Fitoterapia aparatului cardiovascular

În prezent, bolile cardiovasculare (BCV) rămân principala cauză de morbiditate și mortalitate la nivel mondial, estimările sugerând o creștere a prevalenței acestor afecțiuni la nivel global.  În ultimii ani, fitoterapia a stârnit un interes științific mare, determinând cercetări ample asupra unei game largi de plante medicinale pentru BCV și alte afecțiuni.

S-a observat că plantele medicinale intervin în fiziopatologia bolilor cardiovasculare, printr-o multitudine de mecanisme moleculare, inclusiv antiinflamatorii, antioxidante și alte proprietăți benefice, care constau în ameliorarea a trei aspecte esențiale ale patogeniei BCV: dislipidemie, ateroscleroză și hipertensiune arterială. Acest articol evidențiază efectele cardiovasculare ale unor plante medicinale tradiționale, aducând dovezi clinice și preclinice cu privire la utilizarea lor în BCV.

Introducere

Bolile cardiovasculare (BCV) sunt boli ale inimii și ale vaselor de sânge. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a raportat că BCV reprezintă 31% din decesele anuale mondiale (OMS, 2017). În Europa, BCV reprezintă 45% din totalul deceselor, conform Statisticilor europene ale bolilor cardiovasculare, 2017 (Martinet și colab., 2019). Statisticile actuale ale American Heart Association estimează că aproximativ jumătate din populația S.U.A. are o formă de BCV (Benjamin și colab., 2019).

Factorii de risc obișnuiți pentru BCV includ fumatul, dieta nesănătoasă, diabetul zaharat, hiperlipemia, nivelurile ridicate de colesterol lipoproteic cu densitate scăzută (LDL), nivelurile reduse de colesterol lipoproteic cu densitate ridicată (HDL) și hipertensiunea. Factorii de risc pot duce la modificări patologice, dintre care majoritatea se pot datora disfuncției endoteliale sau modificărilor de la nivelul celulelor musculare netede vasculare (VSMC). Disfuncția endotelială sau modificările VSMC cresc riscul apariției aterosclerozei și hipertensiunii.

Recent, inflamația cronică a fost confirmată ca un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, în strânsă legătură cu ateroscleroza și bolile coronariene. Nivelurile ridicate de proteină C reactivă cu sensibilitate ridicată (hs-CRP) și/sau interleukină-6 (IL-6) sunt asociate cu un risc cardiovascular mai mare [1].

În cazul aterosclerozei, inflamația poate afecta capacitatea funcțională a celulelor endoteliale. Celulele endoteliale disfuncționale permit acumularea particulelor de lipoproteină cu densitate mică (LDL) în peretele vasului, unde se modifică în LDL oxidat. LDL-ul oxidat poate activa apoi celulele endoteliale disfuncționale și moleculele de adeziune celulară care leagă leucocitele inflamatorii (celule T și monocite) în spațiul subendotelial [2].

Aceste celule inflamatorii din sânge secretă interleukine și citokine, produc specii reactive de oxigen și formează astfel, în peretele arterial, un microambient inflamat care promovează proliferarea celulelor musculare netede vasculare (VSMC), depunerea lipidelor și formarea unei plăci aterosclerotice. Monocitele pot ajunge la inima vasului, se pot diferenția în macrofage și pot absorbi LDL oxidat [3].

Ca urmare, ateroscleroza nu este doar un factor de risc, ci și un factor major al incidenței BCV. Aproximativ 50% din toate decesele din țările dezvoltate sunt cauzate de ateroscleroză [4]. Hipertensiunea arterială este o boală cardiovasculară și un factor de risc major pentru alte BCV. Hipertensiunea este un factor predispozant pentru insuficiență cardiacă, boală coronariană, accident vascular cerebral, retinopatie, nefropatie și boli arteriale periferice [5].

În plus, hipertensiunea este cel mai semnificativ factor de risc pentru ateroscleroză. Hipertensiunea afectează 1,4 miliarde de persoane și reprezintă aproximativ 9,4 milioane de decese pe an [6]. Până în 2025, se estimează o creștere cu 30% la nivel mondial a prevalenței hipertensiunii arteriale (Kearney și colab., 2005).

Ghidurile „American Heart Association” definesc hipertensiunea ca o creștere persistentă a tensiunii arteriale: TA sistolică  mai mare de 130 și TA diastolică mai mare de 80 mm Hg [7]. Dacă tensiunea arterială crescută nu este gestionată, aceasta poate induce remodelarea arterială. Astfel, pereții vaselor mici se îngroașă, iar vasele își pierd elasticitatea și devin mai înguste.

Plantele medicinale au fost întotdeauna o sursă obișnuită de medicamente, fie sub formă de extracte tradiționale, fie sub formă de compuși activi puri.

Extractele din plante și derivații lor pot modula și ameliora factorii care contribuie la hipertensiune arterială sau ateroscleroză și pot minimiza riscul apariției bolilor cardiovasculare. Remediile pe bază de plante pot avea efecte antioxidante, vasorelaxante, antiinflamatorii, antiproliferative sau diuretice. De asemenea, pot inhiba disfuncția endotelială, activarea trombocitelor, peroxidarea lipidelor și aterogenitatea macrofagelor.

Agenți fitoterapici în BCV

Extractele de Salvia miltiorrhiza (Dan-Shen, salvie roșie) au demonstrat proprietăți antioxidante puternice, cu o capacitate ridicată de a elimina radicalii liberi, ceea ce reprezintă baza potențialului său cardio- și vaso-protector. S-a demonstrat, de asemenea, creșterea fluxului sangvin coronarian din cauza reducerii rezistenței vasculare.

Acidul salvianolic B din compoziție poate inhiba agregarea trombocitelor, precum și modificarea oxidativă a lipoproteinelor cu densitate redusă (LDL), ceea ce determină prevenirea absorbției LDL de către macrofage. Dan-Shen are un efect protector împotriva efectelor adverse induse de homocisteină, dezechilibrul homocisteinei fiind un factor de risc ridicat pentru bolile vasculare. În combinație cu Pueraria montana var. lobata. (Kudzu), Dan-Shen a prezentat efecte antihipertensive puternice [8].

Astragalus membranaceus, o altă plantă din medicina tradițională chineză, conține astragalozida IV, care este principalul compus bioactiv al plantei, utilizat pe scară largă ca antioxidant și pentru protecția împotriva bolilor cardiovasculare asociate ischemiei [9]. Într-un model pe șobolan reperfuzat, cu ischemie miocardică, s-a constatat că extractul de A. membranaceus îmbunătățește metabolismul energetic cardiac și inhibă producția radicalilor liberi, crescând debitul cardiac în angina pectorală.

S-a constatat că astragalozida IV determină efect inotrop pozitiv, îmbunătățind ejecția ventriculară stângă, în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă. S-a demonstrat, de asemenea, că A. membranaceus reduce rezistența la insulină și are efecte antiobezitate și hipolipemiante.

În studii clinice, s-a demonstrat că are efect inotrop pozitiv la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă,  îmbunătățind profilul EKG și simptomele bolii cardiace ischemice (Li, 1995).  

Allium sativum (usturoiul) este recomandat în principal ca agent hipolipemiant și antihipertensiv. Este destul de cunoscut pentru proprietățile sale în afecțiuni asociate bolilor cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea, stresul oxidativ, inflamația și hiperlipidemia. Prin reducerea nivelului total de colesterol, a LDL-ului, scăderea conținutului de lipide din celulele arteriale și inhibarea proliferării VSMC, usturoiul poate fi utilizat pentru a gestiona ateroscleroza și hiperlipemia [10].

O altă plantă, Crocus sativus (șofran), poate să blocheze canalele Ca2+ prin mecanisme independente de endoteliu, determinând efecte vasodilatatoare, pe lângă capacitatea sa de activare a eNOS [11].

Se cunoaște că Hibiscus sabdariffa (roselle) reduce TA prin capacitatea sa de a inhiba enzima de conversie a angiotensinei (ECA), în timp ce produsul vegetal Camellia sinensis (ceai) poate reduce riscul de deces din cauza accidentului vascular cerebral, studiile atribuindu-i un efect cardioprotector.

Fitoterapia în stările de stres și epuizare

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) prezintă proprietăți neuroprotectoare, acționând împotriva insuficienței cerebrale ischemice asociate accidentului vascular cerebral, care se caracterizează printr-o reducere a fluxului sangvin în creier. Prin proprietățile sale antiinflamatorii, rozmarinul poate reduce expresia NO sintazei inductibile (iNOS) și a ciclooxigenazei-2 (COX-2), precum și a altor enzime și mediatori proinflamatorii.

Ginkgo biloba (arborele pagodă) este una dintre plantele menționate în Materia Medica chineză, acum mai bine de 5.000 de ani, semințele și frunzele sale (proaspete sau uscate), fiind folosite timp de mii de ani în medicina antică. Cercetările actuale privind proprietățile sale terapeutice, utilizează în principal frunzele de Ginkgo biloba și multe companii farmaceutice, inclusiv din S.U.A. și Europa, fabrică și comercializează extracte obținute din frunze.

Sub forma unui ceai care este frecvent folosit în China, frunzele pot fi utilizate pentru tratamentul astmului bronșic și bronșitei. Mai frecvent, din frunze se obține un extract standardizat care conține cei mai activi constituenți, folosit apoi la obținerea unor preparate sub formă de tablete, capsule, soluție orală sau injectabilă.

Principalii constituenți ai frunzelor de Gingko biloba sunt: flavonozide (glicozide ale quercetolului, kaemferolului, luteolului), terpenoide (ginkgolide și bilobalide), bioflavonoide (amentoflavona, bilobetolul, 5-metoxibilobetolul, ginkgetolul) și acizi organici, lactone sesquiterpenice etc. Ginkgolidele, compuși unici pentru Gingko biloba, sunt clasificate în 5 tipuri: A, B, C, J sau M (Figura 1).       

Figura 1. Ginkgolide – structură

S-au dezvoltat forme standardizate de extract de Ginkgo biloba, care conțin 24 – 36% flavone glicozidate și 4 – 11% terpenoide. Oficinal, există un extract standardizat de Ginkgo biloba, codificat „Gb761”, care conține 24% flavonozide, 6% lactone terpenice și 5 – 10% acizi organici (Kressmann și colab., 2002; Chan și colab., 2007). EGb761 a fost folosit pentru efectuarea celor mai multor studii in vitro, in vivo și clinice. Acțiunile farmacologice și efectele terapeutice ale extractelor de Ginkgo biloba se datorează, în principal, flavonozidelor  și terpenoidelor (ginkgolide și bilobalide).

Ginkgo biloba – mecanisme de acțiune cardiovasculară

Constituenții din Ginkgo biloba sunt cunoscuți pentru efectele lor antioxidante și antiinflamatorii. Efectele antioxidante și antiinflamatorii ale Ginkgo biloba sunt benefice într-o multitudine de boli, care includ sistemul cardiovascular, pulmonar și nervos central.  EGb761 determină efectele benefice în bolile cardiovasculare, printre care: inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei, activarea căilor colinergice, îmbunătățirea sănătății endoteliale, inhibarea activării și aderenței endoteliului, activitățile de scădere a lipidelor serice [12].

Mai mult, EGb761 poate regla răspunsul inflamator din vasele de sânge; ginkgolida B a atenuat disfuncția endotelială, a redus expresia mai multor citokine inflamatorii în macrofagele de șoarece, induse de LDL oxidat. Ginkgolida C poate reduce adipogeneza și îmbunătăți lipoliza, ducând la suprimarea acumulării lipidelor.

Ginkgo biloba – rezultate preclinice

Ginkgo biloba are efecte cardioprotectoare, inclusiv în reducerea aterosclerozei, datorită capacității de a bloca factorul de activare a trombocitelor și agregarea trombocitelor la șobolani. Stimulează activitatea nitric oxid sintazei endoteliale, cu intensificarea acțiunii vasodilatatoare a monoxidului de azot (NO), care acționează ca o moleculă de protecție pentru menținerea hemostazei vasculare și a endoteliului vascular.

Într-un model de șobolan cu hipertrofie cardiacă, indusă de stimularea β-adrenergică cronică, EGb761 a ameliorat evenimentele cardiace dăunătoare, asociate cu hipertrofia cardiacă. Aceste efecte au fost mediate de reglarea receptorilor muscarinici M2 și a receptorilor β1-adrenergici [13]. Suplimentarea cu EGb761 a scăzut, de asemenea, inflamația și stresul oxidativ.

Ginkgo biloba în studii clinice

Având în vedere beneficiile terapeutice și de protecție, raportate in vitro și in vivo, au fost efectuate mai multe studii clinice pentru a testa diferite formulări și doze de extract de Ginkgo biloba.

Într-o metaanaliză, Pittler și Ernst (2000) au inclus opt studii randomizate, controlate cu placebo. În trei dintre aceste studii, s-a administrat preparatul EGb 761. Nu există informații concrete despre celelalte extracte. În favoarea Ginkgo biloba, s-a observat o diferență semnificativă în creșterea distanței de mers fără durere. Autorii au concluzionat ca rezultatele sugerează că extractul de Ginkgo biloba este superior față de placebo, în tratamentul simptomatic al claudicației intermitente.

Letzel și Schoop (1992) au  evaluat studiile clinice privind eficacitatea EGb 761 și a pentoxifilinei. În medie, s-a constatat o creștere cu 45% (EGb 761) și, respectiv, 57% (pentoxifilină), în raport cu valorile inițiale.

Într-un alt studiu clinic, EGb761 a crescut semnificativ fluxul sangvin de arteră coronariană descendentă anterioară stângă distală (LAD).

Efectul terapeutic al extractului de Ginkgo biloba (GBE) pare a fi mai evident în combinație cu medicamentele moderne. Analiza a 23 de studii clinice randomizate (care au implicat 2.529 de pacienți) a arătat că, în combinație cu medicamentele de rutină, extractul de Ginkgo biloba (GBE) a fost mai eficient pentru ameliorarea anginei pectorale, în comparație cu medicamentul de rutină singur [14]. În plus, datorită efectelor sale inhibitoare ale agregării plachetare, s-a raportat că, în cazul în care se combină GBE cu medicamentele moderne, se observă efecte benefice împotriva ischemiei cerebrale acute.

În acest studiu, s-a constatat că agregarea trombocitelor este semnificativ mai mică la pacienții tratați cu ticlopidină și EGb 761, în comparație cu pacienții tratați numai cu ticlopidină. Combinația de EGb 761 a avut, de asemenea, un efect terapeutic crescut la pacienții cu diabet necontrolat. În ce privește îmbunătățirea rezultatelor pacienților cu diabet zaharat de tip 2 necontrolat, un studiu controlat randomizat a arătat că este mai eficientă combinația de EGb 761 cu metformină decât metformina singură [15].

Un alt studiu a verificat efectul ginkgolidei B ca tratament preventiv, pentru a confirma utilitatea pe termen lung, asupra unui grup de pacienți tineri care suferă de cefalee primară, cum ar fi migrenă fără aură. Într-un studiu deschis, 30 de pacienți cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani (vârsta medie 13,5 ± 2,2) au fost tratați oral cu o combinație de ginkgolidă B 80 mg, coenzima Q10 20 mg, vitamina B2 1,6 mg și magneziu 300 mg, de două ori pe zi, timp de 3 luni. După cele 3 luni de tratament, numărul atacurilor de migrenă lunare a fost redus, în raport cu valoarea inițială a studiului. La urmărirea de 1 an, numărul mediu de zile cu dureri de cap pe lună a scăzut semnificativ, de la 7,2 ± 4,3 la 1,6 ± 1,7 (p 0,0001) [16].

Potențialul terapeutic clinic al extractului de Ginkgo biloba în gestionarea BCV nu a fost întotdeauna cel preconizat. Folosind datele obținute din baza de date a studiului GEM, Brinkley și colab. au concluzionat că GBE nu reduce TA sau incidența hipertensiunii arteriale la bărbați și femei mai în vârstă. În conformitate, un alt studiu care a raportat analiza a 9 studii clinice randomizate (1.012 de pacienți hipertensivi) a concluzionat că sunt necesare studii mai riguroase, pentru a trage o concluzie cu privire la eficacitatea GBE în gestionarea hipertensiunii.

Speciile Crataegus oxyacantha L. sin., Crataegus laevigata (Poiret) DC. și C. monogyna Jacq. (Rosaceae), cunoscute sub numele de „păducel” sau „mărăcine”, au fost utilizate în mod tradițional ca tonic cardiac încă din Antichitate, așa cum a menționat Dioscorides, și au devenit mai populare în rândul preparatelor medicinale europene și americane la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru diferite tulburări cardiace funcționale.

Din punct de vedere botanic, speciile de păducel sunt arbuști sau arbori puternic ramificați, cu flori albe sau roz, fructele sunt drupe mici, oval-globuloase, de culoare roșie. Frunzele și florile recoltate înainte de completa deschidere a florilor, și fructele roșii, la deplina maturitate, au fost documentate de mult timp sub formă de ceaiuri, pentru utilizarea lor tradițională ca antispastice, cardiotonice, diuretice, hipotensive și antiaterosclerotice în diferite boli.

Constituenții activi sunt reprezentați de compuși flavonici (oligomeri și polimeri proantocianidolici de tip B). Cei mai importanți proantocianidoli din păducel sunt dimerii B1, B2, B3, B4 si B5 (fig. 2). Alți constituenți ai Crategus includ C-glicozide flavonice (vitexina, izovitexina), O-glicozide flavonice, reprezentate în principal de derivați ai cvercetolului (hiperozida [figura 3], spireozida, izoquercitrina), ai apigeninului, eriodictiolului (hesperetina) și kaempferolului; acizi triterpenici (acid crategolic, oleanolic, ursolic), amine, vitaminele B1 și C, carotenoide, antociani, steroli, acizi organici (malic, citric, succinic).

          

 Figura 2. PROANTOCIANIDOLI TIP B         

 Figura 3. Hiperozidă

Crategus spp. – mecanisme de acțiune cardiovasculară

Datorită conținutului ridicat de flavonoide, Crategus are acțiune antioxidantă semnificativă. S-a demonstrat că extractul de Crategus oxyacantha reduce stresul oxidativ în miocardul reperfuzat, rezultând un efect cardioprotector. Principiile active, proantocianidoli și flavone din extractele de Crataegus, produc efecte coronarodilatatoare, îmbunătățesc circulația coronariană și miocardică, cresc debitul cardiac și îmbunătățesc fluxul de oxigen.

Astfel, extractele de păducel au efect inotrop pozitiv, cronotrop pozitiv, dromotrop pozitiv (cresc viteza de conducere atrioventriculară) și scad excitabilitatea miocardică (efect batmotrop negativ) [17]. Acțiunea cardiovasculară implică inhibarea activității Na+/K+-ATP-azei și creșterea permeabilității membranare pentru calciu, blocarea canalelor de potasiu, inhibarea peroxidării lipidice, inhibarea sintezei de tromboxani.

Datorită conținutului de flavonoide, extractele produsului vegetal exercită efecte considerabile de stabilizare a colagenului, sporind integritatea vaselor de sânge. Extractele de păducel sunt recomandate în formele ușoare de insuficiență cardiacă (stadiul II, după NYHA), angină pectorală, hipertensiune arterială și ateroscleroză incipiente, forme ușoare de aritmie.

Crategus spp. – în studii clinice

Majoritatea studiilor clinice pentru păducel au fost efectuate cu WS1442, un extract uscat din frunze de păducel cu flori (4-6,6: 1), solvent de extracție: etanol 45%, standardizat în 18,75% oligomeri proantocianidolici. Într-un studiu de cohortă, deschis pe o perioadă de 3 ani, 372 de pacienți (261 de femei și 111 bărbați) în stadiul NYHA II, care luau 900 mg pe zi de WS 1442, în plus față de medicația lor standard, au fost urmăriți timp de trei ani de către medicii lor.

Parametrii au demonstrat că volumul maxim de lucru (MWL), fracția de ejecție a ventriculului stâng (LVEF) și creșterea produsului de presiune – ritm cardiac (PHRPI) la exerciții ergometrice de 50 W, s-au îmbunătățit mai mult în tratamentul activ decât la pacienții cu placebo. În plus,  simptome tipice, cum ar fi toleranța redusă la efort, dispneea de efort, slăbiciunea, oboseala și palpitațiile s-au ameliorat mai mult cu tratamentul activ, inclusiv la pacienții cu simptome mai severe [18].

O metaanaliză care include opt studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate placebo, a concluzionat că extractul de păducel este benefic ca tratament adjuvant pentru pacienții cu afecțiuni cardiace medii. Mai mult, studiile au evaluat păducelul ca terapie adjuvantă în combinație cu diuretice, inhibitori ACE sau blocanți ai canalelor de calciu.

Două studii clinice au folosit WS 1442 pentru a investiga eficacitatea și siguranța unui tratament suplimentar la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă. Într-unul din aceste studii, multicentric randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, au fost incluși 2.681 de pacienți (WS 1442: 1.338; placebo: 1.343). Rezultatele au arătat că WS 1442 a redus moartea subită cardiacă cu 39,7%, astfel încât a fost considerat sigur pentru a fi utilizat la pacienții care primesc medicamente optime pentru insuficiența cardiacă.

O altă cercetare a inclus 209 pacienți randomizați la tratament cu 1.800 mg de WS 1442, 900 mg de WS 1442 sau cu placebo, timp de 16 săptămâni. Datele din studiu confirmă faptul că există un efect dependent de doză al WS 1442, asupra capacității de exercițiu a pacienților cu insuficiență cardiacă și asupra semnelor și simptomelor clinice tipice, legate de insuficiența cardiacă [19].

Un studiu clinic randomizat a studiat efectul extractului de Crategus LI 132 (solvent: metanol 70%, standardizat în 2,25% flavone și 11,3% proantocianidoli) asupra insuficienței cardiace cronice, clasă funcțională NYHA II. Pacienții au fost tratați fie cu extract de Crataegus (n = 50), fie cu un preparat placebo (n = 50), pentru o perioadă de 8 săptămâni. Cu preparatul LI 132, rezultatele MWL, LVEF, PHRPI și simptomele tipice au fost semnificative statistic, comparativ cu pacienții tratați cu preparatul placebo [20].

Concluzii

Dovezile actuale din literatura de specialitate indică faptul că unele produse vegetale din medicina tradițională ar putea fi eficiente în controlul factorilor de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea, dislipidemia și diabetul/pre-diabetul, și exercită efecte benefice asupra aterosclerozei și a insuficienței cardiace cronice, dar sunt necesare studii mai riguroase pentru a trage o concluzie cu privire la eficacitatea acestor produse vegetale în bolile cardiovasculare.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Referințe bibliografice:

  1. Ridker P. M., Hennekens C. H., Buring J. E., Rifai N. (2000). C-reactive protein and other markers of inflammation in the prediction of cardiovascular disease in women. N. Engl. J. Med. 342 (12), 836–843.  10.1056/nejm200003233421202 [PubMed];
  2. Davies M. J., Gordon J. L., Gearing A. J., Pigott R., Woolf N., Katz D., et al. (1993). The expression of the adhesion molecules ICAM-1, VCAM-1, PECAM, and E-selectin in human atherosclerosis. J. Pathol. 171 (3), 223–229;
  3. Martinet W., Coornaert I., Puylaert P., De Meyer G. R. Y. (2019). Macrophage Death as a Pharmacological Target in Atherosclerosis. Front. Pharmacol. 10, 306;
  4. Tedgui A., Mallat Z. (2006). Cytokines in atherosclerosis: pathogenic and regulatory pathways. Physiol. Rev. 86 (2), 515–581.  10.1152/physrev.00024.2005 [PubMed];
  5. NCD Risk Factor Collaboration (NCD-RisC) (2017). Worldwide trends in blood pressure from 1975 to 2015: a pooled analysis of 1479 population-based measurement studies with 19.1 million participants. Lancet 389 (10064), 37–55;
  6. Egan B. M., Kjeldsen S. E., Grassi G., Esler M., Mancia G. (2019). The global burden of hypertension exceeds 1.4 billion people: should a systolic blood pressure target below 130 become the universal standard? J. Hypertens. 37 (6), 1148–1153;
  7. Muntner P., Carey R. M., Gidding S., Jones D. W., Taler S. J., Wright J. T., Jr., et al. (2018). Potential U.S. Population Impact of the 2017 ACC/AHA High Blood Pressure Guideline. J. Am. Coll. Cardiol. 71 (2), 109–118;
  8. Yang T. Y., Wei J. C., Lee M. Y., Chen C. M., Ueng K. C. (2012). A randomized, double-blind, placebo-controlled study to evaluate the efficacy and tolerability of Fufang Danshen (Salvia miltiorrhiza) as add-on antihypertensive therapy in Taiwanese patients with uncontrolled hypertension. Phytother. Res. 26 (2), 291–298.  
  9. Zhang W.-D., Chen H., Zhang C., Liu R.-H., Li H.-L., Chen H.-Z. (2006). Astragaloside IV from Astragalus membranaceus shows cardioprotection during myocardial ischemia in vivo and in vitro. Planta Med. 72 (01), 4–8. 10.1055/s-2005-873126 [PubMed] [CrossRef];
  10. Sun Y. E., Wang W., Qin J. (2018). Anti-hyperlipidemia of garlic by reducing the level of total cholesterol and low-density lipoprotein: A meta-analysis. Medicine (Baltimore) 97 (18), e0255.  10.1097/MD.0000000000010255 [PMC] [PubMed];
  11. Razavi B. M., Amanloo M. A., Imenshahidi M., Hosseinzadeh H. (2016). The Relaxant Activity of Safranal in Isolated Rat Aortas is Mediated Predominantly via an Endothelium-Independent Mechanism: -Vasodilatory mechanism of safranal. J. Pharmacopuncture 19 (4), 329–335;
  12. Mesquita T. R. R., de Jesus I. C. G., Dos Santos J. F., de Almeida G. K. M., de Vasconcelos C. M. L., Guatimosim S., et al. (2017). Cardioprotective Action of Ginkgo biloba Extract against Sustained beta-Adrenergic Stimulation Occurs via Activation of M2/NO Pathway. Front. Pharmacol. 8, 220.  10.3389/fphar.2017.00220 [PMC free article] [PubMed] [CrossRef];
  13. Mesquita T. R. R., de Jesus I. C. G., Dos Santos J. F., de Almeida G. K. M., de Vasconcelos C. M. L., Guatimosim S., et al. (2017). Cardioprotective Action of Ginkgo biloba Extract against Sustained beta-Adrenergic Stimulation Occurs via Activation of M2/NO Pathway. Front. Pharmacol. 8, 220.  10.3389/fphar.2017.00220 [PMC free article] [PubMed];
  14. Sun T., Wang X., Xu H. (2015). Ginkgo Biloba extract for angina pectoris: a systematic review. Chin. J. Integr. Med. 21 (7), 542–550. 10.1007/s11655-015-2070-0 [PubMed]
  15. Aziz T. A., Hussain S. A., Mahwi T. O., Ahmed Z. A., Rahman H. S., Rasedee A. (2018). The efficacy and safety of Ginkgo biloba extract as an adjuvant in type 2 diabetes mellitus patients ineffectively managed with metformin: a double-blind, randomized, placebo-controlled trial. Drug Des. Devel. Ther. 12, 735–742.  10.2147/dddt.S157113 [PMC] [PubMed];
  16. Headache Classification Subcommittee of the International, Headache Society (2004) The International Classification of Headache Disorders Cephalalgia 24(Suppl 1):1—152;
  17. Ursula Stănescu, Monica Hăncianu, Cerasela Elena Gîrd, Farmacognozie, Produse vegetale cu substanțe bioactive, București, Editura Polirom, 2020;
  18. Eggeling T, Regitz-Zagrosek V, Zimmermann A, Burkart M. Baseline severity but not gender modulates quantified Crataegus extract effects in early heart failure—a pooled analysis of clinical trials. Phytomedicine. 2011;18(14):1214–1219;
  19. Zick SM, Gillespie B, Aaronson KD. The effect of Crataegus oxycantha special extract WS 1442 on clinical progression in patients with mild to moderate symptoms of heart failure. European Journal of Heart Failure. 2008;10(6):587–593, PubMed;
  20. U. Schmidt, U. Kuhn, M. Ploch, and W. D. H ̈ubner, “Efficacy of the hawthorn (Crataegus) preparation LI 132 in 78 patients with chronic congestive heart failure defined as NYHA functional class II,” Phytomedicine, vol. 1, no. 1, pp. 17–24, 1994;***, PDR for herbal Medicins, fourth Edition, ed. Thomson.

 

 

Universitatea „Titu Maiorescu”, București

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.