Boala Hodgkin (limfom Hodgkin): cauze, simptome, diagnostic precoce și management

Limfomul Hodgkin (LH) sau boala Hodgkin este un neoplasm limfoid relativ rar, dar cu rate foarte ridicate de vindecare. Această proliferare tumorală malignă este derivată din limfocitele B, iar caracteristica sa definitorie este prezența celulelor Reed-Sternberg în ganglionii limfatici. Rata de supraviețuire la 5 ani este de peste 80% în formele localizate și tratate corespunzător. Poate fi observat faptul că incidența limfomului Hodgkin urmează un model bimodal: primul vârf se înregistrează la populația tânără (13 – 35 de ani), iar al doilea la persoanele de peste 55 de ani.

Această distribuție pe grupe de vârstă sugerează interacțiunea complexă între factorii genetici, cei imunologici și de mediu în patogeneza bolii. Deși mecanismele specifice care duc la apariția bolii sunt incomplet elucidate, progresele recente în biologia moleculară și imunologie oferă noi perspective asupra fiziopatologiei bolii și permit dezvoltarea de terapii țintite mult mai eficiente și personalizate. LH este clasificat drept limfom cu celule B mature, dar cu un fenotip particular și un microambient tumoral specific, în care celulele neoplazice sunt în minoritate numerică în special față de fondul reactiv inflamator. Din aceste motive, are rate de vindecare relativ mari.

Boala Hodgkin (limfom Hodgkin) – particularități clinice și fiziopatologice ale bolii

Particularitatea bolii Hodgkin constă în prezența celulelor Reed-Sternberg, care sunt celule mono- sau polinucleate, derivate din limfocitele B germinative ce și-au pierdut funcția normală. Aceste celule prezintă markeri imunohistochimici specifici – CD 30 și CD15, în unele cazuri și CD20. Ele interacționează cu celulele imunitare din jur – limfocite, macrofage și eozinofile – care susţin proliferarea tumorală. Fiziopatologia LH implică o serie de modificări și alterări moleculare: dereglări ale semnalizării NF-κB, expresia aberantă PD-L1/PD-L2 etc.

În 40-50% din cazuri, infecția latentă cu virusul Epstein-Barr pare să joace un rol important în declanșarea bolii. Clinic, boala Hodgkin poate fi împărțită în două categorii, după cum urmează: (1) limfom Hodgkin clasic (LHc) care include peste 95% din cazuri și, la rândul său, se împarte în patru subtipuri (scleroză nodulară, celularitate mixtă, bogat în limfocite și cu depleție limfocitară) și (2) forma nodulară cu predominanță limfocitară (NLPHL) care tinde să aibă o evoluție mai lentă, dar risc de transformare în limfom non-Hodgkin cu limfocite B mari.

Boala Hodgkin (limfom Hodgkin) – cauze și factori de risc

Cauzele care duc la boala Hodgkin nu sunt cunoscute. Totuși, există un risc crescut mai ales la pacienții infectați anterior cu virusul Epstein-Barr sau cu HIV, precum și la cei diagnosticați cu afecțiuni autoimune (lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă) sau la pacienții cu fond imunitar depresiv (transplant de organe, celule stem, tratament cronic cu corticosteroizi). Pe de altă parte, susceptibilitatea genetică este confirmată de agregarea familială a cazurilor de boală: rudele de gradul I și II ale pacienților cu limfom Hodgkin au un risc mult mai mare de a dezvolta această afecțiune, dar interacțiunea dintre predispoziția genetică și mediu joacă un rol esențial.

Limfomul Hodgkin este o malignitate rară, rata estimată de incidență fiind de aproximativ 2,6 cazuri la 100.000 de persoane. Afectează mai des bărbații decât femeile, în special în populația pediatrică, unde peste 85% din cazuri apar la băieți. Forma clinică cu scleroză nodulară pare să fie mai frecventă la adulții tineri, în timp ce forma cu celularitate mixtă afectează mai frecvent persoanele în vârstă. Incidența subtipurilor de limfom Hodgkin clasic este următoarea: în forma cu scleroză nodulară (70%), cu celularitate mixtă (25%), bogat în limfocite (5%) și cu depleție de limfocite (mai puțin de 1%). NLPHL reprezintă aproximativ 5% din totalul cazurilor de LH.

Boala Hodgkin (limfom Hodgkin) – simptome și manifestări

Simptomatologia bolii Hodgkin este adesea insidioasă, iar boala poate rămâne nediagnosticată o perioadă îndelungată. Manifestările clinice depind de localizarea și de extinderea procesului tumoral, dar și de răspunsul sistemic. Cel mai frecvent simptom pe care îl acuză pacienții cu limfom Hodgkin este adenopatia periferică nedureroasă, de obicei la nivel cervical, supraclavicular sau mediastinal. Ganglionii limfatici au consistență dură, sunt mobili, dar nu și dureroși la palpare, iar uneori pot deveni compresivi prin efectul mecanic asociat (pe vena cavă superioară, pe căile respiratorii superioare). Limfadenopatia poate interesa una sau două zone.

Manifestările sistemice – cunoscute drept simptome B – sunt prezente la aproximativ 30% din pacienți și sunt mai frecvente în stadiile III și IV ale bolii, în limfomul cu celularitate mixtă sau în formele cu depleție de limfocite. Acestea includ:

• febră inexplicabilă, adesea mare, intermitentă sau cu aspect de febră Pel-Ebstein (febra este foarte crescută timp de o săptămână, apoi scade, iar ciclul se repetă);
• transpirații nocturne profuze;
• scădere ponderală > 10% din greutatea corporală de-a lungul ultimelor 6 luni.

Durerea la nivelul ganglionilor limfatici poate apărea odată cu consumul de alcool, iar pruritul cronic, generalizat, este un alt simptom care poate fi întâlnit. Pacienții se mai pot confrunta cu hepatosplenomegalie, simptome de compresie mediastinală (dispnee, tuse seacă persistentă), și în stadii avansate se poate ajunge la pancitopenie, icter sau simptome respiratorii severe.

Boala Hodgkin (limfom Hodgkin) – protocol de diagnostic

Biopsia ganglionară excizională este standardul de aur pentru diagnostic. Este esențial ca acest proces să implice recoltarea unui ganglion întreg (nu puncție aspirativă), fiind necesară nu doar evaluarea arhitecturii nodulului limfatic, ci și identificarea celulelor Reed-Sternberg. Deoarece este necesară caracterizarea fenotipului celular, detectarea imunohistochimică are sensibilitate și specificitate ridicată – celulele Reed-Sternberg sunt pozitive pentru CD30, CD 15 și, în unele cazuri, pentru CD20. Stadializarea se face prin investigații imagistice, iar examenul de măduvă osoasă și testele de laborator pot ghida terapia, diagnosticul diferențial și stabili prognosticul.

Boala Hodgkin (limfom Hodgkin) – alternative de tratament și management

Tratamentul limfomului Hodgkin este unul dintre cele mai eficiente în oncologia hematologică, cu rate foarte ridicate de vindecare, în special în stadiile incipiente. Protocolul terapeutic, pe de altă parte, se individualizează în funcție de stadiul bolii, vârsta pacientului cu limfom Hodgkin (boala Hodgkin), comorbiditățile asociate. Chimioterapia este piatra de temelie în tratament și regimul în boala Hodgkin este ABVD – adriamicină, bleomicină, vinblastină, dacarbazină – cu administrare în 2-6 cicluri în funcție de stadiul pacientului cu limfom Hodgkin. În formele mai avansate sau refractare, pot fi utilizate regimuri mai intensive (BEACOPP escaladat).

În limfomul Hodgkin localizat (stadiile I și II0), radioterapia este adesea combinată cu protocolul chimioterapeutic. Se aplică în câmpuri limitate, pentru a reduce toxicitatea pe termen lung. De asemenea, terapia țintită a câștigat teren în ultimele decenii: anticorpul anti-CD30 conjugat cu un agent citotoxic și inhibitorii punctelor de control imun sunt alternative aprobate pentru formele refractare sau recidivante. Transplantul autolog de celule stem hematopoietice rămâne opțiunea standard, mai ales la pacienții cu recădere prococe sau cei cu boala Hodgkin refractară.

Boala Hodgkin (limfom Hodgkin) – stadializare și prognostic

Conform sistemului de stadializare Ann Arbor, evoluția bolii urmează stadiile:

• stadiul I: implicarea unor regiuni ale unui singur ganglion limfatic sau structuri limfoide;
• stadiul II: implicarea a două sau mai multe regiuni ale ganglionilor limfatici de aceeași parte a diafragmei (numărul situsurilor anatomice se indică printr-un sufix – de exemplu, II2);
• stadiul III: implicarea ganglionilor limfatici sau structurilor limfatice de pe ambele părți ale diafragmei (III1 – cu/fără ganglionii splenici, hilari, celiaci sau portali; III2 – cu ganglionii paraaortici, iliaci sau mezenterici);
• stadiul IV: implicarea situsurilor extranodale dincolo de cele desemnate drept E (E: un situs extranodal unic sau contiguu sau proximal față de situsul nodal cunoscut al bolii).

Boala Hodgkin are un prognostic foarte bun în general, dar acesta depinde de diferite variabile ale pacientului, inclusiv de stadiul de diagnostic. Supraviețuirea globală la 5 ani, pentru stadiile I sau II, este de aproximativ de 90%, iar pentru stadiul IV, rata de supraviețuire globală este de aproximativ 60%.

Referinţe bibliografice:

1. Kaseb H, Babiker HM. Hodgkin Lymphoma. [Updated 2023 Jun 26]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499969/;
2. Momotow J, Borchmann S, Eichenauer DA, Engert A, Sasse S. Hodgkin Lymphoma-Review on Pathogenesis, Diagnosis, Current and Future Treatment Approaches for Adult Patients. J Clin Med. 2021 Mar 8;10(5):1125. doi: 10.3390/jcm10051125. PMID: 33800409; PMCID: PMC7962816. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7962816/;
3. Munir F, Hardit V, Sheikh IN, AlQahtani S, He J, Cuglievan B, Hosing C, Tewari P, Khazal S. Classical Hodgkin Lymphoma: From Past to Future-A Comprehensive Review of Pathophysiology and Therapeutic Advances. Int J Mol Sci. 2023 Jun 13;24(12):10095. doi: 10.3390/ijms241210095. PMID: 37373245; PMCID: PMC10298672. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10298672/;
4. Shanbhag S, Ambinder RF. Hodgkin lymphoma: A review and update on recent progress. CA Cancer J Clin. 2018 Mar;68(2):116-132. doi: 10.3322/caac.21438. Epub 2017 Dec 1. PMID: 29194581; PMCID: PMC5842098. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5842098/;
5. Jamil A, Mukkamalla SKR. Lymphoma. [Updated 2023 Jul 17]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560826/;
6. Wang HW, Balakrishna JP, Pittaluga S, Jaffe ES. Diagnosis of Hodgkin lymphoma in the modern era. Br J Haematol. 2019 Jan;184(1):45-59. doi: 10.1111/bjh.15614. Epub 2018 Nov 8. PMID: 30407610; PMCID: PMC6310079. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6310079/.

Foto: Shutterstock