Managementul sarcopeniei la pacienții geriatrici

Dr. Oana M. Stanciu

Medic specialist geriatrie și gerontologie

Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca”, București

Rezumat:

Sarcopenia este o condiție medicală care contribuie la declinul funcțional, fragilitate, căderi și dizabilitate, pe măsura înaintării în vârstă. Sarcopenia este frecvent întâlnită la persoanele cu vârsta peste 65 de ani, fiind unul din principalele sindroame geriatrice. Este general acceptat faptul că apariția sarcopeniei este multifactorială și poate fi corelată cu declinul hormonal, declinul fibrelor musculare, statusul cronic inflamator, aport alimentar inadecvat. În prezent, continuă sa fie dezvoltate noi măsuri de intervenție în managementul sarcopeniei.

Cuvinte-cheie: sarcopenie, vârstnici, declin funcțional

Abstract:

Sarcopenia is a medical condition which leads to functional decline, fragility, falls and disability with aging. Being one of the main geriatric syndromes, sarcopenia is commonly found at people over 65. It is generally accepted that the occurrence of sarcopenia is conditioned by several factors and may be related with hormonal and muscle fibers decline, chronic inflammatory status, inadequate food intake. Regarding the management of sarcopenia, new intervention measures are underway.

Keywords: sarcopenia, elderly, functional decline

Cuprins articol

Introducere

Epidemiologie

Clasificarea sarcopeniei

Diagnosticul sarcopeniei

Intervenții nutriționale în sarcopenie

Bibliografie

Introducere

Sarcopenia este un sindrom clinic caracterizat printr-o scădere progresivă, generalizată, a masei musculare scheletice și a funcției musculare [1]. După vârsta de 40 de ani se observă o ușoară scădere a masei musculare care se accentuează cu timpul [2]. Sarcopenia joacă un rol important în apariția fragilității și a declinului funcțional. Potrivit Centrului American pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), sarcopenia este recunoscută ca fiind unul dintre cei cinci factori de risc majori pentru dizabilitate, morbiditate și mortalitate la persoanele cu vârstă peste 65 de ani. Numeroase studii au demonstrat că sarcopenia este asociată cu un risc crescut de cădere, diminuarea densității minerale osoase, scăderea calității vieții, a capacități funcționale și, în consecință, creșterea mortalității în rândul pacienților geriatrici.

Epidemiologie

Sarcopenia afectează aproximativ 30% din persoanele cu vârsta peste 60 de ani și peste 50% din persoanele cu vârsta peste 80 de ani [3]. Numărul persoanelor din întreaga lume în vârstă de peste 60 de ani a fost estimat la 600 de milioane în anul 2000, cifră care se așteaptă să crească la 1,2 miliarde până în 2025 și la 2 miliarde până în 2050 [4]. De asemenea, sarcopenia se observă atât la bărbați, cât și la femei.

Clasificarea sarcopeniei

Sarcopenia este asociată cu îmbătrânirea și poate fi obeservată la pacienții geriatrici. Cu toate acestea, poate fi observată și la pacienții tineri.

Astfel, sarcopenia se clasifică în:

  • sarcopenie primară –vireversibilă, progresivă și corelată cu vârsta înaintată. Este considerată „primară” atunci când nicio altă cauză nu este evidentă;
  • sarcopenia secundară – consecință a mai multor factori de risc sau comorbidități care contribuie la afectarea țesutului muscular (sarcopenia asociată cu activitate redusă, malnutriție, boli cronice asociate etc.).

În cazul persoanelor vârstnice, cauza de apariție a sarcopeniei este multifactorială.

De asemenea, Grupul European de Lucru asupra Sarcopeniei la Vârstnici (EWGSOP – The European Working Group on Sarcopenia in Older People) propune clasificarea sarcopeniei în funcție de severitate, astfel:

  • presarcopenie – masă musculară redusă;
  • sarcopenie – masă musculară redusă, scăderea forței musculare sau scăderea performanței fizice;
  • sarcopenie severă – masă musculară redusă, scăderea forței musculare și a performanței fizice.

Identificarea tipului de sarcopenie poate contribui la alegerea unui tratament eficient și stabilirea unor modalități de recuperare.

Diagnosticul sarcopeniei

Sarcopenia este o condiție medicală adesea subdiagnosticată. În 2010, Grupul European de Lucru asupra Sarcopeniei la Vârstnici a elaborat criteriile de diagnostic pentru sarcopenie: scăderea masei musculare, scăderea forței musculare și scăderea funcției musculare. Diagnosticul de sarcopenie se bazează pe identificarea a două dintre cele trei criterii enumerate. Prezența primului criteriu este obligatorie [5].

De asemenea, este recomandată efectuarea testului de screening tuturor pacienților cu vârsta peste 65 de ani sau mai devreme, dacă aceștia prezintă factori de risc. Examinarea constă în măsurarea vitezei de mers pe o distanță de 4 metri (o valoare mai mare de 0,8 m/s identifică riscul de sarcopenie) [6].

Măsurarea masei musculare se poate face prin evaluarea indicilor antropometrici sau cu ajutorul absorbțiometriei duale cu raze X (DEXA). Cu toate acestea, ultrasunetele, impedanța bioelectrică, computerul tomograf, imagistica prin rezonanță magnetică sunt de asemenea utile în diagnosticul sarcopeniei.

Antropometria se referă în general la proporțiile corpului în timpul examenului fizic și oferă date despre compoziția corporală. Indicii antropometrici utilizați în practica curentă includ indicele de masă corporală, testul pliului cutanat și măsurarea circumferinței (talie, gambă etc.). Absorbțiometria duală cu raze X (DEXA) permite măsurarea compoziției masei corporale utilizând o cantitate mică de raze X și reprezintă „standardul de aur” pentru diagnosticul sarcopeniei. Această examinare radiologică măsoară suprafața musculară scheletică apendiculară (kilograme)/înălțime2 – mai puțin de două abateri standard față de valorile medii ale grupului tânăr de referință [7].

De asemenea, se recomandă efectuarea tomografiei computerizate pentru diagnosticul sarcopeniei, deoarece acest tip de investigație permite diferențierea precisă a țesutului adipos de alte țesuturi moi, inclusiv mușchi. Studiile bazate pe diagnosticul sarcopeniei cu ajutorul computerului tomograf au arătat că sarcopenia este asociată cu un status funcțional diminuat, risc crescut de toxicitate prin chimioterapie și creștere a mortalității [8].

Este important să reținem că testele clinice nu sunt specifice pentru diagnosticul sarcopeniei. De exemplu, afecțiunile osoase, afecțiunile neurologice, unele medicamente pot contribui la obținerea unor rezultate fals pozitive. Din acest motiv, investigațiile imagistice au un rol important în diagnosticul sarcopeniei, în special când testele funcționale au rezultate pozitive [9].

Intervenții nutriționale în sarcopenie

Evaluarea masei musculare, a forței musculare și a capacității funcționale prezintă implicații clinice importante în abordarea terapeutică. Identificarea precoce a sarcopeniei joacă un rol important în prognostic și evoluție. Măsurile de prevenție cum ar fi intervenția nutrițională și activitatea fizică ar putea contribui la scăderea numărului de persoane cu sarcopenie și menținerea independenței vârstnicului. Specialiștii din domeniul sănătății recomandă un aport adecvat de proteine și exerciții fizice zilnice. De asemenea, aportul caloric are o importanță deosebită în prevenirea și tratamentul sarcopeniei la persoanele vârstnice instituționalizate. Studiile epidemiologice au arătat că un aport scăzut de proteine este asociat cu sarcopenie. Un aport de 30 grame de proteine de înaltă calitate la fiecare masă este optim. Suplimentele cu aminoacizi (3 grame de leucină) asociate cu exercițiile fizice pot crește forța musculară și viteza de mers [10].

Antioxidanții și acizii grași polinesaturați pot să contribuie la menținerea masei musculare. La adulți, nivelul scăzut de 25-hidroxivitamina D (25OHD) reprezintă un factor de risc potențial influențabil pentru sarcopenie. Un aport adecvat de vitamina D și de proteine sunt intervenții nutriționale recomandate în tratamentul sarcopeniei [11]. În prezent, nu există medicamente pentru tratamentul sarcopeniei. Unele studii au arătat că administrarea de testosteron și de hormon de creștere poate contribui la menținerea masei musculare pe măsura înaintării în vârstă. Este necesară obținerea unor date suplimentare înainte ca terapia hormonală să fie recomandată în tratamentul sarcopeniei [12].

Sarcopenia este un sindrom geriatric, frecvent întâlnit în rândul pacienților geriatrici, care contribuie la diminuarea capacității funcționale, scăderea calității vieții, și care favorizează apariția căderilor și, în consecință, a fracturilor osteoporotice. De obicei, această condiție este cronică, dar poate avea și un debut acut (pacienți vârstnici cu perioade lungi de spitalizare) [13]. Evaluarea sarcopeniei este complexă atât în practica medicală, cât și în cercetare. Prin stabilirea unor intervenții bine conturate și prin colaborarea tuturor specialiștilor din domeniile medicale implicate în patologia vârstnicului putem preveni și întârzia instalarea acestui sindrom.

Referințe bibliografice:

  1. Delmonico MJ, Harris TB, Lee JS, et al. Alternative definitions of sarcopenia, lower extremity performance, and functional impairment with aging in older men and women. J Am Geriatr Soc. 2007;55:769–74.
  2. Janssen I, Shepard DS,Katzmarzyk PT, Roubenoff R. The Healthcare Costs of Sarcopenia in the United States. J Am Geriatr Soc. 2004;52:80–85.
  3. Morley JE. Sarcopenia: diagnosis and treatment. J Nutr Health Aging. 2008;12:452–6.
  4. Centers for Disease Control and Prevention (CDC) Trends in aging – United States and worldwide. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 2003;52:101–104.
  5. Cruz-Jentoft AJ, Baeyens JP, Bauer JM, Boirie Y, Cederholm T, Landi F, et al.,European Working Group on Sarcopenia in Older People. Sarcopenia: European consensus on definition and diagnosis: report of the European Working Group on Sarcopenia in Older People. Age Aging. 2010;39(4):412e23.
  6. Rolland Y, Czerwinski S, Abellan Van Kan G, et al. Sarcopenia: its assessment, etiology, pathogenesis, consequences and future perspectives. J Nutr Health Aging. 2008;12:433–50.
  7. Khan AA, Colquhoun A, Hanley DA et al., Standards and guidelines Beaudart C, Rizzoli R, Bruyere O et al. Sarcopenia: burden and challenges for public health. Arch Public Health. 2007;72:45.
  8. Broughman JR, Williams GR, Deal AM, Yu H, Nyrop KA, Alston SM, et al. Prevalence of sarcopenia in older patients with colorectal cancer. J Geriatr Oncol. 2015;6(6):442–445.
  9. Baumgartner RN, Koehler KM, Gallagher D, Romero L,Heymsfield SB, Ross RR, Garry PJ, Lindeman RD. Epidemiology of sarcopenia among the elderly in New Mexico. Am J Epidemiol. 1998;147:755–763.
  10. Bukhari SS, Phillips BE, Wilkinson DJ, Limb MC, Rankin D, Mitchell WK, Kobayashi H. et al. Intake of low-dose leucine-rich essential amino acids stimulates muscle anabolism equivalently to bolus whey protein in older women at rest and after exercise. Am J Physiol Endocrinol Metab. 2015;308(12):E1056–1065.
  11. Bauer JM, Verlaan S, Bautmans I, Brandt K, Donini LM, Maggio M, McMurdo ME. et al. Effects of a Vitamin D and Leucine-Enriched Whey Protein Nutritional Supplement on Measures of Sarcopenia in Older Adults, the PROVIDE Study: A Randomized, Double-Blind, Placebo-Controlled Trial. J Am Med Dir Assoc. 2015;16(9):740–747.
  12. Vittone J, Blackman MR, BusbyWhitehead J, et al. Effects of single nightly injections of growth hormone-releasing hormone (GHRH 1–29 in healthy elderly men. Metab Clin Exp. 1997;46:89–96.
  13. Collins J, Noble S, Chester J, Coles B, Byrne A (2014) The assess-ment and impact of sarcopenia in lungcancer: a systematic litera-ture review. BMJ Open 4, e003697.

medic specialist geriatrie și gerontologie
Centrul Medical „Sf. Sava” Pantelimon

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate