Genunchiul saritorului – diagnostic si tratament

Rezumat:
Jumper Knee (romaneste – Genunchiul saritorului, dupa altii al alergatorului) este o entitate patologica reprezentata de inflamatia sau prezenta unei leziuni la nivelul tendonului patelar, cel care realizeaza legatura dintre rotula (patela) si tibie, la nivelul genunchiului. Afectiunea este cunoscuta si ca tendinopatia rotuliana sau patelara, cu reprezentarile, tendinita in cadrul acut si tendinoza pe fondul cronicizarii.

Abstract:
Jumper Knee is a pathological entity represented by the presence of inflammation or injury to the patellar tendon, which connects the kneecap at (patella) to the tibia at the knee. The disease is also known as patellar tendinopathy and patellar, representations, tendinitis and tendinosis in acute amid chronicity.

Genunchiul saritorului – mecanism

Parte din mecanismul extensor al genunchiului, impreuna cu rotula si capetele distale ale tendonului muschiului cvadriceps, tendonul patelar permite indreptarea genunchiului si da putere pentru miscarea de lovire cu piciorul.

La fel ca si celelalte tendoane, este realizat din benzi conjunctive dure si rezistente, cu un anumit grad de  elasticitate, inconjurate de o garnitura de tesut vascular, care le ofera nutritie.

Pe fondul unor solicitari mecanice excesive sau repetitive, se poate produce iritarea si inflamarea tendonului (tendinita) sau rupturi microscopice la acest nivel, cu repararea si ingrosarea tendonului (tendinoza degenerativa).

Deteriorarea sa face ca rotula sa-si piarda suportul sau sa-si reduca ancorarea, lucru ce provoaca durere si slabiciune in genunchi, cu dificultati majore la indreptarea piciorului.

Genunchiul saritorului – cauze

Desi cea mai comuna activitate care cauzeaza aceasta afectiune, dupa cum sugereaza si denumirea, este practicarea unui sport ce implica sarituri  repetitive si alergare (ca atletism – in special sarituri la inaltime, volei, baschet, gimnastica, dar si fotbal), s-a observat ca, actual, reprezinta cea mai frecventa conditie dureroasa la atletii recreationali (asa numitii sportivi de agrement).

Orice miscare repetitiva, cum ar fi aerobicul, joggingul, mersul pe jos sau cu bicicleta poate duce la genunchiul saritorului. Fiecare dintre aceste activitati supune tendonul patelar la riscul de a se inflama.

Nu in ultimul rand,  poate fi prezenta si in cadrul unor activitati casnice sau profesionale repetitive, in timpul unor exercitii fizice intense, la persoane cu tulburari de statica sau dezalinieri la nivelul picioarelor, eventual supraponderali, dar si la copii; stresul continuu la nivelul tendonului patelar in cadrul acestora duce la inflamare, leziuni microscopice sau chiar rupturi.

S-a determinat ca activitatile desfasurate sau sporturile practicate pe suprafete tari cresc incidenta tendinitelor si, in special, a celei rotuliene. Intr-o masura importanta in aparitia ei poate fi incriminata si folosirea unei incaltaminte inadecvate tipului de activitate desfasurat.

Genunchiul saritorului –

simptomatologie

Cea mai frecventa manifestare este legata de o durere in partea din fata a genunchiului, in timpul sau imediat dupa activitati repetitive ce implica alergat sau sarituri. Durerea, de obicei, dispare dupa o perioada scurta de repaus, dar reapare dupa reluarea activitatii incriminate.

Simptomele comune de genunchiul saritorului includ:

1. durere direct asupra tendonului patelar (sau, mai precis, mai jos de genunchi) si sensibilitate in zona rotulei;
2. rigiditate a genunchiului, in special in timpul unei sarituri, la stat pe genunchi sau ghemuit, la urcatul scarilor;
3. durere la indoirea sau indreptarea genunchiului, la nivel subpatelar;
4. durere difuza la nivelul muschiului cvadriceps;
5. slabiciune la nivelul gambei.

Mai putin frecvente pot aparea probleme de instabilitate sau umflarea tesuturilor in jurul genunchiului, simptomatologie ce poate indica alte patologii.

Genunchiul saritorului – diagnostic si imagistica

Pentru precizarea diagnosticului este necesar un examen clinic la medicul specialist ortoped, de medicina sportiva sau de recuperare medicala, insotit de cateva teste imagistice, uzuale in practica actuala.

Acestea includ:

1. radiografia standard – nu evidentiaza tendonul patelar si problemele legate de acesta, dar este utila la excluderea altor cauze generatoare de durere la nivelul genunchiului;
2. ecografia de parti moi (musculoscheletala) – neinvaziva, la indemana, este cea mai utila in precizarea si localizarea leziunilor la nivelul tendonului patelar, dar si la evidentierea evolutiei posttratament;
3. rezonanta magnetica nucleara (RMN) – creaza imagini de detaliu, evidentiind schimbari mult mai subtile la nivelul tendonului patelar, dar si al celorlalte structuri de la nivelul genunchiului.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!

Tratament

Jumper knee poate parea ca un traumatism minor, fara importanta si gravitate, iar din acest motiv, multi sportivi in formare si fara experienta, au tendinta de a ignora prejudiciul sau incerca sa-l trateze singuri.

Este important de stiut ca este o afectiune serioasa care se poate agrava in timp si in cele din urma necesita interventie chirurgicala. Asistenta medicala si tratamentul precoce poate ajuta la prevenirea deteriorarii sau incetinirea progresiei in cazul in care activitatea ce genereaza suprasolicitarea tendonului nu poate fi modificata.

Asociatia Americana de Medicina Sportiva a introdus un sistem util de evaluare – clasificare al Jumper knee-ului, care masoara gradul de acoperire al prejudiciului (note de la 1 la 5, cu gradul 1 fiind durere numai dupa activitate intensa si de gradul 5 fiind durere de zi cu zi constanta si incapacitatea de a participa la orice activitati sportive).

In practica europeana, tendinita rotuliana evolueaza in patru faze:

1. durere numai dupa participare intr-o activitate;
2. durere in timpul participarii ce nu limiteaza performanta;
3. durere pe parcursul participarii cu limitare evidenta a performantei;
4. ruptura completa a tendonului.

Primele doua faze raspund bine la tratamentul conservator, iar faza a patra are indicatie chirurgicala de refacere a tendonului; faza a treia prezinta raspuns variabil, esecul terapiei conservatoare la capatul a sase luni, indicand interventia chirurgicala.

Tratamentul este individualizat si etapizat, in functie de obiective, reprezentate de:

•  controlul durerii si inflamatiei;
• realizarea unei bune functionalitati mio-artro-kinetice la nivelul genunchiului afectat, a ambelor membre inferioare in dinamica, si de ce nu a intregului organism;
• prevenirea recidivelor;
• educarea pacientului.

Desi simptomatologia este similara, etapele tratamentului pot diferi usor, in raport cu entitatea diagnosticata, tendinita sau tendinoza.

Solutii terapeutice

Tratamentul poate fi initiat odata ce diagnosticul a fost confirmat de specialist, iar solutiile terapeutice utilizate includ:

a. Repausul fizic
Repausul complet este rar indicat, aducand prejudicii prin promovarea unei atrofii musculare, nereducand de altfel perioada de recuperare. Se asigura un repaus segmentar, cu adaptarea activitatii si scaderea presiunii la nivel patelofemural (fara ghemuit, sarit).

Se pot initia activitatii blande de incarcare excentrica.

Se recomanda periodic, mai ales cand doare, mentinerea membrului inferior afectat in pozitie ridicata (pe o perna), pentru favorizarea intoarcerii venoase.

In cazul sportivilor, pe parcursul tratamentului, pentru mentinerea unui bun nivel de functionare se recomanda inotul sau alte activitati sportive ce nu influenteaza evolutia.

b. Crioterapia
Se aplica local, pungi cu gheata timp de 20 – 30 minute, de 4 – 6 ori pe zi, sau masaj cu gheata 5- 10 minute, mai ales dupa activitate.

c. Medicatie antiinflamatoare si/sau antialgica
In cazul in care durerile persista, medicul curant va prescrie o cura de medicamente antiinflamatorii de tip nesteroidian si/sau antialgice, administrate timp de 10-14 zile, cum ar fi ibuprofen sau acetaminofen.

d. Bandajul elastic si ortezele
Se poate recomanda purtarea unui suport elastic sub genunchi sau strap (exista o varianta utila numita suport infrapatelar sau strap Cho-Pat) cu rol de suport la sustinerea genunchiului si rotulei implicit.

Dupa cum ii arata si numele, el este purtat peste tendonul patelar, chiar sub rotula;  poate ajuta la diminuarea durerii prin usurarea presiunii asupra tendonului patelar.

In fazele complicate se pot recomanda pe perioade scurte, orteze semirigide de genunchi. In cazul in care exista o cauzalitate cu deficienta de statica de la nivelul piciorului, se introduce folosirea de incaltaminte modificata sau sustinatori plantari, in scopul prevenirii cronicizarii.

e. Terapia fizicala
Este adesea utila pentru controlul durerii si combaterea fenomenului inflamator;  laserul terapeutic, ultrasunetele, electroterapia si magnetoterapia, dar si masajul, fac parte din practica curenta de sporire a vindecarii.

f. Stretchingul
Este cel mai important pentru prevenirea jumper knee-ului, dar si pentru tratament.

Un bun regim de incalzire care sa includa intinderea musculaturii flexoare a soldului si a genunchiului (ischiogambieri, iliopsoas, adductori), apoi a extensorilor de sold si genunchi (cvadriceps, fesieri) si terminand cu cea a benzii iliotibiale si retinaculului patelar, eventual repetat si dupa exercitarea activitatii, este benefic.

Programele speciale de reabilitare, cu exercitii de crestere a flexibilitatii, de consolidare a musculaturii coapsei si gambei, cu adaptarea exercitiilor pliometrice utilizate curent in activitatea sportiva respectiva, exercitii de coordonare si echilibru, dar si de anduranta specifice, duc la o evolutie pozitiva si previn recidivele.

g. Infiltratiile locale
In cazurile cronice care nu raspund la celelalte terapii sunt necesare infiltratii peritendinoase cu corticosteroizi si anestezice locale.

Se poate recomanda si administrarea locala prin injectare de plasma imbogatita cu trombocite (PRP – Platelet Rich Plasma) recoltata de la pacient si apoi preparata prin centrifugare, in scopul regenerarii tesutului tendinos afectat.

h. Terapia Shockwave – terapia cu unde de soc extracorporala (ESWT)
Reprezinta dintre cele mai noi si mai revolutionare metode de terapie in cazul tendinitelor, fiind solutia de electie in cazul inflamatiilor cronice ale tendoanelor, ca si in jumper knee.

Aceasta terapie utilizeaza undele de soc, care creaza la nivelul tesuturilor afectate o presiune mecanica ce duce la cresterea permeabilitatii celulare, cu imbunatatirea microcirculatiei si a metabolismului celular, astfel combatand durerea si inflamatia, grabind vindecarea.

i. Interventia chirurgicala
Are indicatie certa in ruptura completa de tendon, cand se impune reconstructia acestuia.

In cazuri foarte rare, cand exista durere persistenta sau tendonul este serios deteriorat, se adopta decizia de interventie chirurgicala care poate merge in mai multe directii – indepartarea portiunii avariate a tendonului patelar, indepartarea tesutului inflamat din zona de jos (polul inferior) din rotula sau realizarea de mici taieturi pe partile laterale ale tendonului patelar pentru a elibera presiunea din zona de mijloc.

Nu trebuie uitat ca, odata aparut, jumper knee-ului se poate recupera in cateva saptamani pana la luni, putand deveni o problema grava, fara un suport profilactic si terapeutic adecvat. De aceea vizita la specialist si urmarea unui program complex de tratament si refacere sunt definitorii.

Bibliografie:

1. American Journal of Sports Medicine;
2. Journal de Traumatologie du Sport;
3. Journal of Orthopaedic & Sports Physical Therapy.

Dr. Alin Popescu

medic primar medicină sportivă
secretar general S.Ro.M.S., manager medical F.R. Rugby

Dr. Emil Cotenescu

medic specialist Recuperare medicala, fiziokinetoterapeut