Osteofitoza și impactul ei asupra articulațiilor

Osteofitoza reprezintă o afecțiune musculoscheletală care implică apariția unor excrescențe ce poartă denumirea de osteofite, popular cunoscute și drept „ciocuri osoase” sau „pinteni”. Aceste excrescențe sunt depuneri de calciu care apar pe fondul modificărilor degenerative ale structurii articulare sau drept mecanism compensator prin care organismul încearcă să stabilizeze, pe cât este posibil, articulația afectată. În practica clinică, osteofitoza cu apariția osteofitelor este, cel mai des, o manifestare tipică a osteoartritei. Pe de altă parte, osteofitele pot apărea și ca urmare a altor afecțiuni (spondiloza, guta) sau pot fi secundare traumatismelor directe, uzurii excesive.

Osteofitoza poate avea localizare extraspinală – marginală, centrală, periostală sau capsulară – sau localizare spinală (osteofitoză cervicală sau lombară). De obicei, excrescențele osoase apar la marginile articulațiilor, ca răspuns adaptativ la uzura sau deteriorarea acestora. De exemplu, persoanele în vârstă sunt mult mai predispuse la osteofitoză ca urmare a modificărilor articulare de natură degenerativă asociate îmbătrânirii. Suprasolicitarea – în contextul activităților fizice intense, statului prelungit în aceeași poziție – crește riscul de osteofitoză la adolescenți și tineri adulți. În general, simptomele asociate depind de localizarea anatomică a osteofitelor apărute.

Ce este osteofitoza?

Osteofitoza reprezintă afecțiunea în care la nivel articular apar osteofite, excrescențe osoase ce se formează pe fondul acumulării cristalelor de calciu. De fapt, încă există controverse în ceea ce privește mecanismul prin care excrescențele osoase apar – unii consideră că, într-adevăr, se datorează depunerilor cristalelor de calciu, pe când alți specialiști sunt de părere că ar fi vorba, de fapt, despre multiplicarea celulelor osoase în scopul corectării alterărilor articulare. Însă, dat fiind faptul că procesul este afectat (vârsta înaintată, inflamație), vor apărea zone anormale de țesut osos, sub forma unor excrescențe. Osteofitoza este o manifestare tipică a osteoartritei.

Tipuri de osteofitoză

Clinic, pot fi diferențiate mai multe tipuri de osteofitoză, clasificate în funcție de regiunea care este afectată.

Osteofitele coloanei vertebrale

Întâlnite în spondiloza cervicală, toracală sau lombară, pot să apară osteofite care comprimă rădăcinile nervoase sau chiar măduva, provocând dureri de tip radicular sau simptome neurologice. În acest caz, se poate vorbi despre așa-zise osteofite „în ciocuri”, curbate spre discul vertebral adiacent sau despre osteofite de tracțiune, dispuse orizontal de-a lungul articulațiilor intervertebrale;

Osteofitele articulațiilor periferice

Osteofitele apar la nivelul articulațiilor mari (umăr, șold sau genunchi) și mici (mâini, degete), fenomen des întâlnit în osteoartrita avansată.

Osteofitele calcaneene

În acest caz, este vorba despre „pinteni calcaneeni”, care se formează de obicei în zona de inserție a fasciei plantare sau a tendonului lui Ahile.

Osteofitele temporomandibulare

Osteofitele apar la nivelul articulației menționate, putând afecta deschiderea gurii și funcția mandibulară.

În funcție de mecanismul de apariție a osteofitelor, patologia se mai poate clasifica și în:

  • osteofitoză reală (la nivelul membranei sinoviale);
  • osteofitoză de tracțiune (la nivelul entezei – inserția osoasă a tendoanelor și ligamentelor);
  • osteofitoză inflamatorie (secundară inflamației sistemice, cum ar fi osteoartrita).

Osteofitoza – cauze și factori de risc

Osteofitoza este, după cum s-a menționat deja, o manifestare a osteoartritei avansate. În cadrul acestei afecțiuni, degradarea cartilajului articular determină organismul să creeze excrescențele osoase drept mecanism compensator al pierderii stabilității articulare. Activitățile care implică stres mecanic prelungit asupra articulațiilor cresc riscul de osteofitoză. Afecțiunile inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, guta, cresc riscul de osteofitoză ca urmare a proceselor inflamatorii cronice care, în timp, remodelează osul și cartilajul. Osteofitoza de la nivel vertebral apare ca urmare a pierderii înălțimii discurilor (stenoza canalului vertebral).

Factorii care cresc riscul ca o persoană să dezvolte osteofite sunt următorii:

  • vârsta înaintată (peste 60 de ani);
  • obezitatea;
  • sedentarismul;
  • menținerea prelungită a aceleiași poziții (persoane care lucrează la birou, elevi sau persoane care practică anumite meserii);
  • suprasolicitarea articulațiilor prin practicarea de exerciții fizice intense;
  • deficitul de calciu, vitamina D, K, vitamine din complexul B (B1, B2, B6), β-caroteni;
  • leziunile articulare directe;
  • afecțiunile inflamatorii asociate (gută, artrită, spondilită, lupus eritematos sistemic);
  • platfusul (piciorul plat), hallux rigidus, fasceita plantară, tendinita ahileană.

Osteofitoza are și o componentă genetică, susținută de agregarea familială a cazurilor. Așadar, în situația în care o rudă de gradul I sau II, există un risc crescut ca persoana să dezvolte, odată cu înaintarea în vârstă, aceeași afecțiune.

Osteofitoza – simptome și manifestări

Deși osteofitoza poate fi asimptomatică în stadii incipiente, progresiv osteofitele tind să crească în dimensiuni. Simptomele pe care pacienții care suferă de osteofitoză le pot semnala sunt:

  • durere la nivelul articulației afectate, agravată de mișcare sau încărcarea articulară. În cazul osteofitozei spinale, durerea poate iradia spre extremități, sugerând compresie radiculară;
  • limitare progresivă a mobilității articulare, resimțită în special odată cu trezirea (mai ales în cazul pintenilor calcaneeni) sau după perioade de inactivitate;
  • excrescențele osoase pot irita țesuturile moi din jur, ducând la tumefiere în zona afectată și la sensibilitate la palpare;
  • în special în osteofitoza spinală, osteofitele pot comprima rădăcinile nervoase sau, deși mai rar, chiar măduva spinării, ducând la simptome neurologice precum paresteziile (amorțeală, furnicături, slăbiciune musculară).

Indiferent de zona afectată, de obicei durerea tinde să se amelioreze odată cu mobilizarea activă a articulației implicate. Însă, aceasta reapare la scurt timp după încetarea activității fizice.

Osteofitoza – impactul asupra articulațiilor

Osteofitoza, dincolo de faptul că se asociază cu osteoartrita, o afecțiune care presupune un grad ridicat de afectare articulară, afectează în mod semnificativ articulațiile determinând modificări atât de natură structurală, cât și de natură funcțională. Pentru a înțelege mai bine impactul avut asupra integrității articulare, este important să vorbim despre principalele articulații la nivelul cărora se pot dezvolta osteofitele.

Osteofitele vertebrale

În acest caz, apariția osteofitelor la nivelul vertebrelor (de obicei cervicale și lombare) ar putea duce la mai multe fenomene patologice, cum ar fi îngustarea canalului spinal sau a foramenului intervertebral, provocând:

  • radiculopatie: compresia rădăcinilor nervoase al nervilor de la nivel spinal. Fenomenul de compresie se manifestă prin dureri care iradiază, slăbiciune, parestezii;
  • mielopatie cervicală: osteofitoza vertebrală poate duce la compresia măduvei spinării și, în acest context, se poate ajunge la disfuncții neurologice severe (dificultăți în executarea unor mișcări fine ale mâinilor, pierderea echilibrului).

Osteofitele genunchiului

Apariția osteofitelor la nivelul genunchiului va contribui la reducerea spațiului articular rămas funcțional și, implicit, va agrava osteoartrita asociată. De obicei, pacientul se prezintă cu:

  • durere în timpul mersului, agravată de urcarea sau coborârea scărilor;
  • rigiditate marcantă, cu limitarea mișcărilor de flexie și extensie;
  • instabilitate articulară, secundară afectării structurilor cartilaginoase și ligamentare. Astfel, poate crește riscul de căzături spontane și fracturare ulterioară.

În cazuri avansate, mobilitatea este sever depreciată și calitatea vieții este redusă.

Osteofitele șoldului

Osteofitele de la nivelul șoldului reduc mobilitatea și cresc severitatea durerii resimțite în urma mișcărilor de rotație sau flexie. Apariția acestor formațiuni osoase afectează într-o foarte mare măsură calitatea vieții pacienților.

Osteofitele mâinilor

Osteofitele interfalangiene (nodulii Heberden și Bouchard) sunt caracteristice mai ales în cazul osteoartritei avansate a mâinilor. Ele pot duce la apariția următoarelor simptome:

  • durere și sensibilitate, chiar și în timpul activităților motorii fine precum scrisul, utilizarea obiectelor de dimensiuni mici;
  • deformări vizibile, mâinile căpătând un aspect nodular care afectează nu doar componenta estetică a acestora, ci și pe cea funcțională.

Osteofitele călcâiului

Osteofitele calcaneene (pintenii calcaneeni) afectează mobilitatea ca urmare a durerilor intense ce apar în timpul mersului sau statului prelungit în picioare. Ar fi important de menționat faptul că pintenii calcaneeni reprezintă una dintre cele mai frecvente forme ale osteofitozei. De obicei, aceștia apar în asociere cu alte afecțiuni ale călcâiului, ca fasceita plantară și tendinita ahileană. Se pot localiza fie la nivelul tălpii, fie la nivelul părții posterioare a acesteia (la locul de inserție a tendonului lui Ahile).

 

Referințe bibliografice:

  1. Siu Him Janus Wong, Kwong Yuen Chiu, Chun Hoi Yan Department of Orthopaedics & Traumatology, The University of Hong Kong, Hong Kong. Review Article: Osteophytes. Link: https://sci-hub.se/https:/doi.org/10.1177/1602400327;
  2. Hsia AW, Emami AJ, Tarke FD, Cunningham HC, Tjandra PM, Wong A, Christiansen BA, Collette NM. Osteophytes and fracture calluses share developmental milestones and are diminished by unloading. J Orthop Res. 2018 Feb;36(2):699-710. doi: 10.1002/jor.23779. Epub 2017 Nov 22. PMID: 29058776; PMCID: PMC5877458. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5877458/;
  3. Arlene Campos. Osteophyte. Link: https://radiopaedia.org/articles/osteophyte-2;
  4. Czervionke LF, Fenton DS. Imaging Painful Spine Disorders E-Book. Elsevier Health Sciences; 201. Link: https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/osteophyte;
  5. Hardcastle SA, Dieppe P, Gregson CL, Arden NK, Spector TD, Hart DJ, Edwards MH, Dennison EM, Cooper C, Williams M, Davey Smith G, Tobias JH. Osteophytes, enthesophytes, and high bone mass: a bone-forming triad with potential relevance in osteoarthritis. Arthritis Rheumatol. 2014 Sep;66(9):2429-39. doi: 10.1002/art.38729. PMID: 24910132; PMCID: PMC4288267. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4288267/.

Cuvinte-cheie: , , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.





    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.