Gripa (infecția gripală): prognostic, complicații și riscuri asociate

Gripa (infecția gripală) este o boală respiratorie acută de etiologie virală, cauzată de virusurile Influenza. Caracteristica principală o reprezintă contagiozitatea ridicată. Deși evoluția infecției este autolimitată în majoritatea cazurilor, nu ar trebui subestimat potențialul de complicații, mai ales la categoriile cu risc. În contextul epidemiologic global, gripa rămâne una dintre cele mai importante infecții virale sezoniere, cu impact semnificativ asupra sănătății publice. Anual, sunt infectate milioane de persoane, iar gripa continuă să rămână o importantă cauză de mortalitate în rândul copiilor mici, vârstnicilor și pacienților cu comorbidități cronice.

De-a lungul timpului, virusurile gripale au trecut frecvent prin mutații genetice, fenomen care, de altfel, explică apariția de noi tulpini și apariția periodică a epidemiilor și chiar pandemiilor. În acest sens, exemple clasice sunt „gripa spaniolă” (1918), „gripa asiatică” (1957), „gripa din Hong Kong” (1968) și „gripa porcină” (H1N1, 2009). În prezent, gripa continuă să ridice foarte multe provocări, în special din cauza variabilității antigenice și adaptabilității virale, însă și ca urmare a reducerii complianței la vaccinul antigripal în anumite regiuni.

Despre virusurile Influenza

Virusurile gripale aparțin familiei Orthomyxoviridae, care include virusuri ARN monocatenare, segmentate, cu polaritate negativă (de unde și variabilitatea genetică). Acestea se clasifică în 3 tipuri principale care pot infecta omul: Influenza A, Influenza B și Influenza C, la care, relativ recent, s-a adăugat tipul Influenza D, identificat predominant la bovine, rareori asociat infecției umane.

Virusurile Influenza A sunt cele mai virulente și responsabile de majoritatea pandemiilor. Există mai multe subtipuri, clasificate în funcție de structura celor două glicoproteine de suprafață:

1. hemaglutinina (H);
2. neuraminidaza (N).

Până în prezent, au fost identificate 18 subtipuri de hemaglutinină (notate H1-18), respectiv 11 tipuri de neuraminidază (notate N1-N11). De aici, de altfel, și combinațiile acestor antigene (de exemplu, H1N1, H3N2), care determină apariția diferitelor tulpini cu patogenitate specifică. În egală măsură, virusurile Influenza B prezintă o diversitate genetică mai redusă și sunt împărțite în două linii principale:

• Victoria;
• Yagamata.

Deși pot cauza epidemii sezoniere de gripă, nu sunt asociate cu pandemii și infectează, aproape exclusiv, oamenii. Virusurile Influenza C produc infecții ușoare, mai ales la copii, fără potențial epidemic crescut. Structura virusului Influenza include un înveliș lipidic derivat din membrana celulei gazdă, pe care se află glicoproteinele H și N, implicate în atașarea și eliberarea virionilor din celulele infectate.

Genomul segmentat favorizează fenomenul de rearanjare genetică (antigenic shift), prin care pot apărea noi subtipuri virale, precum și deriva antigenică (antigenic drift). Deriva antigenică este cea responsabilă de variațiile minore anuale în tulpinile virale care, pe de altă parte, impun și necesitatea actualizării vaccinurilor gripale în fiecare sezon infecțios.

Gripa – cauze și factori de risc

Cauza directă a gripei este infecția cu un virus gripal activ, transmis de la o persoană infectată, în general, la una susceptibilă infecției. Factorii de risc pentru dezvoltarea formelor severe sunt, fără a se limita la, următorii:

• extremele de vârstă: copii sub 5 ani (în special cei sub 2 ani) și adulții peste 65 de ani;
• afecțiunile cronice subiacente: boli cardiovasculare, pulmonare (inclusiv BPOC și astmul), diabet zaharat, insuficiență renală cronică, boli hepatice, neoplazii;
• stări imunodepresive: infecție HIV/SIDA, tratament imunosupresor, chimioterapie;
• sarcina activă și perioada imediat postpartum;
• obezitatea morbidă (IMC > 40 kg/m²).

Factorii de mediu (temperaturile scăzute, umiditatea redusă) favorizează persistența virusurilor în aer și pe suprafețe, de unde și incidența mai crescută a cazurilor de gripă în lunile de iarnă.

Gripa – modalități de transmitere

Virusurile gripale se transmit în principal pe cale aerogenă, prin picături Flügge, de o persoană infectată în timpul tusei, strănutului sau vorbirii. Aceste particule pot fi inhalate chiar direct de alte persoane sau pot contamina suprafețe și obiecte, de unde virusul este preluat prin contact indirect (mâini, față, mucoase).

Virusul gripal poate supraviețui pe suprafețe inerte de la câteva ore până la 24 – 48 de ore, în funcție de condițiile de mediu. Perioada de contagiozitate începe cu aproximativ 1 zi înainte de debutul simptomelor și persistă 5 – 7 zile după instalarea acestora, fiind de obicei mai prelungită la copii și la persoanele imunocompromise.

Gripa – simptome și manifestări

Gripa se manifestă printr-un tablou clinic brusc și intens, ceea ce ajută la diferențierea sa, spre exemplu, de o răceală comună. După perioada de incubație de 1- 4 zile (în medie, 2 zile), putem observa un debut acut, cu simptome precum:

• febră (de obicei > 38°C, uneori până la 40°C);
• frisoane, cefalee severă, mialgii și artralgii difuze;
• astenie marcată și senzație de epuizare;
• durere retroorbitară, uneori accentuată la mișcările oculare;
• tuse seacă, iritativă, care poate deveni productivă ulterior;
• rinoree, durere faringiană, congestie nazală;
• în unele cazuri, greață, vărsături sau diaree, mai frecvent la copii.

Evoluția tipică a bolii durează 5 – 7 zile, însă tusea și astenia pot persista până la 2 – 3 săptămâni. Majoritatea cazurilor au evoluție benignă, cu recuperare completă, însă la pacienții vulnerabili pot apărea complicații severe, cum ar fi pneumonia virală primară, suprainfecțiile bacteriene și miocardita sau encefalita.

Alternative de tratament pentru gripă

Gripa se tratează, în principal, simptomatic, scopul fiind ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. În forme moderate sau severe, se pot administra antivirale specifice.

Măsuri generale și tratament simptomatic

Vizează repausul la domiciliu, izolarea, hidratarea corespunzătoare și alimentația adecvată. La nevoie, se pot administra antipiretice și analgezice, dar se evită administrarea aspirinei la copii și la adolescenți din cauza riscului de sindrom Reye. Decongestionantele nazale, antitusivele și mucoliticele se administrează după caz, dar pe perioade scurte. Se vor monitoriza semnele care indică o agravare a bolii – dispnee, confuzie, febră persistentă sau cianoză. Dacă apar, se ridică necesitatea serviciilor medicale de urgență.

Tratament antiviral specific

Antiviralele inhibitoare de neuraminidază sunt principala opțiune terapeutică specifică. Acestea reduc durata și severitatea simptomelor doar atunci când sunt administrate în primele 48 de ore de la debut.

Există și antivirale mai noi, care inhibă replicarea virală, eficiente într-o singură doză orală. Antibioticele NU au eficiență în infecțiile virale și sunt rezervate doar cazurilor de suprainfecție bacteriană documentată (de exemplu, pneumonie secundară).

Spitalizarea și tratamentul complicațiilor

Spitalizarea pacientului cu gripă devine necesară în formele severe cu insuficiență respiratorie, pneumonie severă, probleme neurologice sau decompensare a bolilor cronice. Se pot institui în funcție de caz: oxigenoterapie, ventilație non-invazivă sau invazivă, tratament suportiv intens. Pacientul necesită supraveghere continuă.

Gripa – prognostic, complicații și riscuri asociate

Prognosticul gripei este, în general, favorabil, cu o vindecare completă în majoritatea cazurilor, fără sechele. Totuși, formele severe pot avea evoluție complicată și potențial letal. Principalele complicații asociate cu gripa includ:

• pneumonie virală primară, caracterizată prin dispnee progresivă, hipoxemie și prezența, pe filmul radiografic, a unor infiltrate difuze;
• suprainfecție pulmonară bacteriană (cu Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Haemophilus influenzae);
• miocardita și pericardita (cu aritmii, insuficiență cardiacă acută);
• complicații neurologice: encefalită, meningită virală, sindromul Guillain-Barré;
• miozită, rabdomioliză;
• insuficiență multiplă de organe, în cazurile grave de gripă.

Mortalitatea globală asociată gripei variază între 0,1 – 0,5% în epidemiile sezoniere, dar tinde să crească semnificativ în contextul pandemic. Prognosticul este influențat de statutul imunitar al pacientului, vârsta sa, comorbiditățile asociate și rapiditatea inițierii tratamentului antiviral.

Gripa – sfaturi pentru prevenție

Prevenția este o componentă esențială în controlul gripei, având o eficiență net superioară față de tratamentul inițiat în momentul infectării. În această direcție, se recomandă:

Vaccinarea antigripală

Vaccinarea anuală este cea mai eficientă metodă de prevenție. Vaccinurile disponibile sunt:

• vaccinurile tetravalente inactivate (IIV4): conțin două tulpini de Influenza A (de obicei este vorba de H1N1 și H3N2) și două tulpini de Influenza B (Victoria și Yagamata);
• vaccinuri vii atenuate: administrate intranazal, recomandate la copii și adolescenți sănătoși.

Organizația Mondială a Sănătății actualizează anual compoziția vaccinului pe baza specificului tulpinilor care circulă la nivel global. Vaccinarea este recomandată tuturor persoanelor peste 6 luni, în special celor cu risc crescut. Imunitatea se dezvoltă după 10-14 zile de la administrarea vaccinului și persistă aproximativ un an. Chiar dacă protecția nu este de 100%, s-a observat că persoanele vaccinate au un risc mult mai mic de complicații și simptome mai ușoare.

Respectarea normelor de igienă

Se recomandă spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun și dezinfectarea cu soluții virucide. Contactul cu persoane care prezintă simptome de infecție trebuie limitat. Nasul și gura trebuie acoperite în timpul tusei sau strănutului, de preferat fiind să se strănute la nivelul plicii cotului. Spațiile închise se vor aerisi periodic. În continuare, masca de protecție – care acoperă nasul și gura – se recomandă a fi purtată în locurile unde există flux ridicat de oameni sau în mijloacele de transport în comun.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Boktor SW, Hafner JW. Influenza. [Updated 2023 Jan 23]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459363/;
2. Uyeki TM, Hui DS, Zambon M, Wentworth DE, Monto AS. Influenza. Lancet. 2022 Aug 27;400(10353):693-706. doi: 10.1016/S0140-6736(22)00982-5. PMID: 36030813; PMCID: PMC9411419. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9411419/;
3. org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Overview: Influenza. [Updated 2022 Nov 22]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279459/;
4. Belshan MA, Knoop FC, Huggett KN. Influenza A. Reference Module in Biomedical Sciences. 2014:B978-0-12-801238-3.05048-0. doi: 10.1016/B978-0-12-801238-3.05048-0. Epub 2014 Nov 28. PMCID: PMC7157457. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7157457/;
5. Moghadami M. A Narrative Review of Influenza: A Seasonal and Pandemic Disease. Iran J Med Sci. 2017 Jan;42(1):2-13. PMID: 28293045; PMCID: PMC5337761. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5337761/;
6. Jilani TN, Jamil RT, Nguyen AD, et al. H1N1 Influenza. [Updated 2024 Mar 4]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513241/.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată