Hernia ombilicală: cauze, manifestări clinice, metode de diagnostic și tratament

Hernia ombilicală este o patologie relativ frecvent întâlnită în practica chirurgicală, definită în esență prin protruzia în exterior a conținutului abdominal printr-un defect localizat fie la nivelul inelului ombilical, fie la nivelul liniei albe adiacente. Afecțiunea are o importanță clinică foarte ridicată ca urmare a prevalenței crescute atât la populația pediatrică, unde poate fi congenitală și, de obicei, benignă, cât și la adulți, unde majoritatea cazurilor sunt dobândite, în asociere cu factori predispozanți multipli.

Din punct de vedere patogenic, hernia ombilicală la adult se instalează pe fondul unei slăbiciuni structurale a peretelui abdominal anterior, accentuată de factori mecanici și metabolici, care au consecințe directe asupra stabilității fasciei abdominale și presiunii intraabdominale (de obicei, în sensul creșterii acesteia). De cele mai multe ori, hernia ombilicală este relativ asimptomatică, dar în anumite cazuri poate evolua spre complicații severe, precum încarcerare sau strangulare, cu risc vital dacă nu este recunoscută și tratată prompt.

Hernie ombilicală – considerente fiziopatologice

Fiziopatologia herniei ombilicale se bazează pe prezența unui defect congenital (mai rar) sau a unui defect dobândit (mai frecvent) la nivelul fasciei peretelui abdominal inferior, în special în zona inelului ombilical, regiune recunoscută ca un punct de minimă rezistență. Spre exemplu, slăbirea aponevrozelor musculare se produce adesea prin întinderea repetată a musculaturii de la nivelul abdomenului, proces întâlnit frecvent la pacienții obezi, femeile multipare sau în caz de ascită cronică, care tind să se confrunte mai frecvent cu hernie ombilicală.

Depunerea excesivă de țesut adipos exercită o forță constantă asupra planurilor aponevrotice și musculare, separând fibrele musculare și facilitând, astfel, apariția herniei ombilicale. Defectul herniar apare cel mai frecvent la nivelul liniei albe subțiate, imediat adiacente ombilicului, unde peretele abdominal este traversat de structuri vasculare, în special vena ombilicală. În destul de multe cazuri, fascia ombilicală este absentă, iar ligamentul rotund hepatic poate avea o inserție anormală, reducând și mai mult rezistența locală.

Evoluția naturală a herniei ombilicale include un risc de încarcerare sau strangulare, estimându-se a fi de 1-3% pe parcursul vieții. Mecanismul de strangulare are la bază compromiterea în special a drenajului venos al anselor herniate, ducând la edem asociat și, de asemenea, creșterea presiunii intraherniare. Ulterior, fluxul arterial este afectat, conducând la ischemie și la infarct al epiploonului sau segmentelor intestinale incluse, justificând importanța intervenției rapide.

Hernie ombilicală – cauze și factori de risc

La adult, incidența globală a cazurilor de hernie ombilicală variază între 23 și 50%, prevalența fiind mai mare la femeile cu vârstă între 31-40 de ani și la bărbații cu vârstă între 61-70 de ani. Femeile dezvoltă hernie ombilicală de 10 ori mai frecvent decât bărbații, în principal ca urmare a sarcinii, nașterilor și prevalenței crescute a obezității. Cu toate acestea, de obicei intervențiile chirurgicale se efectuează la bărbați, la care simptomatologia este mai evidentă și invalidantă.

Aproximativ 90% dintre herniile ombilicale ale adultului sunt dobândite. Factorii predispozanți pentru hernia ombilicală includ obezitatea, sindromul metabolic, ascita de diverse cauze, dar și sarcinile multiple și bolile de colagen. De asemenea, intervențiile chirurgicale efectuate la nivel abdominal, inclusiv utilizarea trocarilor laparoscopici în apropierea ombilicului, cresc riscul de apariție a defectelor herniare secundare.

Hernia ombilicală este frecventă la pacienții cu ciroză hepatică, în special la cei cu ascită, unde se raportează o incidență de până la 20%. În plus, factorii genetici precum sindromul Beckwith-Wiedemann sau sindromul Down cresc predispoziția pentru defecte ale peretelui abdominal și, implicit, hernie ombilicală. Mecanismele prin care se poate dobândi o hernie ombilicală includ creșterea repetată a presiunii intraabdominală prin constipație cronică, efort fizic intens și tusea cronică, modificări asociate obezității cronice sau sarcinilor succesive, multiple.

Hernie ombilicală – simptome și manifestări clinice

Manifestările clinice sunt variabile – de la hernie ombilicală mică, asimptomatică, descoperită incidental la examenul clinic sau imagistic, până la hernie ombilicală voluminoasă, ireductibilă și dureroasă. Cele mai multe hernii cu diametrul sub 1 centimetru nu produc simptome, putând fi identificate doar prin palpare atentă sau manevra Valsalva.

Pacienții cu hernie ombilicală descriu adesea o tumefacție la nivelul ombilicului, vizibilă uzual la efort sau odată cu schimbarea poziției. Bărbații acuză mai frecvent durere, care le limitează activitățile zilnice, în timp ce femeile tind să dezvolte hernii mai mari, dar adesea tolerate mai bine. Simptomul dominant la pacienții simptomatici cu hernie ombilicală este durerea care, în unele cazuri, este însoțită de greață, vărsături și disconfort abdominal.

Hernie ombilicală – protocol de diagnostic

Diagnosticul este, în primul rând, clinic. Examinarea începe prin inspectarea atentă a peretelui abdominal anterior, eu evaluarea dimensiunii, reductibilității și consistenței protruziei. Palpând marginile fasciale, se poate aprecia dimensiunea defectului herniar. Manevra Valsalva ajută mai ales la evidențierea herniilor mici și reductibile, iar examinarea pacientului în ortostatism și în clinostatism oferă informații suplimentare privind comportamentul defectului herniar.

În cazurile neclare sau atunci când examenul clinic este dificil (pacienții cu obezitate, herniile voluminoase), explorările imagistice devin esențiale. Ecografia abdominală este eficientă și, de obicei, evidențiază defectele herniare. Însă, sensibilitatea sa este redusă în herniile mari sau la pacienții cu obezitate semnificativă, rezultatele depinzând de experiența specialistului.

Tomografia computerizată reprezintă standardul de aur pentru caracterizarea detaliată a cazului de hernie ombilicală, delimitând clar defectul, conținutul sacului herniar și posibile complicații asociate. RMN-ul are o sensibilitate și o specificitate foarte mari, fiind util mai ales atunci când CT-ul și ecografia nu dau rezultate concludente, dar timpul de efectuare limitează utilizarea sa de rutină. În situațiile cu suspiciune de strangulare sau încarcerare, evaluarea imagistică nu este de dorit să întârzie consultul chirurgical de urgență.

Hernie ombilicală – alternative de tratament

Tratamentul herniei ombilicale este individualizat în funcție de dimensiunea defectului. În mod obișnuit, dimensiunea defectului dictează simptomatologia și riscul de complicații.

Tratament conservator

Tratamentul conservator este rezervat pacienților asimptomatici, cu hernii mici, reductibile, la care riscul anual de strangulare este sub 1%. În aceste cazuri, monitorizarea clinică este deseori justificată, însă pacienții trebuie informați cu privire la potențialele semne de alarmă și nevoia de a se prezenta de urgență la spital în caz de durere sau ireductibilitate a herniei.

La pacienții cu obezitate sau ascită, tratamentul conservator este riscant, deoarece complicațiile apărute în context de urgență cresc semnificativ morbiditatea și mortalitatea operatorie. Așadar, alegerea se face în funcție de particularitățile fiecărui pacient. Pacientului cu hernie ombilicală i se recomandă, în astfel de cazuri, să evite efortul fizic intens.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical reprezintă standardul pentru hernia ombilicală simptomatică sau pentru cea cu tendință de creștere. Tehnicile moderne includ atât abordul deschis, cât și laparoscopic, ambele vizând închiderea defectului și întărirea peretelui abdominal cu plasă protetică.

În chirurgia deschisă, se practică incizia periombilicală și disecția sacului herniar. Ulterior, este redus conținutul sacului, urmând rezecția acestuia, sutura defectului și aplicarea unei plase (din material biocompatibil) peritoneale sau supranevrotice pentru reducerea riscului de recidivă.

Chirurgia laparoscopică, preferată în special la pacienții supraponderali sau cu hernii recurente, permite o vizualizare mult mai bună a zonei și este mai puțin invazivă decât chirurgia deschisă. Tehnicile includ poziționarea intraperitoneală a unei plase fixate cu tackeri sau suturi. Tehnica laparoscopică are avantajul unei recuperări mai rapide și a unui risc mult mai mic de infecție a plăgii operatorii.

Riscul de recidivă în hernia ombilicală este strâns legat de dimensiunea inițială a defectului și, de asemenea, de tehnica chirurgicală utilizată. Aplicarea unei plase reduce semnificativ riscul de recidivă, comparativ cu sutura simplă. Totuși, folosirea plaselor la pacientul cu ascită deficitar controlată sau cu infecții active rămâne, în continuare, controversată.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Bibliografie:

1. Holt AC, Bamarni S, Leslie SW. Umbilical Hernia. [Updated 2024 Feb 27]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459312/;
2. Troullioud Lucas AG, Bamarni S, Panda SK, et al. Pediatric Umbilical Hernia. [Updated 2023 Nov 18]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459294/;
3. Paul W Appleby, Tasha A Martin, William W Hope. Umbilical Hernia Repair: Overview of Approaches and Review of Literature. PMID: 29754622. DOI: 10.1016/j.suc.2018.02.001. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29754622/;
4. Kulaçoğlu H. Current options in umbilical hernia repair in adult patients. Ulus Cerrahi Derg. 2015 Sep 1;31(3):157-61. doi: 10.5152/UCD.2015.2955. PMID: 26504420; PMCID: PMC4605112. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4605112/;
5. Knipe H, Ranchod A, Saber M, et al. Umbilical hernia. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 29 Sep 2025) https://doi.org/10.53347/rID-32106. Link: https://radiopaedia.org/articles/umbilical-hernia.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată