Sindromul Hughes-Stovin: manifestări vasculare, diagnostic și management medical

Sindromul Hughes-Stovin (HSS) este o afecțiune vasculară sistemică extrem de rară, caracterizată prin asocierea dintre tromboze venoase și anevrisme ale arterelor pulmonare și/sau bronșice. Denumirea provine de la medicii britanici John Patterson Hughes și Peter George Ingle Stovin, care au descris în 1959 tabloul clinic la patru pacienți de sex masculin cu tromboză venoasă profundă și anevrisme arteriale pulmonare.

Literatura medicală cuprinde foarte puține cazuri, ceea ce explică absența unor criterii diagnostice și a unor protocoale terapeutice specifice validate prin studii clinice ample. Sindromul prezintă numeroase similitudini cu boala Behçet, în special prin asocierea dintre vasculită, tromboză și anevrisme pulmonare.

Relația dintre cele două afecțiuni rămâne controversată, sindromul Hughes-Stovin fiind considerat de unii autori o expresie vasculară incompletă a bolii Behçet. În forma clasică de Hughes-Stovin lipsesc însă manifestările mucocutanate și oculare caracteristice bolii Behçet, precum ulcerațiile orale și genitale recurente sau uveita.

Considerente fiziopatologice în sindromul Hughes-Stovin

Mecanismul etiopatogenic nu este complet elucidat. Procesul central în sindromul Hughes-Stovin pare să fie inflamația vasculară, cu afectarea peretelui arterial și venos. Această vasculită explică particularitatea aparent paradoxală a bolii: același pacient poate dezvolta simultan tromboze și dilatații anevrismale.

Inflamația și distrucția peretelui vascular

Inflamația perivasculară și infiltrarea peretelui vascular cu celule inflamatorii determină deteriorarea progresivă a structurilor care asigură rezistența arterei. Histopatologic au fost descrise distrucția peretelui arterial, dezorganizarea stratului muscular și infiltrate limfomonocitare perivasculare.

Pierderea integrității structurale favorizează dilatarea progresivă a arterelor pulmonare și apariția anevrismelor sau pseudoanevrismelor. Acestea prezintă un risc major de ruptură și hemoragie pulmonară.

În paralel, inflamația endotelială favorizează tromboza locală. Trombozele din sindromul Hughes-Stovin nu trebuie interpretate exclusiv prin mecanismele clasice ale hipercoagulabilității, deoarece la numeroși pacienți investigațiile pentru trombofilie sunt negative. Formarea trombului este considerată în principal o consecință a inflamației vasculare.

Relația cu boala Behçet

Similaritățile fiziopatologice și imagistice cu boala Behçet au generat ipoteza existenței unui spectru comun de vasculită. Boala Behçet poate produce atât tromboze venoase, cât și anevrisme ale arterelor pulmonare, exact asocierea caracteristică în sindromul Hughes-Stovin.

Au fost propuse inclusiv mecanisme imunogenetice, pornind de la asocierea bolii Behçet cu anumite variante HLA, în special HLA-B51. Pentru sindromul Hughes-Stovin însă, dovezile sunt insuficiente pentru definirea unui marker genetic specific. Alte ipoteze istorice au implicat infecțiile, embolii septice sau anomalii ale arterelor bronșice, dar niciuna nu explică în mod convingător întregul tablou clinic.

Cauzele și factorii de risc pentru sindromul Hughes-Stovin

O cauză precisă pentru sindromul Hughes-Stovin nu a fost identificată. Din cauza rarității afecțiunii, nu există suficiente date pentru stabilirea unor factori de risc comparabili cu cei cunoscuți pentru bolile cardiovasculare frecvente.

Vârsta și sexul

Majoritatea cazurilor raportate au apărut la bărbați tineri, de regulă adolescenți sau adulți tineri. Intervalele de vârstă descrise sunt largi (12–48 de ani), iar cazurile feminine există, astfel încât sexul masculin reprezintă o asociere epidemiologică, nu un criteriu diagnostic.

Unele cazuri provin din Orientul Mijlociu și regiunea mediteraneeană, zone în care prevalența bolii Behçet este mai mare. Această distribuție susține ipoteza unei posibile legături între cele două patologii, dar numărul foarte redus de pacienți nu permite stabilirea unei predispoziții geografice certe.

Susceptibilitatea imunologică

Caracterul vasculitic al bolii sugerează existența unei dereglări a răspunsului imun. Totuși, nu a fost identificat până în prezent un profil imunologic sau genetic care să permită anticiparea apariției sindromului.

Din punct de vedere practic, antecedentele de tromboze recurente la un pacient tânăr, în special atunci când se asociază cu anevrisme pulmonare și nu este identificată o trombofilie evidentă, trebuie să ridice suspiciunea unei patologii vasculitice, inclusiv suspiciunea de sindrom Hughes-Stovin.

Tabloul clinic în sindromul Hughes-Stovin și implicațiile vasculare

Evoluția în sindromul Hughes-Stovin a fost descrisă clasic în trei etape: (1) apariția tromboflebitei și a trombozei venoase profunde, (2) dezvoltarea anevrismelor pulmonare sau bronșice și, în formele severe, (3) ruptura anevrismală cu hemoptizie masivă. În practică, etapele nu sunt obligatoriu bine delimitate și se pot suprapune.

Trombozele venoase

Tromboza venoasă profundă reprezintă una dintre manifestările definitorii în sindromul Hughes-Stovin. Pot fi afectate venele membrelor inferioare, dar trombozele pot interesa și teritorii neobișnuite, inclusiv venele cave, venele jugulare sau alte segmente ale sistemului venos.

Manifestările depind de localizare și includ edem, durere și modificări inflamatorii ale membrului afectat. Caracterul recurent sau extensiv al trombozelor la un pacient tânăr constituie un element clinic important.

Anevrismele arterelor pulmonare

Anevrismele pulmonare reprezintă componenta cu cel mai mare potențial letal. Pacienții cu sindromul Hughes-Stovin pot prezenta dispnee, durere toracică, tuse și hemoptizie. Anevrismul poate fi unic sau multiplu, unilateral ori bilateral și se poate asocia cu tromboză in situ.

Hemoptizia este un semnal de alarmă major, deoarece poate indica instabilitatea sau ruptura unei leziuni vasculare. O hemoragie pulmonară masivă poate evolua rapid către insuficiență respiratorie, instabilitate hemodinamică și deces.

Manifestările sistemice și neurologice

Febra, fatigabilitatea, scăderea ponderală și alterarea stării generale pot însoți inflamația sistemică, însă sunt nespecifice în sindromul Hughes-Stovin. Manifestările neurologice sunt rare și pot apărea în contextul afectării vasculare cerebrale. Identificarea ulcerațiilor orale sau genitale recurente și a afectării oculare schimbă evaluarea diferențială și impune reconsiderarea diagnosticului de boală Behçet.

Protocolul de diagnostic pentru sindromul Hughes-Stovin

Nu există criterii diagnostice internaționale validate pentru sindromul Hughes-Stovin. Diagnosticul se bazează pe asocierea caracteristică dintre tromboze și anevrisme pulmonare sau bronșice, coroborată cu excluderea altor etiologii.

Investigațiile de laborator

Markerii inflamatori, inclusiv proteina C reactivă și viteza de sedimentare a hematiilor, pot fi crescuți în perioadele de activitate inflamatorie. Valorile normale nu exclud însă diagnosticul de sindrom Hughes-Stovin.

Evaluarea trombofiliei este importantă pentru diagnosticul diferențial și poate include, în funcție de context, investigații pentru sindrom antifosfolipidic și trombofilii ereditare. În sindromul Hughes-Stovin, aceste teste sunt frecvent neconcludente. Trebuie excluse, de asemenea, cauzele infecțioase, neoplazice și alte vasculite sistemice care pot produce anevrisme sau tromboze.

Rolul angio-CT-ului pulmonar

Angiografia pulmonară prin tomografie computerizată (angio-CT/CTPA) reprezintă investigația imagistică centrală pentru sindromul Hughes-Stovin. Aceasta permite identificarea anevrismelor și pseudoanevrismelor arterelor pulmonare, aprecierea dimensiunii și localizării lor și evidențierea trombozei intraluminale sau a semnelor inflamatorii ale peretelui vascular.

Ecografia Doppler este utilizată pentru confirmarea trombozei venoase. Alte investigații sunt selectate în funcție de teritoriul vascular suspectat și de manifestările pacientului cu sindrom Hughes-Stovin.

Bronhoscopia necesită indicație atentă în contextul hemoptiziei și al leziunilor vasculare pulmonare, deoarece sursa sângerării poate fi vasculară, iar procedurile invazive trebuie planificate cu deosebită precauție.

Managementul medical în sindromul Hughes-Stovin

Absența studiilor controlate face ca tratamentul pentru sindromul Hughes-Stovin să fie extrapolat în mare parte din experiența acumulată în vasculitele sistemice și în afectarea vasculară din boala Behçet.

Imunosupresia

Controlul vasculitei reprezintă obiectivul terapeutic principal în sindromul Hughes-Stovin. În formele active severe sunt utilizați corticosteroizi sistemici în doze mari, uneori inițial sub formă de pulsuri intravenoase cu metilprednisolon.

În boala vasculară severă, corticosteroizii sunt frecvent asociați cu ciclofosfamidă pentru inducerea remisiunii. Ulterior, în funcție de evoluție, pot fi utilizate imunosupresoare precum azatioprina sau micofenolatul mofetil.

În formele refractare au fost folosiți agenți biologici anti-TNF-α, precum infliximab. Alegerea tratamentului rămâne individualizată, deoarece experiența terapeutică în sindromul Hughes-Stovin provine predominant din cazuri și serii mici de pacienți.

Considerente privitoare la tratamentul anticoagulant

Prezența trombozei ar sugera în mod obișnuit necesitatea anticoagulării. În sindromul Hughes-Stovin, situația este mult mai complexă. Anticoagulantele pot crește severitatea unei hemoragii dacă pacientul prezintă un anevrism pulmonar cu risc de ruptură.

Din acest motiv, anticoagularea nu trebuie instituită reflex pentru orice tromboză. Decizia presupune evaluarea încărcăturii trombotice, stabilității anevrismelor, istoricului de hemoptizie și riscului imediat de hemoragie. În anumite situații atent selecționate poate fi utilizată, însă necesită o analiză multidisciplinară riguroasă.

Embolizarea și tratamentul chirurgical

În cazul anevrismelor cu risc hemoragic sau al hemoptiziei severe, embolizarea arterială transcateter poate permite controlul selectiv al sursei vasculare și evitarea unei intervenții chirurgicale extinse. Chirurgia este rezervată cazurilor localizate, severe sau refractare și poate include rezecție pulmonară, lobectomie, pneumonectomie sau reconstrucție vasculară, în funcție de anatomia leziunii.

Sindromul Hughes-Stovin rămâne astfel o afecțiune rară, dar cu potențial vital important. Asocierea trombozelor recurente cu anevrisme ale arterelor pulmonare la un pacient tânăr trebuie recunoscută precoce, deoarece controlul inflamației vasculare și prevenirea rupturii anevrismale sunt decisive pentru prognostic.

Bibliografie:

1. Al-Bitar A, Fallouh N, Fallouh S, Mansour H, Aboud M. Hughes-Stovin syndrome presenting with massive pulmonary artery aneurysms: a case report. J Med Case Rep. 2026 Apr 7;20(1):271. doi: 10.1186/s13256-026-05998-w. PMID: 41947193; PMCID: PMC13188508. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13188508/;
2. Emad Y, Gheita T, Ragab Y, Hammam N, Kindermann M, Ibrahim O, Fabi M, Frikha F, Alhusseiny K, Tekavec-Trkanjec J, Kechida M, Farber HW, Young P, Pankl S, Robinson C, Tharwat S, Guffroy A, Jaramillo N, Ruffer N, Bawaskar P, Kably I, Abou-Zeid A, Hassan M, Ghirardo S, Barman B, Bennji S, Agarwala MK, Tornes L, Margolesky J, Silva RS, Cruz V, Abdelbary MH, Kim JT, Cozzi D, Abdelali M, Joy TC, Sherwina J, Kassem IA, Yasser F, Ten Klooster PM, Rasker JJ. Hughes-Stovin syndrome (HSS) preliminary diagnostic criteria: a paradigm shift in managing pulmonary vasculitis in HSS and Behçet’s disease (BD). On behalf of the HSS International Study Group (HSSISG) : Reply on Tahir Saygın Öğüt and Veli Yazısız „Comments on the proposed diagnostic criteria for Hughes-Stovin syndrome: the role of Behçet syndrome” (CLRH-D-26-01350). Clin Rheumatol. 2026 Jul;45(7):3899-3903. doi: 10.1007/s10067-026-08222-8. Epub 2026 Jun 19. PMID: 42319618. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42319618/;
3. Imran MM, Khan ARS, Younas MU, Gupta Y, Bai R, Gohar A, Iftikhar Z, Ali M, Ahmad MH, Saeed M, Hussain F, Haseeb M. „Hughes-Stovin Syndrome: A Comprehensive Narrative Review”. Health Sci Rep. 2025 Nov 11;8(11):e71466. doi: 10.1002/hsr2.71466. PMID: 41234379; PMCID: PMC12606038. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12606038/;
4. Khalid U, Saleem T. Hughes-Stovin syndrome. Orphanet J Rare Dis. 2011 Apr 13;6:15. doi: 10.1186/1750-1172-6-15. PMID: 21489283; PMCID: PMC3082226. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3082226/;
5. Weerakkody Y, Hughes-Stovin syndrome. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 19 Sep 2026). Link: https://radiopaedia.org/articles/hughes-stovin-syndrome.

Foto: Shutterstock