Povestea primului afro-american cu transplant de față

În anul 2019, specialiștii din cadrul Brigham and Women’s Hospital, Boston, SUA, au realizat primul transplant de față unui pacient de culoare, în vârstă de 67 de ani, care suferise arsuri pe 50% din suprafața corpului în urma unui accident rutier. Acum, medicii implicați în tot acest proces au publicat o lucrare în care explică provocările prin care au trecut în ceea ce privește actul medical. Pacientul Robert Chelsea a fost pus pe lista de așteptare pentru transplant în anul 2018, așteptare care a durat până în momentul în care a fost găsit un donator cu un ton al pielii apropiat de al său. Pacientul a rămas pe lista de așteptare 17 luni până la momentul transplantului.

Pacientul a stat inițial 4 luni internat

După accident, Chelsea a stat 4 luni internat în spitalul Irvine Medical Center, California, timp în care medicii s-au luptat pentru viața lui. A suferit în acea perioadă 18 intervenții chirugicale, în principal fiind vorba despre grefe de piele, dar și operații pentru a rezolva complicații gastrointestinale serioase. A fost externat în decembrie 2013, însă și-a pierdut buzele, vârful nasului, buricele degetelor. Cu toate acestea, Robert nu și-a pierdut și optimismul.

Pașii intervenției de transplant de față și tratamentul administrat

Pacientul a urmat terapie de inducție a globulinei antitimocite împreună cu micofenolat mofetil, tacrolimus și prednisolon pentru menținerea imunosupresiei. Nu s-au detectat anticorpi specifici donatorului în ziua 3 post-operator, dar s-au observat noi anticorpi HLA clasa a II-a (DQ2, DR53 și DR7) la o lună post-operator. În ziua 12 post-operator, a fost diagnosticat un hematom subgaleal suprainfectat cu Aspergillus la nivelul frunții, rezolvat prin debridare și posaconazol (antifungic).

Probele biopsice obținute după o lună au arătat o respingere a organului transplantat de gradul 2 și o respingere a mucoasei de gradul 3 (deși nu au existat dovezi clinice ale respingerii), iar pacientului i s-au administrat doze șoc de glucocorticoizi și o doză crescută de tacrolimus. Rezultatele au arătat o îmbunătățire între 4 și 13 luni după transplant, cu recuperare motorie adecvată și vorbire îmbunătățită.

S-au realizat biopsii de mucoasă

Verificările clinice pentru a detecta modificările la nivel cutanat, inclusiv eritem, se utilizează de rutină pentru screeningul în ceea ce privește respingerea de organ, însă reprezintă cu adevărat o provocare pentru a detecta modificările pielii mai închise la culoare din punct de vedere al tonului. Echipa de specialiști a recurs și la biopsii de mucoasă, deoarece alături de biopsiile de rutină ale pielii, astfel de analize pot să ofere dovezi ale respingerii atunci când evaluarea cutanată este neconcludentă.

Intervenția de transplant de față a durat 16 ore

În plus față de compatibilitatea imunologică, compatibilitatea culorii pielii percepută de pacient este importantă în evaluarea pretransplant. Robert Chelsea a ales un donator compatibil cu ajutorul unei scale a culorii pielii, refuzând doi donatori înainte de a-l găsi pe cel pe care l-a considerat compatibil. Intervenția a durat 16 ore, iar echipa a fost formată din peste 45 de cadre medicale.

Surse: nejm.org; time.com

Sursa foto: nejm.org

Cuvinte-cheie: , , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.