Super gripa de tip K explicată medical, de la transmitere la recuperare

„Super gripa de tip K” este, mai degrabă, o etichetă mediatică, nicidecum o entitate nosologică nouă. De altfel, nu vorbim despre „un nou virus” în sensul apariției unui agent patogen complet diferit de virusurile gripale sezoniere obișnuite. Denumirea a fost amplificată în mass-media în principal, deoarece sezonul gripal 2025-2026 pare să fi debutat mai devreme, s-a propagat mai rapid și a produs o încărcare clinică și epidemiologică semnificativă, cu un număr mai mare de prezentări la departamentul de primiri urgențe și nevoia de spitalizare crescută, în special la persoanele cu risc, cum ar fi vârstnicii și pacienții cu comorbidități cardiorespiratorii și metabolice.

În regiunea europeană, Organizația Mondială a Sănătății a raportat că sezonul gripal a debutat cu aproximativ 4 săptămâni mai devreme decât în sezoanele anterioare. De altfel, în numeroase alte țări, inclusiv în Australia, activitatea gripală a atins niveluri „ridicate” sau „foarte ridicate”. „Tipul K” face referire la o subcladă genetică (alias) a virusului gripal A(H3N2), care a devenit dominantă din a doua parte a anului 2025. Prin derivă antigenică la nivelul hemaglutininei pare să fi obținut avantaje de transmisibilitate și de evaziune imună față de imunitatea populațională preexistentă (postinfecție și postvaccinare).

Ce este, de fapt, super gripa de tip K?

Din perspectivă medicală, super gripa de tip K corespunde, de fapt, unui sezon gripal în care domină virusul gripal A(H3N2) aparținând unei subclade recente (raportată drept „subclada K” asociată în nomenclatura genetică cu J.2.4.1/alias K). Prin urmare, este vorba despre un „subtip viral” al virusului Influenza A. Acest lucru are o relevanță clinică importantă, întrucât A(H3N2) este asociat istoric cu impact disproporționat asupra vârstnicilor (≥ 65 de ani), cu rate crescute de spitalizare, pneumonie virală/viral-bacteriană și decompensări ale bolilor cronice, mai ales prin comparație cu unele sezoane dominate de tulpina A(H1N1).

Caracteristicile „relativ distincte” ale unui sezon dominat de super gripa de tip K (subclada K) nu asociază o „super virulență” a virusului, ci caracteristici care vizează în special următoarele aspecte:

• deriva antigenică și posibila nepotrivire (parțială) între vaccinul disponibil și tulpina actuală circulantă, cu scăderea protecției împotriva infecției simptomatice, dar care continuă, însă, să asigure o protecție relevantă împotriva formelor severe;
• avantajul de transmisibilitate (viral fitness): curbe epidemiologice abrupte, creșterea rapidă a pozitivității la testare, focare în comunități și instituții, cu debut sezonier precoce, această dinamică fiind descrisă în mai multe țări europene, și nu numai;
• contextul populațional: imunitate heterogenă postpandemică, scăderea aderenței sociale la vaccinare, co-circulația altor virusuri respiratorii (virus sincițial respirator, SARS-CoV-2), ceea ce amplifică presiunea asupra serviciilor medicale.

În România, autoritățile sanitare au raportat o creștere evidentă a numărului de cazuri de gripă, în contextul debutului mai rapid al sezonului gripal. Super gripa de tip K a dus, în egală măsură, la creșterea necesității de spitalizare a persoanelor infectate, mai ales în rândul persoanelor care fac parte din categorii de risc (fiind vorba în special de seniori și pacienți cu boli cronice).

Care sunt cauzele super gripei de tip K?

Super gripa de tip K este multifactorială: nu există o singură cauză care a dus și duce la aceasta, ci este vorba despre un set de determinanți care țin de virus, gazdă și mediu. Toate acestea fac, de fapt, ca super gripa de tip K să ia această amploare mediatică. La nivel european, ECDC s-a pronunțat încadrând riscul asociat cu super gripa de tip K drept moderat la nivel populațional, cu preocupare principală pentru impactul asupra sistemului medical și a grupurilor vulnerabile, mai degrabă decât pentru un „salt” demonstrat al letalității intrinseci a acestui sezon gripal.

La nivel virologic, subclada K aparține A(H3N2), are rată de evoluție antigenică foarte ridicată (derivă) prin acumulare de substituții în hemaglutinină. Astfel de modificări reduc, din câte se pare, neutralizarea virală de către anticorpii generați în sezoanele anterioare sau de către vaccin, ceea înseamnă creșterea proporției de reinfecții și eficiență vaccinală mai mică împotriva infecției. Date timpurii din toamna anului 2025 raportează contextul specific în care, după cum s-a menționat deja, domină subclada K, care duce la super gripa de tip K.

La nivel gazdei, super gripa de tip K este „alimentată” de factori precum vârsta înaintată, astm sever sau bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), insuficiența cardiacă, boala cronică renală, diabetul zaharat, obezitatea, neoplazia, imunosupresia (terapeutică sau de boală). Pe de altă parte, și statusul vaccinal absent (sau incomplet) și sarcina sunt factori de risc pentru super gripa de tip K.

Cum se transmite super gripa de tip K?

Transmiterea urmează mecanismele clasice ale gripei sezoniere, și anume:

• picături respiratorii și aerosoli eliminați prin tuse, strănut, vorbire, transmiterea fiind foarte mult facilitată de spațiile închise, aglomerate, insuficient ventilate;
• contactul direct sau indirect cu obiecte infectate (fomite): contaminarea mâinilor urmată de autoinocularea la nivel nazal/conjunctival (super gripa de tip K răspândindu-se mai ușor în spitale, colectivități);
• persoana este contagioasă încă cu o zi înainte de la apariția simptomelor și încă 5-7 zile de la apariția acestora, prelungită la copii și pacienți imunodeprimați.

Din punct de vedere operațional, super gripa de tip K nu necesită un model diferit de gestionare și control al infecțiilor, însă viteza mai mare de răspândire ar putea impune intensificarea unor măsuri de control al potențialelor epidemii.

Cum se manifestă super gripa de tip K și care sunt categoriile cu risc crescut?

Clinic, super gripa de tip K are un tablou identic cu cel al gripei sezoniere, particularitatea fiind că infecția cu A(H3N2) tinde să fie mai severă la seniori. Vorbim despre:

• debutul acut, cu febră, frisoane, mialgii, cefalee, fatigabilitate marcată, tuse seacă și rinoree (nu întotdeauna, însă), odinofagie;
• afectare respiratorie inferioară: dispnee, hipoxemie, bronșiolită, pneumonie virală, posibile exacerbări ale bolilor respiratorii (BPOC, astm);
• complicații: pneumonie bacteriană secundară, decompensare cardiacă, sindrom coronarian acut precipitat, encefalopatie, rabdomioliză (rar), agravarea controlului glicemic.

Super gripa de tip K tinde să fie mai severă la anumite categorii populaționale, iar aici trebuie să menționăm în special pacienții cu:

• vârsta ≥ 65 de ani, în special în instituții (cămine, centre medicale, sociale);
• comorbidități cardiopulmonare, diabet, obezitate, boală renală sau hepatică cronică;
• cu imunosupresie, neoplazii, transplant, care urmează tratamente biologice, corticoterapie;
• sarcină activă și la scurt timp postpartum, copiii mici (mai ales cu o patologie de fond).

În practică, denumirea de „super gripă” descrie frecvent volumul (mulți pacienți simultan și un debut timpuriu al sezonului gripal) și proporția relativ mai mare de cazuri complicate în rândul categoriilor vulnerabile, nicidecum o schimbare radicală a semiologiei.

Cum se tratează super gripa de tip K?

Super gripa de tip K urmează tratamentul standard pentru gripa sezonieră, punându-se accentul în special pe managementul pacienților cu risc sau cu boala deja complicată. Măsurile generale includ hidratarea, repausul, antitermice și analgezice, monitorizarea semnelor de alarmă (dispnee, cu durere toracică, confuzie, hipotensiune, deshidratare severă, hipoxemie). De altfel, la pacientul sănătos, fără risc sau boli de fond, super gripa de tip K este autolimitată și poate fi chiar lipsită de simptome, deși infecția există.

Antiviralele se recomandă la pacienți cu super gripa de tip K severă sau progresivă, spitalizați, la ATI, precum și la cei cu risc crescut (vârstnici, comorbidități), ideal în primele 48 de ore, dar beneficii pot exista și după (mai ales în formele severe). Opțiunile uzuale sunt oseltamivir și/sau baloxavir, alegerea depinzând de mai mulți factori. Antibioticele nu sunt de rutină, tratamentul inițiindu-se doar dacă există suspiciune de suprainfecție bacteriană (pneumonie, sepsis). Atunci când se ajunge la insuficiență respiratorie, se inițiază protocoalele de oxigenoterapie.

Prognosticul asociat cu super gripa de tip K și protocolul pentru recuperare

Prognosticul este foarte bun la majoritatea adulților sănătoși cu super gripă de tip K. Remiterea are loc în 5-7 zile, putând exista o tuse reziduală timp de 2-3 săptămâni. OMS a notat că datele disponibile privitoare la super gripa de tip K nu indică o creștere clară a severității asociate per caz pentru subclada K, deși evoluția virală este notabilă. Povara spitalizărilor, în orice caz, este mai crescută în super gripa de tip K, decât în cazul altor sezoane gripale, mai ales la seniori.

În primele 72 de ore după faza acută, se recomandă evaluarea clinică la pacienții cu risc, acesta incluzând saturația O₂, statusul hemodinamic, hidratarea, semne de suprainfecție. La un pacient altfel sănătos, recuperarea este de obicei completă. Vaccinarea antigripală sezonieră (chiar dacă potrivirea vaccin-tulpină nu este 100% perfectă) își îndeplinește obiectivul de a reduce riscurile de a dezvolta o formă severă foarte severă de super gripă de tip K.

Bibliografie:

1. Allen JD, Ross TM. H3N2 influenza viruses in humans: Viral mechanisms, evolution, and evaluation. Hum Vaccin Immunother. 2018;14(8):1840-1847. doi: 10.1080/21645515.2018.1462639. Epub 2018 May 14. PMID: 29641358; PMCID: PMC6149781. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6149781/;
2. Kirsebom FC, Thompson C, Talts T, Kele B, Whitaker HJ, Andrews N, Abdul Aziz N, Rawlinson C, Green RE, Quinot C, Gardner N, Waller E, Allen A, Watson CH, McDonald SL, Zambon M, Pebody R, Ramsay M, Hoschler K, Singanayagam A, Lopez Bernal J. Early influenza virus characterisation and vaccine effectiveness in England in autumn 2025, a period dominated by influenza A(H3N2) subclade K. Euro Surveill. 2025 Nov;30(46):2500854. doi: 10.2807/1560-7917.ES.2025.30.46.2500854. PMID: 41267661; PMCID: PMC12639273. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12639273/;
3. Dapat C, Peck H, Jelley L, Diefenbach-Elstob T, Slater T, Hussain S, Britton P, Cheng AC, Wood T, Howard-Jones A, Deng YM, Miller JE, Huang QS, Barr IG. Extended influenza seasons in Australia and New Zealand in 2025 due to the emergence of influenza A(H3N2) subclade K viruses. Euro Surveill. 2025 Dec;30(49):2500894. doi: 10.2807/1560-7917.ES.2025.30.49.2500894. Erratum in: Euro Surveill. 2025 Dec;30(50). doi: 10.2807/1560-7917.ES.2025.30.50.251218c. PMID: 41383175; PMCID: PMC12701333. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12701333/;
4. Zheng X, Cao F, Yu Y, Yu X, Zhou Y, Cheng S, Qiu X, Ao L, Yang X, Sun Z, Li J. The Ongoing Epidemics of Seasonal Influenza A(H3N2) in Hangzhou, China, and Its Viral Genetic Diversity. 2025 Apr 4;17(4):526. doi: 10.3390/v17040526. PMID: 40284969; PMCID: PMC12031544. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12031544/;
5. Scotch M, Faleye TOC, Wright JM, Finnerty S, Halden RU, Varsani A. Campus-based genomic surveillance uncovers early emergence of a future dominant A(H3N2) influenza clade. iScience. 2025 Nov 4;28(12):113941. doi: 10.1016/j.isci.2025.113941. PMID: 41341852; PMCID: PMC12670629. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12670629/;
6. Seasonal influenza – Global situation. Link: https://www.who.int/emergencies/disease-outbreak-news/item/2025-DON586.

Foto: Shutterstock

Andrei Cioată