Prelevarea și donarea de celule stem

Transplantul alogenic de celule stem hematopoietice joacă un rol esențial în tratamentul diverselor afecțiuni hematologice și genetice. Metodele actuale de recoltare a celulelor stem, inclusiv aspirația de măduvă osoasă (MO) și colectarea celulelor stem din sângele periferic (PBSC), sunt o proceduri bine stabilite și în general acceptate. Progresele în agenții de mobilizare și tehnicile de afereză au îmbunătățit siguranța și eficacitatea procedurilor de prelevare. Donatorii înrudiți pentru transplantul de celule hematopoietice (HC) reprezintă o populație în creștere în ultimii ani, datorită extinderii indicațiilor pentru transplantul alogenic.

Toți donatorii trebuie evaluați cu atenție și complet informați înainte de donare. Întrucât donarea de celule hematopoietice nu aduce un beneficiu direct sănătății fizice a donatorului și implică riscuri de efecte secundare, trebuie efectuată o evaluare atentă a riscurilor medicale specifice fiecărui donator, precum și luate în considerare aspectele etice și legale privind donarea din partea unui copil. Donatorii trebuie să poată oferi consimțământ informat, fără a fi supuși constrângerii sau presiunii. Înțelegerea acestor procese este esențială pentru optimizarea îngrijirii donatorilor și extinderea accesului la transplanturi salvatoare de viață.

Celule stem – Istorie și evoluție

În trecut sângele din cordonul ombilical nu avea valoare recunoscută și era eliminat împreună cu placenta. În prezent, se știe că acesta conține celule stem hematopoietice cu potențial de a salva vieți [1].

Deși s-a mai încercat fără succes în anul 1963, primul transplant reușit cu sânge de cordon ombilical a avut loc în  octombrie 1988, când Matthew Farrow, un băiețel cu anemia Fanconi, a primit celule stem de la sora lui nou-născută – procedură realizată la Paris [2].

La începutul anilor ’90 au fost deschise primele bănci publice de sânge din cordonul ombilical. În 1992, Pablo Rubinstein a fondat prima bancă publică la New York, iar în 1993 s-a realizat primul transplant între pacienți neînrudiți [3].

De la primul transplant reușit de sânge din cordonul ombilical, realizat în 1988, se estimează că au fost efectuate peste 35.000 de transplanturi la copii și adulți, pentru corectarea erorilor congenitale de metabolism, a malignităților hematopoietice și a bolilor genetice ale sângelui și sistemului imunitar [1].

Celule stem – Introducere

O celulă stem este definită ca orice tip de celulă cu două capacități: (a) de autoreînnoire și (b) de proliferare și diferențiere. Autoreînnoirea reprezintă capacitatea unei celule de a se divide și de a genera celule identice, cu aceleași caracteristici. Diferențierea se referă la abilitatea acesteia de a produce celule de tipuri diferite, capabile să îndeplinească funcții biologice specifice. De exemplu, celulele stem hematopoietice se găsesc în măduva osoasă, unde produc celule progenitoare, care ulterior se diferențiază în celulele sistemului imunitar și în globule roșii [4].

            Diferența dintre celula stem și celula progenitoare este că:

• celula stem are atât capacitatea de autoreînnoire, cât și de diferențiere în mai multe tipuri celulare;
• celula progenitoare este deja mai specializată, are o capacitate limitată de diviziune și se poate diferenția doar în anumite tipuri de celule, nu în orice tip [5].

            Celulele stem există în țesuturile embrionare, precum și în țesuturile adulte sau fetale, cum ar fi măduva osoasă (celule stem din măduva osoasă, BMSC), țesutul adipos (celule stem derivate din țesutul adipos, ADSC), pulpa dentară (celule stem din pulpa dentară, DPSC), sângele (celule stem hematopoietice, HSC), lichidul amniotic (celule stem din lichidul amniotic, AFSC), cordonul ombilical (celule stem din cordonul ombilical, UCSC) și chiar alte țesuturi. Ele reprezintă o clasă de celule nediferențiate, cu un potențial ridicat de autoreînnoire, proliferare și diferențiere mono- sau multidirecțională [6].

            Celulele stem embrionare (ESC), inițial izolate din masa celulară internă a blastocistelor de șoarece în anii 1980 [7], sunt derivate din stadiul de blastocist al embrionului timpuriu și se disting prin capacitatea lor de a se diferenția în orice tip de celulă embrionară și prin abilitatea de autoreînnoire. Aceste trăsături le fac valoroase în domeniile științific și medical. ESC au un cariotip normal, mențin o activitate ridicată a telomerazei și prezintă un potențial proliferativ remarcabil pe termen lung [8].

Clasificarea celulelor stem

După potențial (capacitatea de diferențiere)

Totipotente

• Se pot transforma în orice tip de celulă din organism și în țesuturi extraembrionare (de exemplu, placentă). O celulă stem totipotentă poate dezvolta peste 250 de tipuri celulare.
• Zigotul (primele diviziuni celulare după fecundație).

Pluripotente

• Se pot transforma în orice tip de celulă din organism, dar nu și în țesuturi extraembrionare.
• Celulele stem embrionare (ESC), celulele stem pluripotente induse (iPSC).

Multipotente

• Se pot transforma în mai multe tipuri de celule înrudite dintr-un anumit țesut/organ.
• Celule stem hematopoietice → toate tipurile de celule sangvine.

Oligopotente

• Se pot transforma doar în câteva tipuri de celule apropiate ca funcție.
• Celule stem mieloide → unele tipuri de leucocite.

Unipotente

• Pot produce un singur tip de celulă, dar se pot autoregenera.
• Celule stem musculare (celule satelit) → fibre musculare.

După origine

Celule stem embrionare (ESC)

• Masa celulară internă a blastocistului (3 – 5 zile de la fecundație).
• Cercetare privind dezvoltarea, medicină regenerativă.

Celule stem adulte (somatice)

• Se găsesc în țesuturi după naștere (măduvă osoasă, creier, piele etc.).
• Transplant de măduvă osoasă (celule stem hematopoietice), grefe de piele.

Celule stem perinatale

• Sângele din cordonul ombilical, placentă, lichid amniotic.
• Bănci de sânge din cordon ombilical, terapii regenerative.

Celule stem pluripotente induse (iPSC)

• Celule mature reprogramate în laborator la stadiul pluripotent.
• Medicină personalizată, testare de medicamente, modelarea bolilor.

Celule stem fetale

• Țesuturi fetale (ficat, sânge, creier) obținute după avort spontan sau electiv.
• Cercetare; utilizare clinică limitată din motive etice/juridice [4].

Reprogramarea celulelor somatice și celulele stem pluripotente induse

Reprogramarea celulelor somatice se referă la ștergerea memoriei diferențiate a celulelor somatice printr-un sistem unic de inducție, care readuce celulele somatice într-o stare embrionară similară dezvoltării timpurii, permițând astfel celulelor somatice diferențiate să-și recâștige pluripotența. Celule somatice ușor accesibile, precum cheratinocitele, celulele din urină și celulele mononucleare din sângele periferic, pot fi reprogramate pentru a genera iPSC (induced pluripotent stem cells). Reprogramarea acestor celule somatice are potențialul de a eficientiza procesul de generare a iPSC și de a oferi avantaje etice și clinice, în special în contextul generării de linii celulare specifice pacientului. Practic, iPSC-urile oferă o sursă de celule versatile pentru cercetare și potențial terapeutic, fără problemele etice asociate cu celulele stem embrionare [9].

Surse și metode de prelevare a celulelor stem

Aspirație de măduvă osoasă

• Această procedură chirurgicală se realizează sub anestezie, iar celulele stem sunt colectate din măduva osoasă, de obicei din osul pelvian.
• Pentru recoltarea celulelor stem din măduva osoasă, se extrag între 0,5 și 1,5 litri de măduvă din partea posterioară a osului bazinului (creasta iliacă), utilizând un ac special. Cantitatea exactă este determinată de concentrația de celule stem din măduva recoltată. Pentru aceasta, acul trebuie, de obicei, introdus în mai multe puncte ale osului. Celulele stem sunt apoi separate din măduvă într-un laborator și pregătite pentru transplant.
• Recoltarea măduvei osoase este o procedură complexă, cu randament mare, dar invazivă și dureroasă. Din aceste motive, în prezent celulele stem sunt, în general, recoltate din sânge [10].

Sânge periferic (PBSC)

• Această procedură non-chirurgicală, efectuată în regim ambulatoriu, implică recoltarea sângelui dintr-un braț, procesarea acestuia pentru a colecta celulele stem și returnarea sângelui rămas prin celălalt braț. Este similară cu donarea de plasmă sau trombocite.
• Pentru a ajunge în sânge, celulele stem parcurg procesul de „mobilizare” din habitatul lor din măduva osoasă. Mobilizarea este reglată de o rețea complexă de molecule de pe suprafața celulelor stem și a celulelor stromale, precum și de enzime și citokine eliberate de granulocite și osteoclaste. În practica actuală, celulele stem sunt mobilizate prin chimioterapie în asociere cu factori de creștere hemopoietici (HGF) sau doar prin HGF. Factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (G-CSF) s-a dovedit a fi cel mai important agent de mobilizare, datorită eficacității sale și a lipsei relative a efectelor secundare grave.
• Recoltarea celulelor stem periferice (PBSC) poate fi realizată folosind diferite aparate de separare celulară. Procedurile de afereză sunt astăzi de rutină, însă este important ca personalul să cunoască posibilele complicații, pentru a evita orice prejudiciu donatorului sau pacientului. Pentru a asigura o colectare eficientă, recoltarea trebuie începută atunci când suficiente celule stem au fost mobilizate. Un test sangvin rapid, fiabil și standardizat este esențial pentru a decide momentul începerii recoltării; în prezent, numărarea celulelor CD34+ în sânge prin citometrie în flux îndeplinește aceste criterii. Numărul de celule CD34+ din sânge corelează puternic cu randamentul aferezei. Acesta, la rândul său, este predictiv pentru viteza de recuperare hemopoietică după transplant, ceea ce a permis stabilirea dozei adecvate de celule pentru transplant [11].

Sânge din cordonul ombilical

• Recoltarea sângelui din cordonul ombilical are loc după ce cordonul a fost tăiat și se extrage sânge din capătul fetal al cordonului, colectându-se până la aproximativ 75 ± 23 mL. Procedura se realizează de obicei în primele zece minute după naștere. După recoltare, unitatea de sânge din cordon este trimisă la laborator pentru procesare și apoi crioprezervată.
• Există multiple metode de procesare, iar opiniile privind cea mai bună metodă diferă. Unele metode separă și elimină celulele roșii din sânge, în timp ce altele le păstrează. Indiferent de metoda de procesare, în sânge se adaugă un crioprotector, pentru a permite celulelor să supraviețuiască procesului criogenic. După ce unitatea de sânge este răcită treptat până la -90 °C, aceasta poate fi introdusă într-un rezervor cu azot lichid, care o menține congelată la -196 °C. Procesul de congelare lentă este esențial pentru păstrarea viabilității celulelor pe durata congelării [12].

Lichid amniotic

• Celulele stem multipotente de origine fetală pot fi izolate din lichidul amniotic colectat în timpul nașterilor vaginale, fără contaminare cu celule materne. Lichidul amniotic se colectează într-o seringă de 50 mL din canalul vaginal, în cazul rupturii spontane a membranelor, sau din lichidul acumulat într-o ploscă, în cazul rupturii artificiale a membranelor.
• Aceste celule prezintă expresia markerilor specifici, au potențial de diferențiere și pot fi reprogramate în celule stem pluripotente induse, similar cu celulele stem amniotice recoltate în trimestrul al doilea de sarcină [13].

Țesut adipos

• Țesuturile adipoase subcutanate din zona abdomenului, flancului sau axilei se recoltează prin liposucție mecanică, excizie chirurgicală directă sau prin tehnica Coleman, cu sau fără centrifugare.
• Ușor accesibil, acceptat etic, randament variabil în funcție de metodă [10].

Tehnici de prelevare a foilor celulare cu substraturi termoresponsivi

• Se utilizează un polimer termoresponsiv, poly(N-isopropylacrylamide) (PNIPAAm), aplicat ca strat pe suprafața unei plăci de cultură.
• Polimerul reacționează la temperatură: la 37 °C, celulele aderă și se dezvoltă normal.
• Celulele stem mezenchimale umane din măduva osoasă se cultivă pe acest substrat până formează o foaie celulară densă, cu conexiuni intercelulare intacte și matrice extracelulară păstrată.
• Scăderea temperaturii sub 32 °C determină hidratarea polimerului să crească, reducând adeziunea celulelor la substrat.
• Foaia celulară se detașează complet și rapid, fără a fi nevoie de enzime (de exemplu, tripsină) care ar putea deteriora celulele sau matricea extracelulară.
• Metodă rapidă și non-invazivă pentru celule.
• Se păstrează structura și viabilitatea foilor celulare, ceea ce le face ideale pentru aplicații în medicina regenerativă și ingineria țesuturilor [14].

Agenți de mobilizare ai celulelor stem

            Agenții mobilizării celulelor stem sunt în principal medicamente utilizate pentru a stimula migrarea celulelor stem hematopoietice din măduva osoasă în sângele periferic, unde pot fi colectate mai ușor.

            Principalii agenți de mobilizare includ:

• factorul de stimulare a coloniei de granulocite (G-CSF) – cel mai frecvent utilizat agent administrat prin injectare subcutanată zilnică, de obicei timp de 4 – 6 zile; stimulează măduva osoasă să elibereze celulele stem în circulația sangvină, dar nu toți pacienții răspund adecvat;
• plerixafor (Mozobil) – utilizat adesea în combinație cu G-CSF, în special la pacienții sau donatorii cu mobilizare slabă folosind doar G-CSF; antagonist al receptorului CXCR4, inhibând interacțiunea cu ligandul său, SDF-1, facilitând astfel mobilizarea celulelor stem. Se administrează prin injectare subcutanată seara, cu 6 – 11 ore înainte de afereză [15]. Studiile au arătat că administrarea combinată de G-CSF și plerixafor crește semnificativ numărul de celule CD34⁺ mobilizate, comparativ cu G-CSF administrat singur. Această combinație este deosebit de eficientă pentru pacienții cu mielom multiplu, limfom non-Hodgkin și limfom Hodgkin care nu au răspuns adecvat la G-CSF singur. Nu au fost raportate efecte adverse grave suplimentare în urma utilizării combinate [16];
• factorul de stimulare a coloniei de granulocite-macrofage (GM-CSF) – este un factor de creștere hematopoietic care stimulează diferențierea și proliferarea granulocitelor, macrofagelor și progenitorilor mieloizi; se administrează subcutanat; utilizat mai rar, deoarece mobilizarea CD34⁺ este mai scăzută decât cu G-CSF, poate provoca febră, oboseală, dureri osoase și reacții inflamatorii [17];
• agenți chimioterapeutici (ciclofosfamida) – frecvent utilizată la pacienții cu mielom multiplu sau limfom non-Hodgkin; produce efect de rebound: distruge celulele măduvei osoase, apoi stimulează regenerarea și eliberarea progenitorilor hematopoietici în sânge. Ciclofosfamida poate cauza mielosupresie, conducând la sepsis și șoc septic.

Bănci de celule stem: publice și private

În general, o bancă privată de celule stem este o companie cu scop comercial, care permite stocarea acestora pentru uz personal. Există un cost asociat cu recoltarea și depozitarea, iar utilizarea unității recoltate nu este garantată pentru tratamentul unei afecțiuni medicale la aceeași persoană (transplant autolog) sau la un membru al familiei.

În schimb, băncile publice oferă gratuit servicii de recoltare și stocare pentru persoanele care îndeplinesc criteriile de donare. Acestea sunt susținute, de obicei, din fonduri guvernamentale sau private, ceea ce le permite să ofere recoltarea și stocarea fără costuri pentru familie. Spre deosebire de băncile private, băncile publice nu permit stocarea „direcționată” (pentru un anumit donator sau familie). Astfel, celulele stem recoltate din sângele ombilicoplacentar devin disponibile tuturor pacienților care necesită transplant (transplant alogen), și nu exclusiv unei persoane sau familii [18].

Toate unitățile colectate trebuie să îndeplinească standarde stricte privind evaluarea donatorului și testarea bolilor infecțioase, conform cerințelor U.S. Food and Drug Administration (FDA). Deși FDA reglementează diferit sângele ombilicoplacentar în funcție de sursă și destinație, atât băncile private, cât și cele publice trebuie să fie înregistrate la FDA și să respecte cerințele privind manipularea țesuturilor. Sângele din cordonul ombilical destinat uzului personal nu necesită aprobare FDA înainte de utilizare, însă cel destinat unui beneficiar neînrudit trebuie să îndeplinească cerințe suplimentare impuse de FDA, înainte de utilizare. Nu există contact direct între donator și beneficiar.

Beneficiile și limitările băncilor publice comparativ cu cele private trebuie prezentate pacientului, deoarece au scopuri diferite. În această discuție trebuie inclus și conceptul de utilizare autologă versus alogenă a sângelui ombilicoplacentar. Sângele colectat de la un nou-născut nu poate fi folosit pentru tratarea unei boli genetice sau a unei malignități la același individ (transplant autolog), deoarece unitatea stocată conține aceeași variantă genetică sau aceleași celule premaligne care au determinat apariția bolii [19].

Administrarea celulelor stem în transplantul hematopoietic

Administrarea celulelor stem hematopoietice se realizează printr-o perfuzie intravenoasă, similară unei transfuzii de sânge. Celulele stem sunt perfuzate lent într-o venă mare (de obicei, printr-un cateter central). Durata infuziei variază între 20 de minute și o oră, în funcție de volumul de celule și de eventualele reacții adverse.

Pacientul este monitorizat pentru a detecta eventuale reacții adverse, cum ar fi febra, frisoanele sau reacțiile alergice. În prima zi posttransplant se inițiază profilaxie antibiotică. În mod uzual se administrează levofloxacină pe cale orală sau intravenos [20]. Se efectuează analize de sânge pentru a urmări procesul de engraftment.

După infuzie, celulele stem migrează către măduva osoasă, unde încep să producă noi celule sangvine. Acest proces, cunoscut sub numele de engraftment, durează de obicei între 12 și 15 zile, dar poate varia în funcție de pacient și de tipul transplantului.

Sindromul de grefă (Engraftment Syndrome, ES) este o complicație bine cunoscută asociată cu transplantul de celule stem hematopoietice (Auto-HSCT și Allo-HSCT). Acesta se manifestă printr-un set de semne și simptome clinic semnificative, cum ar fi febră neinfecțioasă, diaree neinfecțioasă, erupție cutanată, infiltrate sau edem pulmonar, creștere în greutate și modificări ale funcției renale (RFT) și hepatice (LFT) [21].

Respingerea sau eșecul grefei

Pierderea funcției măduvei osoase (insuficiența medulară) după reconstituirea postinfuzie a celulelor stem hematopoietice sau absența instalării funcției după infuzie se numește respingere sau eșec al grefei. Incidența eșecului este cea mai mare atunci când există o disparitate HLA (antigeni leucocitari umani) ridicată; această disparitate este maximă în cazul celulelor prelevate din sângele cordonului ombilical și al donatorilor haploidentici și minimă în cazul transplantului autolog sau al fraților compatibili. Factorii care contribuie la eșecul grefei includ, dar nu se limitează la: răspunsul imun rezidual funcțional al gazdei împotriva celulelor donatorului, numărul redus de celule infuzate, deteriorarea in vitro în timpul recoltării și crioprezervării, regimul pregătitor inadecvat și infecțiile.

Chimerismul se referă la prezența unei populații de celule provenind de la o persoană în sângele altei persoane. Evaluarea chimerismului este un pas important pentru asigurarea engraftării și succesului transplantului. Această evaluare se realizează prin verificarea expresiei markerilor CD33, care indică prezența granulocitelor, și CD3, care indică prezența celulelor T, și confirmarea faptului că majoritatea celulelor prezente provin de la donator. Importanța unui chimerism eficient a fost demonstrată în numeroase studii care au arătat rate mai scăzute de recidivă și supraviețuire crescută în transplantul alogen [20].

Bioetică și importanța donării

Transplantul de celule stem hematopoietice (HSCT) reprezintă una dintre opțiunile terapeutice disponibile pentru pacienții care suferă de diverse afecțiuni. Procedura HSCT implică aspecte etice și juridice importante, care pot apărea în fiecare etapă: alegerea clinică privind oportunitatea efectuării procedurii, regimurile de pregătire pretransplant, selecția donatorului, recoltarea celulelor stem, faza de transplant și îngrijirea posttransplant, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

În prezent, HSCT este un tratament larg acceptat pentru numeroase boli care pun viața în pericol, reprezentând astfel o veritabilă speranță terapeutică pentru mulți pacienți. Totuși, procedura implică riscuri semnificative de morbiditate și mortalitate.

În consecință, procesul de obținere a consimțământului pentru HSCT presupune provocări importante legate de informare și comunicare. În decizia finală, opiniile diferitelor părți implicate – pacienți, membri ai familiei și profesioniști din domeniul sănătății – se intersectează și se suprapun, acest aspect fiind cu atât mai relevant atunci când pacientul este minor.

În plus, HSCT este o procedură foarte costisitoare. Aspectele sociale și economice ale HSCT sunt discutate în contextul actual al creșterii dramatice a costurilor în domeniul sănătății și al inegalităților în accesul la îngrijire, corelate cu statutul socio-economic, nivelul educațional și apartenența etnică [22].

Concluzie

Donarea și prelevarea de celule stem hematopoietice sunt proceduri bine standardizate, cu profil de siguranță bun pentru donatori și cu beneficii clinice majore pentru pacienți, atunci când sunt respectate protocoalele actuale de selecție, mobilizare și recoltare. Alegerea sursei de grefă (PBSC, măduvă, UCB) și a strategiei de mobilizare trebuie individualizată în funcție de indicație, statusul pacientului și resursele centrului, însă cadrul actual de dovezi sprijină siguranța donatorului și eficacitatea clinică a procedurilor atunci când sunt aplicate conform ghidurilor.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

1. Umbilical Cord Blood Banking [Internet]. [cited 2025 Aug 14]. Available from: https://www.acog.org/clinical/clinical-guidance/committee-opinion/articles/2019/03/umbilical-cord-blood-banking;
2. Wagner, J.E., Gluckman, E. Umbilical Cord Blood Transplantation: The First 20 Years. Semin Hematol. 2010 Jan 1; 47(1):3–12;
3. Aware, C.B. The History of Cord Blood [Internet]. Cord Blood Aware. 2016 [cited 2025 Aug 14]. Available from: https://cordbloodaware.org/2016/08/history-of-cord-blood/;
4. Tabansky, I., Stern, J.N.H. Basics of Stem Cell Biology as Applied to the Brain. In: Pfaff D, Christen Y, editors. Stem Cells in Neuroendocrinology [Internet]. Cham (CH): Springer; 2016 [cited 2025 Aug 12]. Available from: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK435799/;
5. Comparison between Stem Cell and Progenitor Cell. [Internet]. [cited 2025 Aug 12]. Available from: https://www.clinmedjournals.org/articles/ijscrt/ijscrt-5-053-table1.html;
6. Tian, Z., Yu, T., Liu, J., Wang, T., Higuchi, A. Chapter One – Introduction to stem cells. In: Higuchi, A., Zhou, Y., Chiou, S.H., editors. Progress in Molecular Biology and Translational Science [Internet]. Academic Press; 2023 [cited 2025 Aug 11]. p. 3–32. (Stem Cell in Medicine; vol. 199). Available from: https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877117323000571;
7. Martin, G.R. Isolation of a pluripotent cell line from early mouse embryos cultured in medium conditioned by teratocarcinoma stem cells. Proc Natl Acad Sci USA. 1981 Dec; 78(12):7634–8;
8. Thomson, J.A, Itskovitz-Eldor, J., Shapiro, S.S., Waknitz MA, Swiergiel JJ, Marshall VS, et al. Embryonic Stem Cell Lines Derived from Human Blastocysts. Science. 1998 Nov 6; 282(5391):1145–7;
9. Ray, A., Joshi, J.M., Sundaravadivelu, P.K., Raina, K., Lenka, N., Kaveeshwar, V., et al. An Overview on Promising Somatic Cell Sources Utilized for the Efficient Generation of Induced Pluripotent Stem Cells. Stem Cell Rev Rep. 2021 Dec; 17(6):1954–74;
10. Iyyanki, T., Hubenak, J., Liu, J., Chang, E.I., Beahm, E.K., Zhang, Q. Harvesting technique affects adipose-derived stem cell yield. Aesthet Surg J. 2015 May; 35(4):467–76;
11. Mijovic, A., Pamphilon, D. Harvesting, processing and inventory management of peripheral blood stem cells. Asian J Transfus Sci. 2007; 1(1):16–23;
12. Weiss, M.L., Troyer, D.L. Stem Cells in the Umbilical Cord. Stem Cell Rev. 2006; 2(2):155–62;
13. Blakemore, E. Scientists discover less invasive way to collect babies’ stem cells. The Washington Post [Internet]. 2025 Jul 26 [cited 2025 Aug 14]; Available from: https://www.washingtonpost.com/health/2025/07/26/stem-cells-amniotic-fluid-childbirth/;
14. Choi, A., Yoon, H., Han, S.J., Lee, J.H., Rhyou, I.H., Kim, D.S. Rapid harvesting of stem cell sheets by thermoresponsive bulk poly(N-isopropylacrylamide) (PNIPAAm) nanotopography. Biomater Sci. 2020 Sep 30; 8(19):5260–70;
15. (PDF) Rescue from failed growth factor and/or chemotherapy HSC mobilization with G-CSF and plerixafor (AMD3100): An institutional experience. ResearchGate [Internet]. 2025 Aug 7 [cited 2025 Aug 14]; Available from: https://www.researchgate.net/publication/23964676_Rescue_from_failed_growth_factor_andor_chemotherapy_HSC_mobilization_with_G-CSF_and_plerixafor_AMD3100_An_institutional_experience;
16. Li, Y., Qiu, X., Lei, Y., Zhou, R. G-CSF + plerixafor versus G-CSF alone mobilized hematopoietic stem cells in patients with multiple myeloma and lymphoma: a systematic review and meta-analysis. Ann Med. 56(1):2329140;
17. Kurzrock, R. Granulocyte-macrophage colony-stimulating factor. In: Holland-Frei Cancer Medicine 6th edition [Internet]. BC Decker; 2003 [cited 2025 Aug 14]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK13400/;
18. Webb, S. Banking on cord blood stem cells. Nat Biotechnol. 2013 Jul 1; 31(7):585–8;
19. Yasuda, T., Ueno, T., Fukumura, K., Yamato, A., Ando, M., Yamaguchi, H., et al. Leukemic evolution of donor-derived cells harboring IDH2 and DNMT3A mutations after allogeneic stem cell transplantation. Leukemia. 2014 Feb; 28(2):426–8;
20. Khaddour, K., Hana, C.K., Mewawalla, P. Hematopoietic Stem Cell Transplantation. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 [cited 2025 Aug 14]. Available from: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536951/;
21. Maqbool, S., Nadeem, M., Shahroz, A., Naimat, K., Khan, I., Tahir, H., et al. Engraftment syndrome following Hematopoietic stem cell transplantation: a systematic approach toward diagnosis and management. Med Oncol Northwood Lond Engl. 2023; 40(1):36;
22. Liso, A., Neri, M., Maglietta, F., La Russa, R., Turillazzi E. Hematopoietic Stem Cell Transplantation: A Bioethical Lens. Stem Cells Int. 2017; 2017:1286246.

Foto: Shutterstock

Ramona Petrița

Farmacist