George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

George Emil Palade, medic, om de ştiinţă şi biolog, s-a născut la Iași, în noiembrie 1912. Tatăl său, Emil Palade, a fost profesor de filozofie, iar mama sa, Constanţa Cantemir Palade, a fost profesoară. În anul 1932 se mută în Buzău și merge la liceul „B.P. Haşdeu”. Deşi tatăl acestuia credea că îi va călca pe urme şi va studia filozofia la Universitatea din Bucureşti, George Emil Palade se înscrie în anul 1930 la Facultatea de Medicină. În anul 1974 câștigă Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

Carol Davila, fondatorul Facultății de Medicină și Farmacie București

Anii de studenţie

Inspirat de profesorii de anatomie şi biologie din studenție – Francisc Rainer și André Boivin – dezvoltă un interes puternic pentru ştiinţele biomedicale de bază. Începe să lucreze în laboratorul de anatomie încă din timpul facultăţii. Timp de 6 ani studiază medicina internă, însă teza sa de doctorat are ca subiect anatomia microscopică, tema fiind „nefronul unui cetaceu (Delphinus delphi)”. Prin intermediul acestei lucrări, George Emil Palade a încercat să înţeleagă modul de adaptare al unui mamifer la viaţa marină. În anul 1940 a absolvit facultatea, obținând titlul de doctor în medicină.

Studiile lui George Emil Palade

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în corpul medical al Armatei Române, iar după război pleacă în Statele Unite, pentru a-şi aprofunda studiile. Ajuns acolo, lucrează câteva luni în Laboratorul de biologie al lui Robert Chambers de la Universitatea din New York și, în acest timp, îl întâlnește pe Albert Claude care venise să susțină un seminar despre munca sa în microscopia electronică. George Emil Palade este fascinat de perspectivele deschise de descoperirile lui Claude și după o scurtă discuție în urma seminarului, Albert Claude îi propune să lucreze la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale. Împreună cu George Hogeboom și Walter Schneider dezvoltă „metoda zaharozei” – pentru omogenizarea și fracționarea țesutului hepatic.

Membru al Academiei de Ştiinţe SUA

Redactează împreună cu Keith Porter Revista de Biologie Celulară, o publicație științifică foarte importantă. În 1961, Emil Palade devine membru al Academiei de Științe din SUA. Părăseşte Institutul Rockefeller în 1973, şi se transferă la Universitatea Yale, iar în 1990 începe să lucreze la Universitatea din San Diego, California.

Victor Babeş, părintele medicinei moderne din ţara noastră

În 1974 este laureat al Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Christian de Duve şi Albert Claude pentru descoperirile cu privire la „organizarea funcțională a celulei ce a avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”. Discursul pe care George Emil Palade l-a ţinut în cadrul ceremoniei oficiale a Premiului Nobel, cu tema „Aspecte intracelulare în procesul de secreție a proteinelor” a fost publicat de Fundația Premiului Nobel în anul 1992.

Succesul lui George Emil Palade

Pe lângă Premiul Nobel, George Emil Palade a mai primit numeroase premii – Premiul Lasker (1966), Premiul special Gairdner (1967) și Premiul Hurwitz – împărtășit cu Albert Claude și Keith Porter (1970). În anii de liceu, acesta a fost pasionat de istorie, în special de istoria romană, subiect pe care l-a studiat intens. În plus, el a studiat şi latina care s-a dovedit utilă, deoarece a fost nevoit să ofere denumiri ştiinţifice termenilor descoperiţi de în biologia celulară. George Emil Palade a avut o fiică – Georgia Palade Van Duzen și un fiu – Philip Palade, dintr-o primă căsătorie cu Irina Malaxa. În 1970 s-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar.

Surse: nobelprize.org; jbc.org

Cuvinte-cheie: , , ,

Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic!

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.




    Comentarii

    Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.