Interviu Dr. Nicoleta Popa-Fotea

Medic specialist în Cardiologie și Asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, dr. Nicoleta Popa-Fotea este printre tinerii specialiști pe care îi putem întâlni dimineața devreme sau seara târziu, în gardă, la Spitalul Clinic de Urgență București, locul unde, pentru ea, fiecare decizie rapidă este vitală în lupta de a reduce suferința pacientului.

Medicina nu înseamnă doar diagnostic și tratament pentru dr. Nicoleta Popa-Fotea, care ne face astfel să privim cu și mai multă speranță spre noile generații de medici. Privim cu entuziasm și spre noutățile din cardiologia modernă, aducem în prim-plan care sunt cei mai importanți pași ai ultimilor ani și ce impact are inteligența artificială în această specialitate. Dr. Nicoleta Popa-Fotea ne oferă detalii și despre legătura dintre cardiologie și genomică, dar ne dezvăluie și care sunt acele obiceiuri simple care pot susține sănătatea inimii.  

Galenus: Ce v-a determinat să alegeți medicina?

Dr. Nicoleta Popa-Fotea: Am ales medicina dintr-o combinație de curiozitate științifică și nevoie autentică de a fi utilă celor din jur. Încă de la început, m-a atras ideea că poți înțelege mecanismele intrinseci ale vieții și, în același timp, poți interveni concret pentru a reduce suferința. Medicina nu înseamnă doar diagnostic și tratament, ci și prezență, încredere și speranță. Există un moment aparte atunci când vezi că intervenția ta – fie o decizie rapidă într-o urgență, fie o ajustare atentă a tratamentului – schimbă evoluția unui om. A ajuta o persoană să își recapete echilibrul, să își continue viața și să se întoarcă la cei dragi este, dincolo de rigoarea științifică, o sursă profundă de sens și bucurie. Cred că medicina este una dintre puținele profesii în care cunoașterea și empatia se întâlnesc pentru a produce o schimbare reală, iar acest lucru a fost, pentru mine, definitoriu.

De ce cardiologia, dintre toate specialitățile?

Dr. Nicoleta Popa-Fotea: Alegerea nu a fost una simplă, pentru că am fost profund atrasă atât de Cardiologie, cât și de Anestezie și Terapie Intensivă. Ambele specialități au în comun intensitatea, responsabilitatea deciziilor rapide și impactul direct asupra prognosticului pacientului. M-a atras ideea de a lucra într-un domeniu în care fiecare gest și fiecare decizie pot face o diferență majoră. În acel moment, nefiind pe deplin decisă și știind că o colegă apropiată își dorea foarte mult să urmeze Anestezia și Terapia Intensivă, am ales Cardiologia fără post, în detrimentul postului în Anestezie și Terapie. A fost o alegere care, în timp, s-a confirmat ca fiind mai potrivită pentru mine. Cardiologia oferă un echilibru între urgență și reflecție, între intervenția imediată și înțelegerea pe termen lung a bolii. Este un domeniu în continuă evoluție, în care progresele științifice se traduc rapid în beneficii concrete pentru pacienți, existând o multitudine de supraspecializări, iar acest dinamism, combinat cu complexitatea mecanismelor cardiovasculare, a făcut ca această specialitate să devină spațiul meu profesional.

Cum arată o zi la Cardiologie în cel mai „popular” spital de urgență al Capitalei?

Dr. Nicoleta Popa-Fotea: O zi începe devreme și e rareori previzibilă. Într-un spital de urgență, cardiologia înseamnă flux continuu: pacienți cu dureri toracice nespecifice, dar și cu infarct miocardic acut, insuficiențe cardiace decompensate, aritmii maligne, urgențe hipertensive. Munca de triaj și decizie rapidă se îmbină totuși cu analiza atentă a investigațiilor, ajustarea tratamentelor și colaborarea strânsă cu cei din unitatea de primire urgențe, ATI, cardiologie intervențională și aritmologie, imagistică cardiacă avansată și chirurgie cardiovasculară. În paralel, există și partea „invizibilă”: interpretări complexe, discuții de caz, planuri de urmărire și tratament ale pacienților, elemente care fac diferența în timpul spitalizării, dar și după externare.

Ce provocări/vulnerabilități întâlniți cel mai des în managementul bolilor de inimă?

            Cele mai frecvente provocări țin de:

• prezentarea tardivă la spital (pacienți care ajung prea târziu, fie din neîncredere, fie din lipsa accesului rapid, fie din lipsa educației medicale și a neînțelegerii simptomelor);
• aderența scăzută la tratament și la schimbarea stilului de viață pe termen mediu sau lung;
• polipatologia (diabet zaharat dezechilibrat, boală renală cronică în stadii finale, patologie oncologică, fragilitate extremă), care face managementul mai complex;
• riscul rezidual după evenimente acute cardiace – pacienți care, deși au fost corect tratați în etapa inițială, rămân vulnerabili dacă nu sunt urmăriți riguros;
• inegalități în accesul la investigații avansate și programe de reabilitare cardiacă.

Având experiența stagiilor la institute internaționale prestigioase, ce lipsește sistemului medical autohton în lupta cu bolile inimii?

            Nu cred că este esențial să punem accentul pe parcursul individual, ci mai degrabă pe ceea ce putem învăța din diferite sisteme medicale și cum putem integra aceste modele în beneficiul pacienților. Am avut oportunitatea de a intra în contact cu medii medicale și de cercetare diferite, de la experiența formativă din timpul anilor de studenție din cadrul Universității René Descartes din Paris, unde mi-am format și, ulterior, consolidat gândirea clinică coerentă și structurată, la institute de cercetare precum European Research Institute for the Biology of Ageing din Groningen, Cambridge Research Institute sau Universitätsklinikum Hamburg-Eppendorf și până la centre clinice de referință precum Sheba Medical Center din Israel. Ceea ce impresionează în aceste instituții nu este doar nivelul tehnologic, ci mai ales coerența sistemului, colaborarea interdisciplinară și continuitatea îngrijirii pacientului. Cred că sistemul medical din România are profesioniști foarte bine pregătiți, dar are nevoie de:

• continuitatea îngrijirii (de la urgență la prevenție secundară, reabilitare, follow-up structurat);
• programe naționale coerente de prevenție și screening cardiovascular;
• infrastructură integrată de date (registre, interoperabilitate, traseu clar al pacientului);
• educație medicală pentru populație (simptome, risc, aderență);
• și, foarte important, cultură instituțională pentru cercetare clinică: timp protejat, echipe, suport logistic și statistic.

Cum arată profilul pacientului cardiac din România, dacă l-ați schița în câteva rânduri?

            Pacientul cardiac din România este, cel mai frecvent, un pacient cu risc cardiovascular înalt cumulativ, rezultat din expunerea prelungită la mai mulți factori de risc: hipertensiune arterială, dislipidemie, fumat, sedentarism, exces ponderal și, frecvent, diabet zaharat sau alte comorbidități metabolice. Un aspect important este faptul că acești factori de risc evoluează adesea ani de zile în mod silențios, fără simptome evidente, astfel încât prima manifestare clinică poate fi chiar un eveniment acut, precum infarctul miocardic sau insuficiența cardiacă. O provocare particulară este neîncrederea unor pacienți în terapiile standard, validate științific, cum sunt statinele, în ciuda rolului lor esențial în reducerea riscului de evenimente cardiovasculare majore. Această reticență este adesea alimentată de informații incomplete sau eronate și poate duce la întreruperea tratamentului sau la utilizarea unor scheme suboptimale, crescând riscul de recurență și complicații. În același timp, observăm din ce în ce mai frecvent pacienți mai tineri, expuși stresului cronic, dezechilibrelor metabolice și unui stil de viață accelerat.

Vorbim în ultimii ani despre terapii cardioprotectoare, tehnologii wearable pentru diagnosticare rapidă, inimi artificiale. Care sunt, din perspectiva dumneavoastră, cei mai importanți pași ai ultimilor ani?

            Ultimii ani au adus progrese remarcabile în cardiologie, atât în domeniul terapiei medicamentoase, cât și al intervențiilor și tehnologiilor implantabile, cu impact direct asupra supraviețuirii și calității vieții pacienților. Un progres major îl reprezintă dezvoltarea terapiilor moderne pentru insuficiența cardiacă și prevenția secundară, care nu doar ameliorează simptomele, ci reduc semnificativ mortalitatea și riscul de reinternare. În paralel, tehnologiile intervenționale au evoluat spectaculos, permițând tratamentul minim invaziv al unor patologii care, până recent, necesitau exclusiv chirurgie deschisă. Dispozitivele implantabile de tip LVAD (Left Ventricular Assist Device) au devenit o opțiune salvatoare pentru pacienții cu insuficiență cardiacă avansată, fie ca punte către transplant, fie ca terapie pe termen lung. De asemenea, înlocuirea percutană a valvei aortice (TAVI) a revoluționat tratamentul stenozei aortice severe, oferind o alternativă sigură și eficientă pentru pacienții cu risc chirurgical crescut sau intermediar. În mod similar, repararea percutană a valvei mitrale și tricuspidiene, prin tehnici precum MitraClip sau TriClip, permite tratamentul insuficiențelor valvulare semnificative la pacienți care anterior aveau opțiuni limitate. Aceste intervenții reduc simptomatologia, îmbunătățesc funcția cardiacă și scad riscul de spitalizare. În paralel, progresele în imagistica cardiovasculară și în evaluarea funcțională a leziunilor coronariene, precum și integrarea tehnologiilor digitale și a dispozitivelor wearable, contribuie la un diagnostic mai precoce, o stratificare mai precisă a riscului și o abordare tot mai personalizată a pacientului cardiac.

Care dintre tehnologiile emergente considerați că pot avea un rol-cheie în viitorul apropiat (următorii 5 – 10 ani)?

            Cred că viitorul cardiologiei va fi definit de convergența dintre tehnologiile digitale, medicina de precizie și intervențiile minim invazive, toate având ca obiectiv prevenirea evenimentelor cardiovasculare, înainte de apariția lor clinică. Un rol central îl va avea inteligența artificială, care permite integrarea unor volume mari de date – clinice, biologice și imagistice –, pentru a identifica precoce pacienții cu risc crescut. Algoritmii predictivi vor putea anticipa evoluția bolii, permițând intervenții personalizate și mai eficiente. De asemenea, dezvoltarea imagisticii cardiovasculare avansate și a tehnologiilor intravasculare va permite identificarea plăcilor aterosclerotice vulnerabile înainte de ruptura lor, schimbând paradigma de la tratamentul infarctului la prevenirea acestuia. Integrarea biomarkerilor inflamatori și metabolici în evaluarea riscului cardiovascular va contribui la o medicină mai precisă, adaptată profilului biologic al fiecărui pacient. Tehnologiile wearable și monitorizarea la distanță vor avea, de asemenea, un rol esențial, permițând detectarea precoce a aritmiilor, monitorizarea continuă a parametrilor cardiovasculari și intervenția rapidă atunci când apar modificări semnificative. Aceste instrumente vor transforma relația dintre medic și pacient dintr-una episodică într-una continuă. În ansamblu, cardiologia se îndreaptă către un model predictiv, personalizat și preventiv, în care tehnologia nu înlocuiește medicul, ci îi amplifică capacitatea de a interveni mai devreme și mai eficient.

Cât de mult înseamnă astăzi accesul la imagistică avansată, în diagnosticarea sau monitorizarea cardiologică?

               Accesul la imagistică avansată este esențial în cardiologia modernă. Fără aceste metode, diagnosticul și, implicit, tratamentul ar fi adesea incomplete, deoarece multe dintre procesele patologice cardiovasculare nu pot fi evaluate corect doar pe baza simptomelor sau a investigațiilor de bază. Tehnologiile imagistice actuale – ecocardiografia avansată, tomografia computerizată cardiacă, rezonanța magnetică cardiacă sau imagistica intravasculară – permit nu doar identificarea modificărilor structurale, ci și înțelegerea mecanismelor funcționale ale bolii. De exemplu, putem evalua cu precizie funcția miocardică, severitatea bolilor valvulare, caracteristicile plăcilor aterosclerotice sau impactul real al unei leziuni coronariene asupra fluxului sangvin. În plus, imagistica avansată joacă un rol esențial în stratificarea riscului și în ghidarea deciziilor terapeutice. Aceasta permite alegerea momentului optim pentru intervenție, selecția celei mai potrivite strategii de tratament și monitorizarea eficienței terapiei în timp. Astfel, tratamentul devine mai precis, mai sigur și adaptat particularităților fiecărui pacient.

Cardiologia modernă este, într-o mare măsură, o cardiologie ghidată imagistic. Aceste tehnologii ne permit să trecem de la o medicină bazată predominant pe manifestările clinice la una bazată pe înțelegerea directă a substratului biologic și structural al bolii, ceea ce se traduce printr-un prognostic mai bun și o îngrijire personalizată. – Dr. Nicoleta Popa-Fotea

Ce ne puteți spune despre legătura dintre cardiologie și genomică?

            Legătura dintre cardiologie și genomică devine tot mai importantă, pe măsură ce înțelegem că multe boli cardiovasculare au o componentă genetică semnificativă. Genomica permite identificarea predispoziției individuale pentru afecțiuni precum cardiomiopatiile, dislipidemiile familiale, anumite aritmii sau chiar susceptibilitatea crescută la ateroscleroză. Această perspectivă deschide drumul către o medicină personalizată, în care prevenția și tratamentul sunt adaptate profilului biologic specific al fiecărui pacient. Un domeniu emergent, cu potențial major, este reprezentat de conceptul de „biopsie lichidă”, care presupune analiza biomarkerilor circulanți din sânge, precum ADN-ul liber circulant, microARN-urile sau alte molecule implicate în procesele inflamatorii și de remodelare cardiovasculară. Aceste elemente pot reflecta în timp real procesele patologice de la nivel vascular sau miocardic, oferind informații despre vulnerabilitatea plăcilor aterosclerotice, inflamația vasculară sau riscul de progresie a bolii. Biopsia lichidă are avantajul de a fi o metodă minim invazivă, repetabilă și capabilă să ofere o imagine dinamică asupra evoluției bolii, spre deosebire de evaluările statice tradiționale. În viitor, aceste tehnologii ar putea permite identificarea precoce a pacienților cu risc crescut, monitorizarea răspunsului la tratament și ajustarea strategiilor terapeutice într-un mod mult mai precis.

Ce impact are inteligența artificială în cardiologie?

            Inteligența artificială începe să aibă un impact real și tot mai vizibil în cardiologie, în special în domeniul diagnosticului, stratificării riscului și al medicinei predictive. Capacitatea de a analiza volume mari de date – electrocardiograme, imagini ecografice, tomografii, angiografii sau parametri clinici – permite identificarea unor tipare subtile, care pot scăpa uneori evaluării convenționale. Unul dintre cele mai promițătoare domenii este interpretarea automată și avansată a electrocardiogramei și a imagisticii cardiovasculare, unde algoritmii pot detecta precoce anomalii structurale sau funcționale, contribuind la un diagnostic mai rapid și mai precis. De asemenea, inteligența artificială poate integra date clinice, biologice și imagistice, pentru a estima riscul individual de evenimente cardiovasculare, facilitând o abordare mai personalizată a pacientului. În cardiologia intervențională și imagistica intravasculară, aceste tehnologii pot ajuta la caracterizarea mai precisă a leziunilor aterosclerotice și la ghidarea deciziilor terapeutice. În plus, inteligența artificială are un rol important în monitorizarea la distanță a pacienților, prin analiza datelor provenite de la dispozitive wearable sau implantabile, permițând identificarea precoce a modificărilor clinice. Este important de subliniat că inteligența artificială nu înlocuiește medicul, ci reprezintă un instrument care îi extinde capacitatea de analiză și decizie. Rolul medicului rămâne esențial în interpretarea rezultatelor, integrarea acestora în contextul clinic și în relația directă cu pacientul. În acest sens, inteligența artificială devine un partener al medicinei moderne.

Vă dedicați timpul și pregătirii viitorilor specialiști în cardiologie. Ne puteți descrie în câteva cuvinte următoarele generații?

            Fiecare medic, indiferent de nivelul de experiență, are o responsabilitate esențială: aceea de a transmite mai departe cunoștințele și experiența sa, contribuind la formarea celor care vor continua această profesie. Această continuitate reprezintă una dintre valorile fundamentale ale medicinei, încă din Antichitate, așa cum este exprimată și în Jurământul lui Hipocrate, care subliniază datoria de a împărtăși cunoașterea cu generațiile următoare. Observ în rândul tinerilor medici o deschidere remarcabilă către cunoaștere, o capacitate rapidă de adaptare la noile tehnologii și un interes autentic pentru o medicină bazată pe dovezi. Sunt o generație conectată la progresul științific, familiarizată cu instrumentele digitale și motivată să înțeleagă în profunzime mecanismele bolii. În același timp, există și diferențe de perspectivă față de generațiile anterioare. Se observă, uneori, o anduranță mai redusă la efort fizic prelungit, caracteristic formării medicale tradiționale, dar și o dorință clară de a delimita mai bine timpul profesional de cel personal. Această schimbare reflectă, probabil, o mai mare conștientizare a importanței echilibrului personal, care poate contribui, pe termen lung, la prevenirea epuizării profesionale. Formarea unui medic nu înseamnă doar acumulare de informație, ci și dezvoltarea discernământului clinic, a responsabilității și a rezilienței. Aceste calități se construiesc în timp, prin experiență, mentorat și contact direct cu pacientul. Cred că rolul fiecărui medic este nu doar de a transmite cunoștințe, ci și de a ghida generațiile în construirea unui echilibru între excelența profesională și sustenabilitatea personală.

Cât la sută este necesară teoria/experiența practică în confruntarea directă dintre cardiolog și realitățile din spital?

            Teoria și experiența practică nu se exclud, ci se completează într-un mod esențial. Teoria oferă fundamentul: înțelegerea mecanismelor bolii, a ghidurilor, a dovezilor științifice și a opțiunilor terapeutice. Este baza care permite medicului să ia decizii corecte și argumentate. Experiența practică, însă, este cea care transformă cunoașterea în discernământ clinic. În realitatea din spital, fiecare pacient are particularități care nu pot fi întotdeauna încadrate perfect într-un algoritm. Contextul clinic, comorbiditățile, evoluția dinamică și uneori chiar detaliile subtile ale prezentării impun decizii care necesită nu doar cunoaștere, ci și judecată clinică matură, formată în timp. Cardiologia este un domeniu în care deciziile trebuie luate adesea rapid, dar cu maximă precizie. În aceste momente, teoria oferă direcția, iar experiența oferă siguranța aplicării ei corecte. Cu timpul, cele două devin inseparabile: teoria ghidează practica, iar practica aprofundează și nuanțează teoria. Aș spune că nu este o chestiune de procente, ci de echilibru. Medicina de calitate apare atunci când cunoașterea științifică solidă se întâlnește cu experiența clinică și cu capacitatea de a adapta decizia la realitatea fiecărui pacient.

Vorbim de o mai bună colaborare interdisciplinară postpandemic? Care sunt specialitățile cu care colaborați cel mai intens?

            Perioada postpandemică a evidențiat, mai mult ca oricând, importanța colaborării interdisciplinare. Pandemia a demonstrat că pacientul nu poate fi privit fragmentat, ci trebuie abordat integrat, iar această perspectivă s-a consolidat și în cardiologie. Am observat o creștere a cooperării între specialități, atât în managementul cazurilor acute, cât și în prevenția și urmărirea pe termen lung a pacienților. Colaborarea este deosebit de strânsă cu specialități precum medicina de urgență și terapia intensivă, mai ales în contextul sindroamelor coronariene acute, al insuficienței cardiace decompensate sau al complicațiilor severe. De asemenea, lucrăm frecvent cu radiologia și imagistica medicală, esențiale pentru diagnosticul precis și evaluarea complexă a patologiei cardiovasculare. Endocrinologia și diabetologia au un rol central, având în vedere interdependența dintre riscul cardiovascular și patologiile metabolice. În egală măsură, colaborarea cu cardiologia intervențională și chirurgia cardiovasculară este esențială pentru stabilirea celor mai potrivite strategii terapeutice, în special în cazul bolilor coronariene complexe sau al patologiei valvulare. Tot mai frecvent, abordarea pacientului cardiovascular presupune decizii luate în echipe multidisciplinare, în cadrul conceptului de „heart team”, care permite alegerea celei mai bune opțiuni terapeutice, adaptată fiecărui pacient.

Ați observat o evoluție în ce privește educația privind prevenția în ultimii ani?

            Da, există o evoluție vizibilă în ultimii ani, în special în ceea ce privește gradul de conștientizare a importanței prevenției cardiovasculare. Din ce în ce mai mulți pacienți sunt interesați de valorile tensiunii arteriale, ale colesterolului sau ale glicemiei și încep să înțeleagă rolul stilului de viață în menținerea sănătății inimii. Accesul mai larg la informație, precum și campaniile de educație medicală au contribuit la această schimbare. În același timp, această evoluție este încă inegală. Există o diferență între a avea acces la informație și a integra această informație în comportamente concrete și susținute pe termen lung. Prevenția cardiovasculară presupune nu doar investigații periodice, ci și adoptarea unor obiceiuri sănătoase, precum activitatea fizică regulată, alimentația echilibrată, renunțarea la fumat și aderența la tratamentele recomandate. Observ, de asemenea, un interes crescut pentru evaluările preventive, chiar și în rândul persoanelor mai tinere, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv. Cu toate acestea, prevenția rămâne un proces care necesită continuitate, educație și o relație de încredere între medic și pacient. Cred că, pe măsură ce înțelegem tot mai bine că bolile cardiovasculare pot fi prevenite în mare măsură, prevenția va deveni nu doar o recomandare medicală, ci o componentă firească a culturii sănătății.

Pentru că știți atât de multe lucruri despre inimă, cum ați descrie-o din perspectiva medicului?

            Din perspectiva medicului, inima este un organ de o precizie remarcabilă, construit pentru a susține viața printr-un echilibru permanent între forță și adaptabilitate. Este o structură aparent simplă, dar cu o complexitate funcțională extraordinară, capabilă să răspundă instantaneu nevoilor organismului, fie că este vorba de efort, stres sau repaus. Fiecare bătaie reprezintă rezultatul unei coordonări fine între activitatea electrică, funcția mecanică și reglajul vascular. Există un moment simbolic și profund în dezvoltarea umană: embrionul este considerat viabil din punct de vedere biologic atunci când apar și pot fi înregistrate primele bătăi cardiace. Inima este primul organ funcțional care începe să lucreze și, în mod simbolic și fiziologic, marchează începutul autonomiei biologice. Această realitate conferă inimii o semnificație aparte, pentru că ea nu este doar un organ care susține viața, ci unul care o inaugurează. În același timp, inima este și un organ vulnerabil la influențele stilului nostru de viață și ale mediului. Factorii de risc, inflamația, stresul și dezechilibrele metabolice acționează adesea în tăcere, ani de zile, înainte de a se manifesta clinic. Tocmai de aceea, cardiologia modernă nu se concentrează doar pe tratarea bolii, ci tot mai mult pe prevenție și pe înțelegerea mecanismelor subtile care preced apariția ei. Ca medic, ajungi să vezi inima nu doar ca pe o pompă, ci ca pe un organ care însoțește întreaga existență umană, de la primele sale manifestări biologice până la ultimele sale expresii. Este, în esență, un simbol al continuității vieții, dar și un indicator extrem de sensibil al echilibrului nostru general.

Ce faceți în timpul liber pentru inima și pe inima dumneavoastră?

            Încerc, în primul rând, să protejez ceea ce consider esențial pentru echilibrul interior: timpul petrecut cu familia și cu copilul meu. Aceste momente au o valoare profundă, pentru că oferă nu doar bucurie, ci și o formă autentică de reconectare și liniște, absolut necesară într-o profesie intensă, cum este cardiologia. În același timp, acord o atenție conștientă mișcării în aer liber. Activitatea fizică, chiar și în forme simple – mersul pe jos, plimbările, timpul petrecut în natură, grădinăritul – are un efect benefic atât asupra sănătății cardiovasculare, cât și asupra echilibrului psihic. Este, în același timp, o formă de prevenție și un mod de a menține coerența între ceea ce recomand pacienților și ceea ce aplic în propria viață. Cred că sănătatea inimii nu înseamnă doar absența bolii, ci și capacitatea de a trăi cu sens, de a păstra echilibrul și de a cultiva relațiile care ne dau stabilitate și bucurie.

Este ceva ce nu v-am întrebat și doriți să adăugați?

               Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le învățăm în cardiologie este că multe dintre bolile cardiovasculare pot fi prevenite. Deși dispunem astăzi de tehnologii avansate și terapii eficiente, cel mai mare impact asupra sănătății inimii rămâne prevenția: controlul factorilor de risc, evaluările periodice și adoptarea unui stil de viață echilibrat. În același timp, este esențial să înțelegem că medicina este, înainte de toate, o profesie a responsabilității și a încrederii. Progresul tehnologic oferă instrumente extraordinare, dar relația dintre medic și pacient, bazată pe comunicare și colaborare, rămâne fundamentală pentru succesul tratamentului. Aș adăuga și faptul că viitorul cardiologiei este profund legat de capacitatea noastră de a integra cercetarea, tehnologia și practica clinică într-un mod coerent. Obiectivul nu este doar să tratăm boala, ci să o anticipăm, să o prevenim și să oferim pacienților nu doar ani în plus de viață, ci ani de viață în plus, trăiți cu calitate și echilibru.

Adelina Mariş