Mononucleoza infecțioasă

Erupţia cutanată din mononucleoză

  • Poate apărea în primele zile după perioada de incubaţie;
  • Caracterizată de elemente eruptive maculo-papuloase discret eritematoase, nepruriginoase şi care dispar rapid;
  • Caracteristică este şi posibilitatea apariţiei după administrarea de antibiotice de tipul ampicilinei sau amoxicilinei în cazurile în care pacientul este diagnosticat în mod eronat cu faringită streptococică din cauza portajului des întâlnit. În acest caz însă, erupţia este pruriginoasă şi prelungită, deşi nu semnifică o alergie la antibiotice. La persoanele respective s-a constatat că administrarea de antibiotic ulterior infecţiei cu Epstein-Barr nu produce niciun fel de erupţie.

Splenomegalia din mononucleoză

  • Apare tardiv în evoluţia bolii şi se poate remite spontan într-un interval de cca. 3 săptămâni;
  • Persoanele afectate trebuie monitorizate şi au indicaţie de repaus prelungit pentru prevenirea complicaţiilor cu potenţial sever: hematom splenic sau chiar ruptura splenică [9].

Simptome rar întâlnite

Neurologice:

  • encefalita;
  • nevrita optică;
  • meningoencefalita;
  • afectarea nervului cranian VII sau sindrom Guillain Barre.

Afectări de organe:

  • pancreatita;
  • colecistita;
  • miocardita;
  • adenita mezenterică;
  • miozita;
  • glomerulonefrita [8,9].

Paraclinic

  • Hemoleucograma – leucocitoză cu limfo-monocitoză cu valori ale leucocitelor de până la 20000/µl. Limfocitoza are valori de peste 60% cu procent de limfocite atipice de 10-30%.
  • Transaminaze – valori crescute în fazele incipiente, uneori pot mima o hepatită acută virală. Sunt tranzitorii, dar creşterea lor şi revenirea rapidă la valori normale pot sugera diagnosticul de mononucleoză infecţioasă în corelaţie cu simptomatologia.
  • VSH-ul – crescut, dar este un marker nespecific de inflamaţie.

Serologia specifică pentru virusul Epstein-Barr

  • Anticorpi anti-Epstein-Barr de tip Ig M crescuţi care apar din fazele incipiente şi care scad progresiv în primele 3-6 luni postinfecţie. Pun diagnosticul de boală acută;
  • Anticorpi anti-Epstein-Barr Ig G – apar tardiv în evoluţia bolii după minimum o lună, dar persistă crescuţi, cu valori variabile de la individ la individ pentru toată viaţa.

Testul heterofil Monospot

Se utilizează pentru depistarea anticorpilor heterofili care apar în primele 2-3 săptămâni de boală. Are ca avantaje: specificitate mare de 95-98%, rezultate rapide (o oră), se pozitiveaz după cca. 4-6 zile de incubaţie şi are valori maxime pentru 2-5 săptămâni după debutul simptomatologiei.

Anticorpii Ig G EBNA

Anticorpi anti-antigen nuclear Epstein-Barr – apar la câteva săptămâni de la debutul bolii şi rămân pozitivi tot restul vieţii. Există însă un procent din cazurile de mononucleoză infecţioasă în care nu apar aceşti anticorpi. Pot evidenţia faza de convalescenţă după o infecţie acută cu Epstein Barr când se pozitivează împreună cu Ig M şi Ig G [3].

Interpretarea valorilor Ac Ig M, Ig G şi Ig G EBNA [11]

Ig M

Ig G

Ig G EBNA

Interpretare

Absenţa expunerii sau a bolii

+

Infecţie recentă (nu se poate preciza cu
exactitate momentul expunerii)

+

+

Infecție recentă < 2-3 luni

+

+

Infecţie în antecedente

+

+

+

Infecţie în antecedente

Diagnostic diferențial

Se poate face cu alte infecţii virale care pot avea tablou clinic similar, dar la care anticorpii specifici sunt negativi, de exmplu: Cytomegalovirus sau Toxoplasma gondii. De asemenea, infecţia HIV poate avea simptome similare mononucleozei în faza acută şi trebuie exclusă la pacienţii cu risc. Există confuzii frecvente cu o infecţie streptococică din cauza portajului de streptococ hemolitic de grup A, întâlnit la pacienţii cu monucleoză, fapt ce poate duce la decizii terpaeutice eronate. Alte afecţiuni care trebuie excluse: gripa, virozele de sezon, amigdalitele acute de cauze bacteriene sau virale, altele decât Epstein-Barr.

Tratament

De obicei, mononucleoza infecţioasă este autolimitată şi nu sunt necesare decât măsuri suportive sau tratamentul simptomatic al febrei şi inflamaţiei ganglionare sau orofaringiene. Regimul de viaţă recomandat în perioada de stare (primele 3-4 săptămâni) presupune odihnă, evitarea efortului fizic, mai ales în cazul pacienţilor cu splenomegalie pentru a preveni complicațiile.

Tratament medicamentos

  • Se poate administra ibuprofen sau paracetamol pentru febră şi durere;
  • Nu se recomandă administrarea antiinflamatoarelor steroidiene decât în cazuri grave cu afectarea permeabilităţii căilor aeriene din cauza hipertrofiei amigdaliene importante sau a trombocitopeniei şi anemiei hemolitice prin splenomegalie importantă [5,8];
  • Antiviralele sunt indicate în formele severe, grefate de complicaţii, în combinaţie cu tratament corticosteroid sistemic. În alte situaţii, folosirea corticosteroizilor nu este indicată, neobservându-se niciun beneficiu;
  • Antibioticele se recomandă în caz de suprainfecţii bacteriene.

Prognosticul afecţiunii este bun, dar sunt cazuri în care apar unele complicaţii ce pot necesita atenţie sporită. Uneori starea de fatigabilitate poate persista şi după dispariţia simptomatologiei specifice pentru perioade mai lungi, de câteva luni până la un an. Mortalitatea este extrem de redusă, sub 1% şi poate apăre doar în caz de complicaţii severe nediagnosticate sau tratate  necorespunzător (meningoencefalita, ruptura splenică).

Referințe bibliografice:

  1. About Infectious Mononucleosis. CDC. January 7, 2014.
  2. Cohen, Jeffrey I. (2005). Clinical Aspects of Epstein-Barr Infection. In Robertson, Erle S. Epstein-Barr Virus. Horizon Scientific Press. pp. 35–42.
  3. Robertson, Erle S. (2005). Epstein-Barr Virus. Horizon Scientific Press. p. 36.
  4. Elana Pearl Ben-Joseph. How Long Is Mono Contagious?. Kidshealth.org.
  5. Ebell MH (November 2004). Epstein-Barr virus infectious mononucleosis. American Family Physician. 70 (7): 1279–87.
  6. Hoagland RJ (June 1975). Infectious mononucleosis. Primary care. 2 (2): 295–307.
  7. Evans, AS (March 1974). The history of infectious mononucleosis. The American journal of the medical sciences. 267 (3): 189–95.
  8. Infectious Mononucleosis. WebMD. January 24, 2006.
  9. Miller, George (December 21, 2006). Book Review: Epstein–Barr Virus. New England Journal of Medicine. 355 (25): 2708–2709.
  10. Glandular fever – NHS. National Health Service (NHS). 2010-09-09.
  11. https://www.synevo.ro/virus-epstein-barr-anticorpi-igm.

 

 

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




Comentarii

Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Politica de confidentialitate