficitul ei erau corelate cu boli ale scheletului prin afectarea metabolismului calciului si fosforului, din 2000, se discuta tot mai mult despre efectele extrascheletice ale vitaminei D (1,2,3).

Numeroase studii sustin implicarea deficitului de vitamina D in cancer, boli cardiovasculare, boli metabolice, boli infectioase, autoimune, ca si in mortalitate. Nu exista insa dovezi suficiente care sa sustina efectul benefic al suplimentarii cu vitamina D in aceste boli (3,4).

Vitamina D este unica printre vitamine deoarece ea poate fi sintetizata in piele prin expunere la lumina solara. Vitamina D provine din doi precursori: ergocalciferol (D2) si colecalciferol (D3).

Vitamina D2 este obtinuta prin iradierea cu UV-B a ergosterolului care se gaseste in mod natural in ciupercile expuse la soare, dar exista si in suplimentele cu vitamina D.

Vitamina D3 este sintetizata in piele sub efectul iradierii cu lumina UV (280-315 nm) a 7-dehidrocolesterolului, dar exista si in pestele bogat in uleiuri, ca somon, macrou, hering, si in suplimentele cu vitamina D.

Vitamina D (D3 si D2) care provine din piele sau din alimentatie este inactiva biologic si trebuie sa treaca printr-un proces de activare in doi pasi:

1) 25 hidroxilarea care se realizeaza in ficat si necesita prezenta unor enzime P450 ca CYP2R1 si CYP27A1, rezultand forma circulanta majora 25 (OH)D;

2) 1 hidroxilarea care se realizeaza in rinichi, necesita prezenta enzimelor P450 CYP27B1, rezultand metabolitul activ principal 1, 25 (OH)2 D sau calcitriol.
Aceasta a doua hidroxilare este stimulata de PTH si inhibata de calciu, fosfor si fibroblast growth factor-23 (FGF-23).

Actiunea biologica a vitaminei D este mediata de receptorii pentru vitamina D (VDR) care sunt exprimati in intestin, rinichi, os, dar si in aproape toate tesuturile si celulele corpului. Prin intermediul acestor receptori, vitamina D intervine in metabolismul fosfocacic: stimuleaza absorbtia intestinala de calciu; fara vitamina D, doar 10-15% din calciul alimentar si doar 60% din fosforul alimentar se absorb. Suficienta de vitamina D creste absorbtia calciului cu 30-40% si a fosforului cu 80%. La nivel renal, 1,25 (OH)2 D stimuleaza reabsorbtia calciului din filtratul glomerular (ES).

Ubicuitatea receptorilor pentru vitamina D face ca aceasta sa fie implicata in multiple actiuni biologice: inhibarea proliferarii celulare, inhibarea angiogenezei, stimularea productiei de insulina, inhibarea productiei de renina. In plus, vitamina D stimuleaza propria metabolizare prin cresterea exprimarii 25-hidroxivitaminD-24 OH-laza care metabolizeaza formele active de 25 (OH)D si 1,25 (OH)2 D in forme hidrosolubile inactive. Exista numeroase celule si tesuturi care poseda activitate 1-OH-lazica. Productia locala de 1,25 (OH)2 D ar fi responsabila de reglarea a aproximativ 200 de gene care ar putea facilita multe dintre diferitele efecte benefice sanatatii care au fost atribuite vitaminei D.

Exista controverse legate de nivelul optim de vitamina D atat la adulti, cat si la copii. Numerosi factori genetici, alimentari, environmentali sunt implicati in metabolismul vitaminei D, calciului, fosforului. Factorii de mediu includ: pigmentarea pielii, expunerea la soare, folosirea cremelor de protectie solara, poluarea. Factorii alimentari includ ingestia de alimente bogate in calciu si vitamina D, dar si asocierea obezitatii care scade nivelul de 25 (OH)D. Factorii genetici se refera la existenta diferentelor genetice in receptorii de vitamina D care interactioneaza cu ADN-ul in nucleul celular in scopul transcriptiei genice, ca si diferentele genetice in proteina de legare a vitaminei D care se leaga de vitamina D si o transporta la tesuturile-tinta in scopul mentinerii homeostaziei calciului care isi afecteaza raspunsul individual la variatiile de ingestie a vitaminei D. In plus, necesarul de calciu si vitamina D al copiilor care au oasele in crestere difera de cel al adultului. La copil nu a fost determinata importanta relativa a PTH seric care interactioneaza atat cu osteoblastele, cat si cu osteoclastele in timpul turnoverului osos si al formarii de os nou. Nu este clar care sunt valorile normale de PTH la copii in cursul procesului de crestere rapida si daca sunt aceleasi in toate genotipurile.

Toate aceste variabile trebuie avute in vedere atunci cand discutam despre definirea statusului normal al vitaminei D si, in special, despre definirea si corectarea statusului insuficient al vitaminei D (5).
In 2011, Societatea de Endocrinologie Americana (Endocrine Society: ES) a formulat un ghid de evaluare, tratament si prevenire a deficitului de vitamina D (4). Deficitul de vitamina D este definit ca o valoare a 25 (OH)D < 20 ng/ml.

Insuficienta de vitamina D este definita ca o valoare a 25 (OH)D cuprinsa intre 21 si 29 ng/ml. In baza acestor definitii, se constata ca 20-100% din populatia adulta varstnica a Europei, SUA, Canadei prezinta deficit de vitamina D. Copiii, adolescentii, adultii de varsta medie prezinta, de asemenea, risc crescut de deficit sau insuficienta de vitamina D. Pe un studiu efectuat in cadrul institutului de Endocrinologie „C.I Parhon” s-a constatat ca 100% dintre copiii evaluati prezentau deficit de vitamina D si 15% aveau vitamina D < 10 ng/ml (6). ES recomanda screeningul deficitului de vitamina D la persoanele cu risc de deficit al vitaminei D, dar nu si la populatia fara acest risc. ES recomanda evaluarea statusului vitaminei D prin dozarea 25 (OH) D.

Cauzele deficitului de vitamina D

Sursa majora de vitamina D la copii si adolescenti este expunerea la soare. Exista putine alimente care contin vitamina D. Astfel, cauza deficitului de vitamina D este insuficienta expunere la soare care poate fi determinata de: cremele de protectie solara (o crema cu factor de protectie 30 reduce sinteza vitaminei D in piele cu peste 95%), pigmentarea inchisa a pielii (o persoana cu piele pigmentata natural are protectie naturala fata de razele soarelui si va necesita un timp de expunere la soare de 3 ori mai lung pentru a sintetiza aceeasi cantitate de vitamina D ca o persoana cu pielea mai deschisa la culoare). Exista o corelatie inversa intre concentratia vitaminei D si indicele de masa corporala IMC > 30 kg/m2 si, astfel, obezitatea se asociaza cu deficit de vitamina D. Pacientii cu sindroame de malabsorbtie a grasimilor sau post chirurgie bariatrica au frecvent deficit de absorbtie a vitaminei D care este liposolubila. Pacientii care iau unele medicamente cum sunt anticonvulsivantele au risc crescut de deficit al vitaminei D deoarece aceste medicamente cresc metabolizarea 25 (OH)D si 1,25 (OH)2 D.

Concluzii

Vitamina D este implicata prin multiple mecanisme in starea de sanatate a organismului. Ea poate fi sintetizata in piele sub actiunea radiatiei solare; cu toate acestea, deficitul vitaminei D este frecvent atat la copii, cat si la adulti. Definirea corecta a statusului normal al vitaminei D este importanta pentru a putea identifica si trata cazurile cu deficit al vitaminei D.

Bibliografie:

1. Theodoratou E1, Tzoulaki I, Zgaga L, Ioannidis JP Vitamin D and multiple health outcomes: umbrella review of systematic reviews and meta-analyses of observational studies andrandomised trials; BMJ. 2014 Apr 1;348:g2035. doi: 10.1136/bmj.g2035

2. Chowdhury R1, Kunutsor S, Vitezova A, Oliver-Williams C, Chowdhury S, Kiefte-de-Jong JC, Khan H, Baena CP, Prabhakaran D, Hoshen MB, Feldman BS, Pan A, Johnson L, Crowe F, Hu FB, Franco OH.; Vitamin D and risk of cause specific death: systematic review and meta-analysis of observational cohort and randomised intervention studies.; BMJ. 2014 Apr 1;348:g1903. doi: 10.1136/bmj.g1903

3. El-Fakhri N1, McDevitt H, Shaikh MG, Halsey C, Ahmed SF; Vitamin D and its effects on glucose homeostasis, cardiovascular function and immune function. Horm Res Paediatr. 2014;81(6):363-78. doi: 10.1159/000357731. Epub 2014 Apr 26

4. Michael F. Holick, Neil C. Binkley, Heike A. Bischoff-Ferrari, Catherine M. Gordon, David A. Hanley, Robert P. Heaney, M. Hassan Murad, and Connie M. Weaver; Evaluation, Treatment, and Prevention of Vitamin D Deficiency: an Endocrine Society Clinical Practice Guideline; (J Clin Endocrinol Metab 96: 1911–1930, 2011

5. Greer FR; Defining vitamin D deficiency in children: beyond 25-OH vitamin D serum concentrations.; Pediatrics. 2009 Nov;124(5):1471-3. doi: 10.1542/peds.2009-2307. Epub 2009 Oct 26.

6. C. Dumitrescu, A. Caragheorgheopol, I. Gherlan, A. Brehar, A. Padure, M. Olaru, C. Procopiuc; Vitamin D in short children on Growth Hormone Therapy: effects of vitamin D status and vitamin D supplementation on response to Growth Hormone Therapy and on glucose homeostasis; Acta Endocrinologica 2014

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.