Administrarea corectă a probioticelor în tratamentele cu antibiotice

Antibioticele reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri ale medicinei moderne, având un rol esențial în tratamentul și controlul infecțiilor bacteriene, atât în patologia acută, cât și în cea cronică. Utilizarea lor a dus la o mai bună gestionare a acestor infecții și la reducerea complicațiilor asociate acestora. Cu toate acestea, administrarea antibioticelor nu este lipsită de efecte secundare, cele mai frecvente și mai vizibile fiind cele de natură digestivă. Prin mecanismul lor de acțiune relativ nespecific, antibioticele pot afecta nu doar bacteriile patogene responsabile de infecție, ci și bacteriile benefice care alcătuiesc flora intestinală normală. Această perturbare a microbiotei poate duce la un dezechilibru intestinal temporar sau persistent. În acest context, probioticele sunt frecvent recomandate ca metodă adjuvantă pentru susținerea și refacerea echilibrului microbiotei intestinale în timpul și după tratamentele cu antibiotic.

Probioticele și antibioticele

Probioticele sunt definite ca microorganisme vii care, atunci când sunt administrate în cantități adecvate, conferă beneficii documentate pentru sănătatea gazdei. Cele mai utilizate tulpini aparțin genurilor Lactobacillus și Bifidobacterium, precum și drojdiei Saccharomyces boulardii, fiecare având mecanisme de acțiune specifice. Rolul principal al probioticelor constă în menținerea integrității barierei intestinale, stimularea răspunsului imun local și limitarea dezvoltării microorganismelor patogene sau oportuniste. De asemenea, acestea contribuie la refacerea echilibrului florei intestinale afectate de antibiotice, favorizând recolonizarea intestinului cu bacterii benefice și normalizarea funcțiilor digestive.

În timpul unui tratament antibiotic, reducerea numărului de bacterii benefice poate favoriza apariția unor manifestări digestive precum diareea asociată antibioticelor, balonarea, flatulența sau disconfortul abdominal. În situații mai grave, dezechilibrul microbiotei poate permite dezvoltarea excesivă a unor agenți patogeni, cum este Clostridioides difficile, responsabil de forme severe de colită. Administrarea corectă a probioticelor, în ceea ce privește alegerea tulpinii, doza și momentul administrării, poate reduce riscul acestor complicații, poate ameliora simptomele digestive și poate îmbunătăți toleranța generală la tratamentul antibiotic.

Recomandări generale

Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea probioticelor simultan cu antibioticul. Antibioticul poate inactiva bacteriile din probiotic, reducând semnificativ eficiența acestuia. Din acest motiv, regula de bază este păstrarea unui interval de timp între cele două produse.

Recomandarea general acceptată este ca probioticul să fie administrat la aproximativ două ore distanță față de antibiotic. Acest interval permite probioticelor să ajungă în intestin într-un moment în care concentrația antibiotică este mai mică, crescând șansele ca microorganismele benefice să supraviețuiască și să își exercite efectele.

În majoritatea situațiilor, administrarea probioticului poate fi inițiată chiar din primele zile ale tratamentului antibiotic, nu doar după finalizarea acestuia. Scopul principal este prevenirea dezechilibrului florei intestinale, și nu doar corectarea tardivă a acestuia. Administrarea concomitentă, cu respectarea unei distanțe față de antibiotic, s-a dovedit mai eficientă comparativ cu inițierea probioticelor exclusiv după încheierea curei antibiotice.

După terminarea tratamentului cu antibiotic, este recomandată continuarea probioticelor încă 7–14 zile, pentru a sprijini refacerea microbiotei. Durata exactă poate varia în funcție de tipul antibioticelor, de durata tratamentului și de istoricul digestiv al pacientului.

Alegerea probioticelor

Probioticele diferă între ele, iar alegerea unui produs adecvat este importantă pentru obținerea beneficiilor dorite. Tulpina bacteriană este un element relevant, deoarece beneficiile pot diferi în funcție de aceasta. De aceea, este util să fie alese produse care indică clar tulpinile conținute și au la bază studii clinice. Doza, exprimată în unități formatoare de colonii (CFU), este un alt element esențial. În general, dozele de ordinul miliardelor de CFU sunt cele mai frecvent utilizate în prevenirea diareei asociate antibioticelor. Forma de prezentare (capsule, plicuri, soluții orale) și condițiile de păstrare trebuie, de asemenea, respectate pentru a menține viabilitatea microorganismelor.

La majoritatea persoanelor sănătoase, probioticele sunt bine tolerate. Reacțiile adverse sunt rare și ușoare, constând în balonare sau disconfort abdominal tranzitoriu, mai ales la începutul administrării. Aceste simptome dispar de obicei pe măsură ce organismul se adaptează.

Există însă situații în care administrarea probioticelor trebuie făcută cu prudență sau doar la recomandarea medicului. Persoanele cu imunitate sever compromisă, pacienții cu boli grave, cei cu catetere venoase sau cu afecțiuni cardiace complexe pot prezenta un risc crescut de infecții oportuniste. În aceste cazuri, decizia de a utiliza probiotice trebuie individualizată.

Probioticele nu pot anula complet efectele negative ale unei alimentații necorespunzătoare. Pe durata tratamentului cu antibiotic, este esențial să se acorde o atenție deosebită hidratării și alegerii alimentelor, fiind recomandată evitarea celor care pot irita tractul digestiv, precum alcoolul, alimentele foarte grase sau intens condimentate. O dietă ușoară, bogată în fibre solubile, poate susține indirect refacerea florei intestinale.

De asemenea, odihna adecvată și respectarea strictă a schemei de antibiotic prescrise de medic sunt esențiale pentru eficiența tratamentului și prevenirea rezistenței bacteriene.

Concluzii

Administrarea corectă a probioticelor în tratamentele cu antibiotic presupune mai mult decât simpla alegere a unui supliment din farmacie. Momentul administrării, distanța față de antibiotic, durata tratamentului și alegerea tulpinilor cu eficiență dovedită sunt factori esențiali. Pentru majoritatea pacienților, probioticele pot contribui la reducerea riscului de tulburări digestive și pot sprijini refacerea microbiotei intestinale. Cu toate acestea, ele nu înlocuiesc recomandările medicale și nu trebuie utilizate fără o evaluare atentă în situații speciale sau la persoane cu risc crescut.

Surse: worldgastroenterology.org/; espghan.org/; nhs.uk/; mayoclinic.org/; uptodate.com/

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic