Cardiomiopatie dilatativă: cauze, factori de risc, simptome, diagnostic și tratament

Cardiomiopatia dilatativă este o afecțiune a mușchiului inimii în care ventriculul stâng se mărește și își pierde treptat din capacitatea de contracție. Această modificare poate afecta circulația normală a sângelui și, pe măsură ce boala evoluează, poate favoriza apariția insuficienței cardiace.

Evoluția cardiomiopatiei dilatative diferă de la o persoană la alta: uneori boala este descoperită înainte de apariția manifestărilor evidente, iar în alte situații diagnosticul este stabilit după instalarea semnelor de insuficiență cardiacă.

Cardiomiopatia dilatativă – introducere

O persoană cu cardiomiopatie dilatativă poate avea o perioadă lungă fără simptome importante. Pe măsură ce funcția de pompă se reduce, organismul nu mai primește la fel de eficient sângele oxigenat de care are nevoie, iar lichidele se pot acumula în plămâni sau în țesuturi. Din acest motiv, recunoașterea manifestărilor și identificarea cauzei sunt importante pentru alegerea tratamentului și prevenirea complicațiilor.

Cauze posibile în cardiomiopatia dilatativă

Nu există o singură cauză care să stea la baza cardiomiopatiei dilatative. În unele cazuri poate fi identificat un factor precis, în timp ce în altele cauza rămâne necunoscută, situație descrisă drept formă idiopatică. Există și forme ereditare, determinate de modificări genetice care afectează structura sau funcționarea mușchiului cardiac.

Printre cauzele asociate cu cardiomiopatia dilatativă se numără anumite infecții care pot produce inflamația miocardului, tulburările de ritm persistente, hipertensiunea arterială, bolile valvulare și unele boli metabolice. Hemocromatoza, caracterizată prin acumularea excesivă de fier în organism, poate afecta inclusiv inima. Afecțiunile tiroidiene, diabetul și unele boli autoimune pot contribui, de asemenea, la deteriorarea funcției cardiace.

Consumul excesiv și îndelungat de alcool reprezintă o altă cauză posibilă a cardiomiopatiei dilatative. Mușchiul cardiac poate fi afectat și de anumite substanțe toxice, droguri sau medicamente utilizate în tratamentul cancerului. Există și cardiomiopatia asociată sarcinii, care poate apărea spre finalul sarcinii sau în lunile de după naștere.

Identificarea cauzei care a dus la apariția cardiomiopatiei dilatative este importantă, deoarece tratarea acesteia poate influența favorabil evoluția bolii. În anumite situații, funcția inimii se poate îmbunătăți semnificativ dacă factorul declanșator este controlat și tratamentul este început la timp.

Factori de risc

Riscul de cardiomiopatie dilatativă poate fi mai mare la persoanele care au rude apropiate diagnosticate cu această afecțiune, insuficiență cardiacă sau anumite forme de moarte subită cardiacăIstoricul familial trebuie discutat cu medicul, deoarece, în anumite situații, poate fi recomandată testarea genetică și investigarea unei posibile predispoziții ereditare.

Hipertensiunea arterială de lungă durată, bolile valvelor inimii, tulburările persistente ale ritmului cardiac, diabetul și obezitatea pot crește probabilitatea apariției cardiomiopatiei dilatative sau pot contribui la agravarea disfuncției cardiace. Riscul poate fi influențat și de anumite boli neuromusculare sau autoimune.

Consumul cronic și excesiv de alcool, utilizarea cocainei sau a amfetaminelor și expunerea la anumite toxine reprezintă alți factori importanți. De asemenea, persoanele care primesc anumite tratamente oncologice pot necesita monitorizarea funcției inimii, în funcție de medicamentul administrat și de riscul individual.

Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă că o persoană va dezvolta obligatoriu cardiomiopatie dilatativă. Totuși, controlul tensiunii arteriale, menținerea unei greutăți adecvate, evitarea drogurilor și limitarea alcoolului contribuie la protejarea sănătății cardiovasculare.

Simptomatologie asociată

Manifestările cardiomiopatiei dilatative pot apărea treptat sau, mai rar, se pot instala într-un interval relativ scurt. La început, simptomele pot fi discrete și pot fi confundate cu oboseala obișnuită, lipsa condiției fizice sau alte probleme de sănătate.

Unul dintre cele mai frecvente simptome este lipsa de aer, inițial la efort și, în formele avansate, chiar în repaus. În cazul unei cardiomiopatii dilatative, oboseala poate apărea mai repede, iar activitățile obișnuite pot deveni mai dificil de realizat și pot necesita pauze mai frecvente. Pot apărea umflarea gleznelor, picioarelor sau abdomenului, creșterea în greutate prin retenție de lichide, tusea accentuată în poziție culcată și dificultatea de a dormi întins. În cardiomiopatia dilatativă pot fi întâlnite și palpitații, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, amețeli, episoade de leșin ori disconfort toracic.

Unele simptome pot indica o situație care necesită evaluare medicală rapidă. Dificultatea severă de respirație, pierderea stării de conștiență sau durerea toracică persistentă trebuie tratate ca semnale de alarmă. O cardiomiopatie dilatativă netratată poate favoriza insuficiența cardiacă, aritmiile, formarea cheagurilor de sânge și, în anumite cazuri, stopul cardiac subit.

Diagnostic

Diagnosticul de cardiomiopatie dilatativă începe cu evaluarea simptomelor, istoricul medical personal și familial și examenul clinic. Medicul poate asculta inima și plămânii, poate verifica tensiunea arterială și poate căuta semne de retenție de lichide.

Ecocardiografia este una dintre investigațiile esențiale atunci când există suspiciunea de cardiomiopatie dilatativă. Aceasta utilizează ultrasunete pentru a oferi imagini ale inimii și permite evaluarea dimensiunilor cavităților, a mișcării pereților, a valvelor și a capacității de pompare. Un parametru important este fracția de ejecție a ventriculului stâng.

Electrocardiograma poate evidenția tulburări de ritm sau de conducere electrică. Analizele de sânge pot ajuta la identificarea unor cauze sau afecțiuni asociate și pot oferi informații despre funcția altor organe. Pentru evaluarea cardiomiopatiei dilatative pot fi recomandate, în funcție de situație, radiografia toracică, monitorizarea Holter, testul de efort, coronarografia sau alte investigații cardiologice.

Rezonanța magnetică cardiacă oferă informații detaliate despre structura și funcția inimii și poate ajuta la caracterizarea țesutului miocardic. Dacă există suspiciunea unei forme ereditare de cardiomiopatie dilatativă, medicul poate recomanda consiliere și testare genetică, precum și evaluarea anumitor membri ai familiei. În cazuri selectate se pot utiliza și alte investigații, inclusiv biopsia endomiocardică.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul pentru cardiomiopatia dilatativă este individualizat în funcție de cauză, severitatea afectării inimii, simptome și complicații. Obiectivele principale sunt reducerea manifestărilor, încetinirea progresiei bolii, îmbunătățirea funcției cardiace și scăderea riscului de spitalizare și evenimente severe.

În cazul în care cardiomiopatia dilatativă este însoțită de insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă, medicul poate prescrie mai multe clase de medicamente care acționează prin mecanisme diferite. Schema poate include, după caz, medicamente care modulează sistemul renină-angiotensină, beta-blocante, antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi și inhibitori SGLT2. Diureticele pot fi utilizate pentru reducerea retenției de lichide și ameliorarea edemelor sau a dificultății de respirație.

Tratamentul cardiomiopatiei dilatative poate include și medicamente pentru controlul anumitor aritmii sau anticoagulante atunci când există o indicație clară și un risc relevant de formare a cheagurilor. Tratamentul medicamentos trebuie stabilit și ajustat de medic; dozele și combinațiile diferă în funcție de tensiune, funcția renală, ritmul cardiac și alte caracteristici individuale.

Pentru anumite persoane cu cardiomiopatie dilatativă și risc crescut de aritmii ventriculare severe poate fi recomandat un defibrilator cardioverter implantabil. În alte situații, terapia de resincronizare cardiacă poate ajuta ventriculele să se contracte mai coordonat și poate îmbunătăți funcția inimii.

În formele severe de cardiomiopatie dilatativă care nu răspund suficient la tratamentul medicamentos și la dispozitive, pot fi luate în considerare terapii avansate, precum dispozitivele de asistare ventriculară sau transplantul cardiac. Aceste opțiuni sunt rezervate pacienților atent selectați și necesită evaluare într-un centru specializat.

Stilul de viață completează tratamentul medical. Pentru persoanele cu cardiomiopatie dilatativă pot fi recomandate reducerea aportului de sare, controlul greutății, renunțarea la fumat, evitarea drogurilor, limitarea sau eliminarea alcoolului și o formă de activitate fizică adaptată capacității individuale. Recomandările privind efortul trebuie stabilite împreună cu cardiologul.

Concluzii

Monitorizarea periodică este importantă, deoarece cardiomiopatia dilatativă poate evolua diferit de la un caz la altul. Consultațiile și investigațiile recomandate permit urmărirea răspunsului la tratament și ajustarea acestuia atunci când este necesar. Prin respectarea indicațiilor medicale și controale regulate, cardiomiopatia dilatativă poate fi gestionată mai eficient, contribuind la controlul simptomelor și la menținerea calității vieții.

Referințe bibliografice:

1. https://professional.heart.org/en/guidelines-statements/current-diagnostic-and-treatment-strategies-for-specific-dilatede579;
2. https://www.nhlbi.nih.gov/health/cardiomyopathy/types;
3. https://www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/cardiomyopathies/dilated-cardiomyopathy;
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16932-dilated-cardiomyopathy;
5. https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/cardiomyopathy.

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic