Apraxia verbală la copii: simptome, diagnostic și tratament

Apraxia verbală la copii reprezintă o afecţiune neurologică care se manifestă prin greutatea poziţionării corecte a buzelor şi limbii pentru pronunţie. Astfel, apar distorsiuni ale sunetelor, copilul având dificultăţi în a trece corect de la o silabă la alta, vocabularul fiind redus semnificativ. Aceste simptome apar de la 18 luni. Muşchii celor ce suferă de această tulburare nu funcţionează normal, iar creierul prezintă dificultăţi în direcţionarea sau coordonarea mişcărilor. Apraxia verbală se poate trata cu ajutorul unui logoped, care ajută copiii să pronunțe cuvintele corect.

Apraxia verbală la copii: simptome

Copiii care suferă de apraxie verbală pot prezenta multe simptome sau caracteristici care variază în funcţie de vârstă, dar şi de gravitatea problemelor de vorbire. Simptomele sunt reprezentate de întârziere în apariţia primelor cuvinte, existenţa unui număr limitat de cuvinte şi a unui număr redus de vocale şi consoane. Simptomele pot deveni mai evidente, între 2 şi 4 ani, odată cu dezvoltarea limbajului.

Cu toate acestea, unele simptome specifice apraxiei verbale se pot regăsi şi în alte tipuri de tulburări de vorbire sau de limbaj. Medicii spun că este destul de dificilă diagnosticarea unui copil în acest caz.

Markeri care ajută la diagnosticarea apraxiei verbale

Există markeri speciali care ajută la distingerea apraxiei verbale de alte tipuri de tulburări de vorbire:

  • dificultate în a trece cu uşurință de la un cuvânt la altul;
  • mişcări lente ale maxilarului, buzelor şi limbii;
  • dificultate în pronunţarea corectă a vocalelor;
  • separarea silabelor;
  • inconsecvenţă în vorbire;
  • dificultate în încercarea de a imita cuvinte simple.

Cauzele apraxiei verbale la copii

Oamenii de ştiinţă nu au descoperit cauza exactă a acestei afecţiuni. Apraxia verbală poate fi rezultatul unor probleme sau leziuni cerebrale. Unii medici consideră că apraxia reprezintă o problemă de învăţare a limbajului sau rezultatul unui deficit de auz care împiedică copilul să detecteze sunetele în timpul unei conversaţii. Alţii sunt de părere că această afecţiune împiedică creierul să transmită semnalele corecte pentru a mişca muşchii implicaţi în vorbire.

Apraxia verbală, factori de risc

Oamenii de ştiinţă au descoperit că anomaliile genei FOXP2 cresc riscul apariţiei apraxiei verbală la copii şi a altor tulburări de vorbire şi limbaj. Această genă este implicată în modul în care se dezvoltă anumiţi nervi de la nivelul creierului. Cercetătorii continuă să studieze modul în care anomaliile genei FOXP2 pot afecta coordonarea motorie și procesarea vorbirii.

Tratament şi prevenţie

Pentru a trata apraxia verbală, medicii recomandă să se apeleze la ajutorul logopedului. Aceştia propun terapia de 3-5 ori pe săptămână, iar pe măsură ce se vor vedea rezultatele, numărul şedinţelor poate scădea. Terapia individuală sau de grup poate fi potrivită în diferite etape ale tratamentului. Copilul va efectua cu ajutorul logopedului repetiţii de sunete, silabe, cuvinte şi apoi propoziţii. În plus, se vor folosi indicii vizuale și tactile pentru a-l învăța pe copil cum funcționează buzele, maxilarul și limba atunci când se produc sunetele.

Un astfel de tratament necesită timp, iar copilul va avea nevoie de sprijinul părinţilor. Medicii le recomandă părinţilor să practice acasă tot ceea ce copilul învaţă în timpul orelor de logopedie pentru a-i ajuta să progreseze. Este necesar ca părinţii să ţină legătura în permanenţă cu logopedul pentru rezultate cât mai bune. Este ideal ca părinţii să nu pună presiune pe copiii lor atunci când nu vor sa vorbească şi să fie răbdători.

Surse: mayoclinic.org; asha.org; cedars-sinai.org

Cuvinte-cheie: , , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.