Suprasolicitarea în sport. Prevenția și tratamentul leziunilor de suprasolicitare

Sportul creează dependență, una sănătoasă, dar și aici trebuie să fie trasate niște limite, altfel cei care practică sport se vor confrunta cu suprasolicitarea sau overuse injuries.

Introducere

Suprasolicitarea în sport este o stare în care sistemul musculo-scheletal este expus la efort intens prelungit în mod repetat, după care nu îi este lăsat suficient timp pentru recuperare ceea ce duce la microleziuni sau leziuni de suprasolicitare. Leziunile de suprasolicitare cresc riscul de accidentare și scad performanța.
Structurile afectate în suprasolicitare sunt:

• mușchii- apar contracturile musculare sau în cazurile mai severe rupturile musculare;
• tendoanele;
• oasele;
• articulațiile;
• fasciile și ligamentele.

Atenție! A nu se confunda suprasolicitarea în sport cu sindromul de supraantrenament (Overtraining syndrome – OTS) care este o stare generală de epuizare fizică și psihică ce apare în urma antrenamentelor excesive și afectează întregul organism: psihic, muscular, hormonal, etc.

Sportivii care se suprasolicită făcând abstracție de eventuale leziuni de suprasolicitare și nu lasă corpul să se refacă riscă să fie afectați de sindromul de supraantrenament.

Cauzele suprasolicitării în sport

Persoanele care practică sport și care adoptă în rutina lor unul sau mai multe dintre următoarele comportamente sunt mai predispuse la suprasolicitare:

• cresc brusc intensitatea antrenamentelor, recomandarea de creștere fiind de maxim 10% într-o săptămână;
• lipsa zilelor de pauză intercalate între zilele de antrenamente;
• efectuarea incorectă a mișcărilor în mod repetat poate declanșa a stare de suprasolicitare;
• au dezechilibre musculare;
• utilizează echipamente inadecvate;
• nu practică încălzire și stretching.

Semne și simptome ale suprasolicitării în sport

În unele cazuri semnele de suprasolicitare sunt evidente, dar alteori persoana trebuie să știe să “citească printre rânduri” semnalele pe care le transmite corpul.

Cele mai frecvente semne ale suprasolicitării sunt:

• oboseala continuă: când organismul este supus unui nivel de stres prea mare începe să se resimtă și încearcă să se protejeze ceea ce se transformă într-o stare continuă de oboseală, chiar dacă persoana a dormit multe ore legat;
• dureri musculare frecvente: când organismul este suprasolicitat durata antrenamentului va crește prin prisma durerilor musculare crescute, factor ce duce și la scăderea concentrării asupra activității sportive;
• îmbolnăviri repetate: în general când o persoană practică sport cu regularitate are și o stare de sănătate foarte bună, dar odată cu apariția suprasolicitării sistemul imunitar slăbește și persoana se va îmbolnăvi ușor, organismul nemaiavând energia necesară să lupte cu factorii patogeni;
• accidentări repetate- dacă încep să apară accidentări minore, dar în mod repetat este un alt semn că organismul este suprasolicitat și persoanei respective i-a scăzut capacitatea de atenție sau de execuție a diferitor mișcări;
• insomnii- dacă apare dificultate în procesul de adormire în condiții de oboseală extremă, acesta este un alt semn că ritmul obișnuit al organismului a fost modificat și trebuie evaluată efectuarea activității sportive pentru a se vedea ce a dus la această schimbare;
• apariția inflamațiilor în diferite zone ale corpului implicate în practicarea sportului (ex. cotul la tenismeni);
• apariția senzației de înțepenire dimineața la trezire.

Ce sunt leziunile de suprasolicitare

Leziunile de suprasolicitare sunt microtraumatisme ce apar în timp în urma efortului repetitiv fără a fi urmat de timp suficient pentru recuperare. Leziunile de suprasolicitare se produc în special la spotrivii care împing limitele în timpul antrenamentelor.
Leziunile de suprasolicitare cu care se confruntă frecvent sportivii sunt:

• tendinita (Ahile,rotuliană): cei mai afectați sunt cei care aleargă sau practică sporturi care presupun sărituri (baschet, volei);
• fasceita plantară: e afectată talpa piciorului- întâlnită la alergători și dansatori;
• fractura de stres la nivelul tibiei și metatarsienelor- sunt afectați cei care fac atletism și cei care aleargă;
• epicondilita sau “cotul tenismenului”- în cazul jucătorilor de tenis, padel, squash și halterofililor;
• sindromul de bandeletă iliotibială la cicliști, schiori, alergători, jucători de hochei,
• tendinopatia coafei rotatorilor întâlnită în rândul înotătorilor și jucătorilor de tenis.

Prevenția leziunilor de suprasolicitare
Pentru a preveni leziunile de suprasolicitare se pot urma câteva recomandări standard:

1. Înainte de orice antrenament se va efectua un scurt program de 5- 10 minute de încălzire dinamică;
2. Antrenamentele se încheie cu 5-10 minute de stretching ușor;
3. Folosirea unui echipament adecvat sportului practicat (încălțăminte adecvată tipului de teren!);
4. Efectuarea corectă a mișcărilor (alergare, ridicări, aruncări, etc.);
5. Efortul se face progresiv – se vor crește volumul și intensitatea progresiv- maxim 10% creștere săptămânală;
6. Se va aloca timp pentru recuperare: zile de pauză activă între antrenamente;
7. Alimentație trebuie să fie echilibrată și somnul de calitate.

Tratamentul leziunilor de suprasolicitare

Dacă apar leziuni de suprasolicitare se recomandă evitarea efectuării exercițiilor care pot agrava durerea și se va reduce activitatea, dar fără a o opri complet.
Pe zona afectată se poate aplica o compresă de gheață pentru 15- 20 de minute la intervale de două- trei ore în primele 48-72 de ore de la apariția leziunii.

Pentru durere și inflamație se vor recomanda antiinflamatoare nesteroidiene cu administrare orală sau topică – ibuprofen, diclofenac, piroxicam, etc.

De asemenea pentru o recuperare cât mai bună se pot recomanda ședințe de fizioterapie cu ultrasunete, curenți, tehnici de eliberare miofascială sau stretching asistat și ședințe de kinetoterapie pentru tonifierea progresivă musculară și corectarea dezechilibrelor biomecanice.

Durata recuperării după o leziune de suprasolicitare depinde de tipul leziunii astfel că:

• pentru epicondilită e nevoie de 6-12 săptămâni;
• fractura de stres are nevoie de 6-8 săptămâni;
• fasceita plantară între 4 și 6 săptămâni;
• tendinitele ușoare între 2- 4 săptămâni;
• sindromul de bandeletă iliotibială- în 90% din cazuri e nevoie de 6-8 săptămâni.

Foto: Shutterstock

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby