(P) Cum e să fii asistent medical în România?

Cum e să fii asistent medical în România de azi: ce presupune, cum te angajezi și de ce nu e doar o meserie, ci un rol esențial în sănătate.

Te-ai gândit vreodată cum e viața pentru cineva care lucrează ca asistent medical? Nu vorbim despre seriale sau filme, unde totul pare dramatic sau, dimpotrivă, perfect steril. Vorbim despre realitatea de zi cu zi, despre ture de noapte, despre pacienți și despre cum se simte piața de locuri de muncă asistent medical în clipa asta. E o discuție pe care mulți o evită, de parcă a fi asistent e ceva ce se întâmplă pur și simplu, fără nicio nuanță.

Să fim onești, e un domeniu care stă pe umerii multor oameni. Oricine a ajuns într-un spital sau la o clinică știe că asistentul e, de multe ori, prima persoană care te vede, care te ascultă și care îți dă un gram de speranță. E nevoie de răbdare cât pentru o viață, iar profesionalismul trebuie să fie la el acasă, dar nu unul rece, ci unul cald.

De la școală la munca din spital

Bun, dar cum ajungi acolo? După ce termini școala postliceală sau facultatea, începe partea cu adevărat interesantă, nu-i așa? Căutarea. Aici intervine o chestie pe care multă lume o observă: deși auzim mereu că e nevoie de personal medical, găsirea unui post bun pare uneori o mică aventură. Sigur, sunt locuri de muncă disponibile, dar contează mult unde vrei să lucrezi.

De exemplu, să zicem că vrei să lucrezi la tine în oraș, dar singurul spital de stat nu mai face angajări pe secția care te interesează. Ce faci? Te reorientezi către privat? Sau pleci la un spital mai mic, dintr-un oraș învecinat? E o decizie grea, pentru că fiecare variantă vine cu plusuri și minusuri. 

La stat, ai, de obicei, mai multă stabilitate și cazuri mai complexe, dar și un sistem mai greoi. La privat, s-ar putea să ai condiții mai bune și un mediu mai puțin stresant, dar poate un ritm de lucru diferit. 

Și, apropo de asta, să nu uităm de competiție. Chiar dacă e o cerere mare, când un spital mare scoate posturi la concurs, se adună multă lume. Și atunci, nu mai e vorba doar de diplomă, ci de cât de bine te descurci la interviu sau la examen. Cât de mult te implici, cât de repede înveți, cât de bine interacționezi cu ceilalți; astea fac diferența. E ca la orice job, de fapt, dar aici miza e pe sănătatea oamenilor.

Dincolo de salariu și program

Hai să vorbim și despre ce înseamnă cu adevărat meseria asta. Când te gândești la un asistent medical, probabil îți vin în minte injecțiile, pansamentele și citirea unor grafice. Astea sunt importante, esențiale chiar. Dar nu sunt totul.

Pacienții, mai ales cei internați pentru perioade lungi, au nevoie de o vorbă bună, de cineva care să le explice, pe înțelesul lor, ce se întâmplă. Îți imaginezi ce înseamnă să fii omul care stă la căpătâiul unui pacient care se teme? Nu e o sarcină pe care o înveți la școală, e o abilitate umană pe care ori o ai, ori o dezvolți forțat de împrejurări.

Și nu e doar despre pacienți, ci și despre echipa din jur. A lucra ca asistent înseamnă să fii liantul dintre medic și pacient, dintre familie și spital. E un rol solicitant din toate punctele de vedere. 

De ce să alegi meseria de asistent medical?

Atunci de ce ar alege cineva să facă asta, în ciuda tuturor greutăților? Cred că răspunsul e simplu: pentru că e o muncă ce contează cu adevărat. Când vezi un pacient plecând acasă sănătos sau când știi că ai făcut o diferență într-o situație critică, sentimentul ăla nu se compară cu nimic. E o satisfacție pe care nu prea o găsești lucrând la un birou, sortând hârtii.

Și, să nu uităm, domeniul e în continuă dezvoltare. Sunt atâtea specializări, de la ATI la pediatrie, de la asistență comunitară la chirurgie. Dacă te plictisești repede sau ești curios din fire, ai loc să te dezvolți. Poți să te specializezi, să faci cursuri, să evoluezi. Nu e un drum la capătul căruia te oprești, ci o meserie în care înveți mereu ceva nou.

Sursă foto: unsplash.com

Revista Galenus